KorAP: Find »[drukola/base=don & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...138 >

3,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

Margarita, în fața zâmbetului Margaritei. Primul lucru pe care-l făcu ea când îl văzu fu să-și scoată mâna din buzunarul șorțului. — Bună ziua, Margarita. — Bună ziua, domnișorule. — Augusto, femeie dragă, Augusto. — Don Augusto - adăugă ea. — Nu tuturor numelor le cade bine don - observă el -. Așa cum între Juan și don Juan e o prăpastie, la fel și între Augusto și don Augusto. Mă rog, fie! Domnișoara Eugenia a plecat? — Da, acușica. — În ce direcție? — Într-acolo. Și-ntr-acolo o apucă și Augusto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
care-l făcu ea când îl văzu fu să-și scoată mâna din buzunarul șorțului. — Bună ziua, Margarita. — Bună ziua, domnișorule. — Augusto, femeie dragă, Augusto. — Don Augusto - adăugă ea. — Nu tuturor numelor le cade bine don - observă el -. Așa cum între Juan și don Juan e o prăpastie, la fel și între Augusto și don Augusto. Mă rog, fie! Domnișoara Eugenia a plecat? — Da, acușica. — În ce direcție? — Într-acolo. Și-ntr-acolo o apucă și Augusto. Dar imediat se și întoarse. Uitase de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
mâna din buzunarul șorțului. — Bună ziua, Margarita. — Bună ziua, domnișorule. — Augusto, femeie dragă, Augusto. — Don Augusto - adăugă ea. — Nu tuturor numelor le cade bine don - observă el -. Așa cum între Juan și don Juan e o prăpastie, la fel și între Augusto și don Augusto. Mă rog, fie! Domnișoara Eugenia a plecat? — Da, acușica. — În ce direcție? — Într-acolo. Și-ntr-acolo o apucă și Augusto. Dar imediat se și întoarse. Uitase de scrisoare. — Ai bunătatea, doamnă Margarita, să faci ca scrisoarea asta să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
fost o văduvă și-o mamă exemplară. Felicitările mele. — Mă felicit și eu că datorez fericitului accident al căderii canarului posibilitatea de a face cunoștință cu dumneavoastră. — Fericit! Numiți fericit un accident ca acela? — Pentru mine, da. — Mulțumesc, domnule - zise don Fermín, adăugând -: Oamenii și toate ale lor sunt conduși de legi enigmatice, pe care omul le poate totuși întrezări. Eu, dragă domnule, am ideile mele despre mai toate lucrurile... — Taci din gură, omule, cu refrenul tău - exclamă mătușa -. Și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
sincer, doamnă; îmi voi deschide sufletul față de dumneavoastră. Adevărul e că dădeam târcoale casei. — Casei noastre? — Da, doamnă. Aveți o nepoată încântătoare. — Gata, domnule. Da, înțeleg, înțeleg fericitul accident. Și înțeleg că există canari providențiali. Cine cunoaște drumurile Providenței? - zise don Fermín. — Eu le cunosc, omule, eu - exclamă soția sa; și, adresându-i-se lui Augusto -: Ușile casei noastre vă sunt deschise... Cum altfel! Fiului doñei Soledad... Așa să fie, și-o să mă ajutați să-i scot fetiței ăsteia o toană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-i-se lui Augusto -: Ușile casei noastre vă sunt deschise... Cum altfel! Fiului doñei Soledad... Așa să fie, și-o să mă ajutați să-i scot fetiței ăsteia o toană pe care și-a vârât-o-n cap ... — Și libertatea? - insinuă don Fermín. — Taci, omule, vezi-ți de anarhismul tău. — Anarhism? - exclamă Augusto. Chipul lui don Fermín străluci de satisfacție, și, cu cel mai blând glas posibil, adăugă: — Da, domnule dragă, sunt anarhist, anarhist mistic, dar în teorie, să fim bine înțeleși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Soledad... Așa să fie, și-o să mă ajutați să-i scot fetiței ăsteia o toană pe care și-a vârât-o-n cap ... — Și libertatea? - insinuă don Fermín. — Taci, omule, vezi-ți de anarhismul tău. — Anarhism? - exclamă Augusto. Chipul lui don Fermín străluci de satisfacție, și, cu cel mai blând glas posibil, adăugă: — Da, domnule dragă, sunt anarhist, anarhist mistic, dar în teorie, să fim bine înțeleși, în teorie. Nu te teme prietene - și zicând acestea, îi puse amabil mâna pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
întrebă Augusto pe mătușă, ca să zică ceva. — Eu? E o absurditate ca nimeni să nu comande. Dacă nimeni nu comandă, cine o să asculte? Dumneata nu pricepi că așa ceva e cu neputință? — Puțin credincioșilor, care ziceți că e cu neputință... - începu don Fermín. Și mătușa, întrerupându-l: — Foarte bine, dragă domnule don Augusto, ne-am înțeles. Mi se pare că ești o persoană de foarte bună calitate, bine educat, de familie bună, cu un venit mai mult decât sigur... Gata, gata, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
