6,588 matches
-
avea o influență considerabilă asupra regelui. Margaret a fost considerată de către contemporani a fi extrem de pioasă - în unele cazuri, excesiv de pioasă, și prea influențată de Biserică - "abilă și foarte pricepută" în relațiile sale politice, deși "melancolică" și nefericită din cauza influenței ducelui de Lerma asupra curții soțului ei. Margaret a continuat să lupte cu Lerma pentru influență până la decesul ei în 1611. Filip a avut o "relație afectuoasă și strânsă" cu Margaret, și i-a acordat o atenție suplimentară după ce ea a
Filip al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310722_a_312051]
-
Contelui-Duce de Olivares a fost accelerat. Deși Tratatul de la Lisabona cu Portugalia din 1668 ceda enclava nord-africană Ceuta Spaniei, a fost o palidă consolare pentru pierderea Portugaliei și a coloniilor portugheze de către Filip al IV-lea, în urma revoltei reușite a ducelui de Braganza. Carol a prezidat de asemenea cel mai mare "auto de fe" din istoria Inchiziției spaniole, în 1680, în care 120 de prizonieri au fost judecați și 21 condamnați la moarte prin ardere. O carte mare, bogat decorată, a
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
numit pe vărul său Carol (din ramura austriacă a dinastiei habsburgice) ca posibilă alternativă la succesiune. Riscul ca imperiul multi-continental al Spaniei să ajungă sub controlul lui Ludovic al XIV-lea a determinat crearea unei coaliții pentru a evita succesiunea ducelui de Anjou. Acțiunile lui Ludovic au sporit temerile englezilor, olandezilor și austriecilor, printre alții. În februarie 1701, regele francez a obligat "Parlamentul de la Paris" (o adunare) să înregistreze un decret conform căruia, dacă Ludovic însuși nu va avea moștenitori, ducele
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
ducelui de Anjou. Acțiunile lui Ludovic au sporit temerile englezilor, olandezilor și austriecilor, printre alții. În februarie 1701, regele francez a obligat "Parlamentul de la Paris" (o adunare) să înregistreze un decret conform căruia, dacă Ludovic însuși nu va avea moștenitori, ducele de Anjou - Filip al V-lea al Spaniei - ar renunța la tronul spaniol în favoarea celui francez, asigurând astfel continuitatea dinastică a celei mai mari puteri terestre a Europei. Cu toate acestea, o a doua acțiune a regelui francez „"a justificat
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
Războiului Ligii de Augsburg (1689-97) și de acceptarea de către Ludovic al XIV-lea a moștenirii spaniole pentru nepotul său. Războiul de Succesiune Spaniol (1702-1713) a început aproape imediat. După 11 ani de războaie sângeroase pe patru continente și trei oceane, ducele de Anjou, ca Filip al V-lea, a fost confirmat în calitatea sa de Rege al Spaniei în termeni asemănători cu cei stabiliți de puterile europene la începutul războiul. Astfel, Tratatele de la Utrecht și Rastatt au încheiat războiul și „"au
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
dominarea olandezilor în această zonă a coloniei, iar ulterior, prin extensie, a terminat oricare din pretențiile lor teritoriale ulterioare din America de Nord colonială. Pentru următoarii 18 ani, între 1664 și 1682, Delaware a fost guvernat din New York de un adjunct al Ducelui de York. În 1681, lui William Penn i-a fost conferit dreptul de a administra [The] Province of Pennsylvania de către King Charles II și, implicit, a dobândit și titlul de guvernator. Imediat după aceasta, Penn a cerut ducelui de York
Colonia Delaware () [Corola-website/Science/310843_a_312172]
-
adjunct al Ducelui de York. În 1681, lui William Penn i-a fost conferit dreptul de a administra [The] Province of Pennsylvania de către King Charles II și, implicit, a dobândit și titlul de guvernator. Imediat după aceasta, Penn a cerut ducelui de York dreptul de administra și teritoriul coloniei Delaware, drept care i s-a acordat ulterior de către duce. În ciuda entuziasmului inițial pe care l-a manifestat în a guverna și , Penn a realizat foarte repede că acest lucru era foarte greu
Colonia Delaware () [Corola-website/Science/310843_a_312172]