absurditate ca nimeni să nu comande. Dacă nimeni nu comandă, cine o să asculte? Dumneata nu pricepi că așa ceva e cu neputință? — Puțin credincioșilor, care ziceți că e cu neputință... - începu don Fermín. Și mătușa, întrerupându-l: — Foarte bine, dragă domnule don Augusto, ne-am înțeles. Mi se pare că ești o persoană de foarte bună calitate, bine educat, de familie bună, cu un venit mai mult decât sigur... Gata, gata, de azi înainte dumneata ești candidatul meu. — Prea onorat, doamnă... Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-ți, nici dac-ar da lecții de pian șaizeci de ani la rând! Augusto concepu pe loc un plan generos și eroic. — Fata nu e rea - continuă mătușa -, dar nu-i chip s-o înțelegi. Dacă ați învăța esperanto... - începu don Fermín. — Dă-ne pace cu limbile tale universale. După ce nu ne-nțelegem nici în ale noastre, vii tu cu alta... Nu credeți însă, doamnă - o întrebă Augusto -, că ar fi bine să existe doar o singură limbă? — Așa, așa! - exclamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Dă-ne pace cu limbile tale universale. După ce nu ne-nțelegem nici în ale noastre, vii tu cu alta... Nu credeți însă, doamnă - o întrebă Augusto -, că ar fi bine să existe doar o singură limbă? — Așa, așa! - exclamă entuziasmat don Fermín. — Da, domnule - zise mătușa cu fermitate -; o singură limbă, castiliana, și cel mult asturiana ca să vorbim cu servitorii, care nu sunt raționali. Mătușa Eugeniei era asturiană și avea o servitoare, tot asturiană, pe care o muștruluia în dialect. — Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
în teorie, e adversar până și al căsătoriei. — Doamnă, domnule - zise Antonio ridicându-se -, poate deranjez... — Dumneata nu ne deranjezi niciodată, domnule - îi răspunse mătușa -, rămânem înțeleși să mai vii pe la noi. Știi doar, ești candidatul meu. Când să plece, don Fermín se apropie o clipă de el și-i spuse la ureche: „Nu te gândi la asta!“ „De ce nu?“ - îl întrebă Augusto -. „Presentimente, domnule, presentimente...“ Luându-și rămas-bun, ultimele cuvinte ale mătușii fură: „Știi doar, ești candidatul meu.“ Când Eugenia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Bine, bine, mătușă, hai să lăsăm glumele. — Ai să-l vezi, fetițo, ai să-l vezi și-o să-ți schimbi părerile. Cât despre asta... — Nimeni nu poate spune din apa asta n-am să beau. — Misterioase sunt căile Providenței! - exclamă don Fermín -. Dumnezeu... Păi bine, bărbate - îi replică nevasta -, ce-are-a face Dumnezeu cu anarhismul? Ți-am mai spus-o de-o mie de ori. Dacă nimeni nu trebuie să comande, cum vine treaba cu Dumnezeu? — Anarhismul meu, nevastă, m-ai auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
de tortură; îl invada o pornire violentă să se ridice de pe el, să se plimbe prin salon, să pălmuiască aerul din jur, să țipe, să facă trăsnăi ca la circ, să uite că există. Nici doña Ermelinda, mătușa Eugeniei, nici don Fermín, soțul ei, anarhistul teoretic și mistic, nu izbuteau să-l aducă la realitate. — Zău, don Augusto - zicea doña Ermelinda -, eu cred că cel mai bine ar fi să aștepți, nu mai poate fi mult până la venirea ei; o chem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
salon, să pălmuiască aerul din jur, să țipe, să facă trăsnăi ca la circ, să uite că există. Nici doña Ermelinda, mătușa Eugeniei, nici don Fermín, soțul ei, anarhistul teoretic și mistic, nu izbuteau să-l aducă la realitate. — Zău, don Augusto - zicea doña Ermelinda -, eu cred că cel mai bine ar fi să aștepți, nu mai poate fi mult până la venirea ei; o chem, vă vedeți și vă cunoașteți, și gata primul pas. Toate relațiile de felul ăsta trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Într-adevăr, doamnă - zise el, vorbind parcă de pe altă lume -, primul pas e să te vezi și să faci cunoștință... — Și cred că de îndată ce te va cunoaște, nu-i așa... lucrurile sunt limpezi! Nu chiar atât de limpezi - se împotrivi don Fermín -. Drumurile Providenței sunt întotdeauna misterioase... Cât despre faptul că, spre a te căsători, ar fi neapărat necesar sau măcar nimerit să te cunoști dinainte, nu sunt de acord..., nu, nu sunt de acord... Singura cunoaștere eficace este cunoașterea post

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
de ciocan în piept. Se auzi deschizându-se ușa și apoi un zgomot de pași iuți și egali, ritmici. Și Augusto simți, fără a ști cum anume, că în sinea lui se reînstăpânea calmul. Mă duc s-o chem - zise don Fermín, dând să se ridice. — Nu, sub niciun motiv! - exclamă doña Ermelinda și strigă. Și apoi servitoarei care se înfățișase: — Spune-i domnișoarei Eugenia să vină! Urmă o clipă de liniște. Tustrei, complici parcă, tăceau. Și Augusto își spunea: „Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