-
administra [The] Province of Pennsylvania de către King Charles II și, implicit, a dobândit și titlul de guvernator. Imediat după aceasta, Penn a cerut ducelui de York dreptul de administra și teritoriul coloniei Delaware, drept care i s-a acordat ulterior de către duce. În ciuda entuziasmului inițial pe care l-a manifestat în a guverna și , Penn a realizat foarte repede că acest lucru era foarte greu de realizat, în primul rând din cauza numeroaselor etnicii care formau colonia. Delaware era în continuare un "melting
Colonia Delaware () [Corola-website/Science/310843_a_312172]
-
Universitatea "Aurel Vlaicu" Arad, si Universitatea Oradea, este membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România din anul 2007 și membru al Clubului de la Berna. I-a fost decernata, în 2009, distincția „Kent Medallion” de către Alteța Să Regală Ducele de Kent. A primit Marele Premiu pentru Jurnalism (1999), Premiul "Pamfil Șeicaru" (2000), Medalia de Aur a Centrului Ecumenic Internațional (2000), Premiul pentru Jurnalism al ANSVM (2002), etc. În 2002 a fost decorat de Președintele României, Ion Iliescu cu Ordinul
Eugen Ovidiu Chirovici () [Corola-website/Science/308808_a_310137]
-
În 1926 iese pe piață „petit noir”, mica rochie neagră considerată piesa cea mai importantă din istoria îmbrăcămintei. În 1932 lansează o linie de bijuterii bazată în principal pe diamante, realizată în colaborare cu contele Etienne de Beaumont și cu ducele Fulco de Ventura. În acel moment, Chanel a atins apogeul notorietății sale, atelierele ei ofereau muncă pentru 4000 de persoane, iar vânzările hainelor sale au ajuns la circa 28 de mii de modele pe an. În 1939 izbucnește cel de-
Coco Chanel () [Corola-website/Science/308922_a_310251]
-
dețineau din 1356 titlul de prinț elector în cadrul Sfântului Imperiu Roman. Ducatul Prusia a fost creat în urma secularizării statului monastic al Cavalerilor Teutoni. Era un stat vasal Poloniei și guvernat de un membru al unei ramuri inferioare a familiei Hohenzollern, ducele Albert de Prusia. La moartea acestuia, moștenitorul a fost Albert Frederic. Din cauza îmbolnăvirii ducelui, Prusia era guvernată de o regență, ultimul regent fiind prințul Brandenburgului. În urma căsătoriei fiicei lui Albert Frederic cu fiul prințului Brandenburgului Joachim Sigismund, ramura principală a
Brandenburg-Prusia () [Corola-website/Science/309798_a_311127]
-
fost creat în urma secularizării statului monastic al Cavalerilor Teutoni. Era un stat vasal Poloniei și guvernat de un membru al unei ramuri inferioare a familiei Hohenzollern, ducele Albert de Prusia. La moartea acestuia, moștenitorul a fost Albert Frederic. Din cauza îmbolnăvirii ducelui, Prusia era guvernată de o regență, ultimul regent fiind prințul Brandenburgului. În urma căsătoriei fiicei lui Albert Frederic cu fiul prințului Brandenburgului Joachim Sigismund, ramura principală a familiei Hohenzollern și-a asigurat dreptul de succesiune la tronul ducatului. Aceștia au intrat
Brandenburg-Prusia () [Corola-website/Science/309798_a_311127]
-
fiind decorat cu "ordinul Saint-Lazare" înainte chiar de încheierea școlii de către contele de Provence, viitorul rege Ludovic al XVIII-lea, mare maestru al ordinului. Din 1776 până în 1782, este menționat cu gradul de sublocotenent în regimentul de la Sarre care aparținea ducelui de La Rochefoucauld, împreună cu unchiul său, locotenent-colonelul Charles. În această perioadă își urmează cariera militară, în garnizoanele de la Metz, Rouen și Lille, apoi obține scrisori de serviciu pentru Saint-Domingue, unde îl chemau probleme de familie. Acolo, se căsătorește cu domnișoara "de
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
litera N (de la "Napoleon") de pe podurile de peste Sena, cum este cel de la "Iéna". La 26 septembrie 1815, mulțumită sprijinului acordat de contele de Artois, căruia îi era un intim, este numit de Rege "ministru de interne". Noul președinte al consiliului, "ducele de Richelieu", care a fost constrâns să-l numească, ar fi făcut să suspende decizia, dar Vaublanc, deja la curent cu vestea, a ocupat rapid ministerul. Această numire, la propunerea contelui de Artois, arată influența pe care viitorul rege dorea