o plantă din el, ca un ce vegetal, uitându-și de sine, absorbit în misterioasa lumină spirituală ce iradia din ochii aceia. Și numai când auzi că doña Ermelinda începea să-i spună nepoatei sale: „Iată-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez...“ își veni în fire și se ridică în picioare, încercând să zâmbească. — Iată-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez, care dorește să te cunoască... — Cel cu canarul? - întrebă Eugenia. — Da, cel cu canarul, domnișoară - răspunse Augusto, apropiindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
ochii aceia. Și numai când auzi că doña Ermelinda începea să-i spună nepoatei sale: „Iată-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez...“ își veni în fire și se ridică în picioare, încercând să zâmbească. — Iată-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez, care dorește să te cunoască... — Cel cu canarul? - întrebă Eugenia. — Da, cel cu canarul, domnișoară - răspunse Augusto, apropiindu-se de ea și întinzându-i mâna. Și gândi: „O să mă frigă cu mâna ei!“ Dar n-a fost așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
prieten al casei, a dorit să te cunoască, Eugenia. — Și să vă admire! - adăugă Augusto. — Să mă admirați? — Da, ca pianistă! — Ei, lăsați! Cunosc, domnișoară, marea dumneavoastră iubire pentru artă... — Pentru artă? Pentru care, pentru muzică? — Evident! Păi vă-nșelați, don Augusto! „Don Augusto! Don Augusto! - gândi acesta -. Don...! Tot de rău augur e și acest don, aproape la fel de rău ca și domnule!“ Iar apoi, cu glas tare: — Ce, nu vă place muzica? — Câtuși de puțin, vă asigur. „Liduvina are dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
mă admirați? — Da, ca pianistă! — Ei, lăsați! Cunosc, domnișoară, marea dumneavoastră iubire pentru artă... — Pentru artă? Pentru care, pentru muzică? — Evident! Păi vă-nșelați, don Augusto! „Don Augusto! Don Augusto! - gândi acesta -. Don...! Tot de rău augur e și acest don, aproape la fel de rău ca și domnule!“ Iar apoi, cu glas tare: — Ce, nu vă place muzica? — Câtuși de puțin, vă asigur. „Liduvina are dreptate - gândi Augusto -; fata asta, după ce se va mărita și dacă bărbatul o va putea întreține, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
vă merge vorba că sunteți o excelentă profesoară... — Mă străduiesc să-mi fac cât mai bine cu putință datoria profesională și, dat fiind că trebuie să-mi câștig pâinea... Treaba cu obligația de a-ți câștiga pâinea... - dădu să spună don Fermín. — Bine, destul - îi întrerupse mătușa -; domnul Augusto e la curent cu toate... — Cu toate? Cu toate ce? - întrebă Eugenia pe un ton aspru și schițând foarte ușor gestul de a se ridica. — Da, cu povestea ipotecii... — Cum? - exclamă nepoata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
scrisoare... — Într-adevăr, nu neg. — Ei bine, domnule, răspunsul la scrisoarea aceea vi-l voi da când voi socoti eu mai nimerit și fără ca nimeni să mă constrângă. Și acum e mai bine să mă retrag. — Bine, foarte bine! - exclamă don Fermín -. Iată, asta înseamnă integritate și libertate! Iată femeia viitorului. Femei de felul ei trebuie să le câștigi cu forța, prietene Pérez, cu forța! — Domnișoară! - o imploră Augusto, apropiindu-se de ea. — Aveți dreptate - zise Eugenia, întinzându-i de bun-rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
ochii aceia, izvoare de misterioasă lumină spirituală, se pregăteau să dispară, Augusto simți că valul de foc îi străbătea corpul, inima îi bătea ca un ciocan în piept și capul stătea parcă să-i explodeze. — Vă e rău? - îl întrebă don Fermín. — Ce fătucă, ce fătucă! - exclama doña Ermelinda. — Admirabilă! Maiestuoasă! Eroică! Ce femeie! O femeie dintr-o bucată! - zicea Augusto. — Asta e și părerea mea - adăugă unchiul. — Scuze, don Augusto - tot repeta mătușa -, scuze; fătuca asta e un mic arici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
capul stătea parcă să-i explodeze. — Vă e rău? - îl întrebă don Fermín. — Ce fătucă, ce fătucă! - exclama doña Ermelinda. — Admirabilă! Maiestuoasă! Eroică! Ce femeie! O femeie dintr-o bucată! - zicea Augusto. — Asta e și părerea mea - adăugă unchiul. — Scuze, don Augusto - tot repeta mătușa -, scuze; fătuca asta e un mic arici, cine-ar fi crezut-o!... Da’ de unde, sunt încântat, doamnă, încântat! Da, independența asta viguroasă de caracter e tocmai ceea ce pe mine, care n-o am, mă entuziasmează cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]