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
care se scrie:ceea ce îi permite să numească, în mod direct, nouă academicieni din unsprezece. Această tulburare academică, calificată de a fost în mod diferit apreciată. Partida liberală îi reproșează, în special, că l-a înlocuit pe poetul Arnault cu ducele de Richelieu, pe Roederer cu ducele de Lévis, iar pe Charles-Guillaume Étienne cu contele Choiseul-Gouffier, academicieni considerați de o valoare literară puțin semnificativă. De aici i se trage porecla de «Maupeou al literaturii». Tot din această inspirație de epurare, propune
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
să numească, în mod direct, nouă academicieni din unsprezece. Această tulburare academică, calificată de a fost în mod diferit apreciată. Partida liberală îi reproșează, în special, că l-a înlocuit pe poetul Arnault cu ducele de Richelieu, pe Roederer cu ducele de Lévis, iar pe Charles-Guillaume Étienne cu contele Choiseul-Gouffier, academicieni considerați de o valoare literară puțin semnificativă. De aici i se trage porecla de «Maupeou al literaturii». Tot din această inspirație de epurare, propune crearea unui Minister al Artelor pentru
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
Charles-Guillaume Étienne cu contele Choiseul-Gouffier, academicieni considerați de o valoare literară puțin semnificativă. De aici i se trage porecla de «Maupeou al literaturii». Tot din această inspirație de epurare, propune crearea unui Minister al Artelor pentru Chateaubriand, propunere refuzată de "ducele de Richelieu". La 6 aprilie 1816, este ales membru liber al "Academiei de Arte" de unde, prin uneltiri, l-a înlăturat pe pictorul David. În calitate de ministru de interne, trebuie să prezinte o nouă lege electorală. Vaublanc o prezintă fără convingere, sprijinindu
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
suzeranitate otomană. Prima (și singura) utilizare efectivă în război "Fulgerului" s-a petrecut în timpul Războiului de Independență (războiul ruso-turc din 1877). Atunci nava a fost încadrată în flota rusească, conform protocolului de colaborare cu armata română, primind numele de "Marele duce Nicolae" (Velikiy Knyaz Nikolay). "Fulgerul" s-a numărat printre primele nave intrate în luptă, împreună cu "România" , "Ștefan cel Mare" și "Rândunica". Cu excepția personalului de la mașini și a maiorului Ion Murgescu, fostul comandant al Flotilei, echipajele românești au fost debarcate și
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
astfle, după moartea bătrânului rege, Ioan și Juana ar fi putut moșteni Portuglia și Castilia. Dar Isabela a refuzat. După aceste încercări eșuate, Henric al IV-lea a încercat să o căsătorească pe Isabela cu Louis al IX-lea, fratele Ducelui Charles de Berry. Între timp, Ioan al II-lea de Aragon a negociat în secret cu Isabela o nuntă cu fiul său, Ferdinand. Isabela a simțit că acesta era alesul inimii sale, dar era o problemă: bunicii Isabelei și ai
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
al V-lea Paleologul (1354-1391), era fiul unei prințese italiene, Anna de Savoia. Unchiul său, împăratul Andronic al IV-lea, își luase soție din familia țarilor bulgari. Unchiul său, Teodor I, despot al Mistrei, se căsătorise cu o fiică a ducelui florentin al Atenei, Nerio Acciaiuoli. Mătușa sa Irina, se căsătorise cu Halil, fiul emirului turc Orhan. Vărul său, care a domnit pentru scurt timp ca Ioan al VII-lea, se căsătorise cu o doamnă din familia genoveză Gattilusio. Fratele său
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
lansată contraofensiva împotriva turcilor. Urma să fie condusă de Ladislau, regele polon al Ungariei, și de strălucitul său comandant suprem, Iancu de Hunedoara. Fiind o cruciadă împotriva păgânilor,ea trebuia organizată de legatul papal, cardinalul Giuliano Cesarini. Papa, venețienii și ducele Burgundiei trebuiau să întrețină o flotă care să întâlnească oastea, când aceasta ar fi ajuns la Marea Neagră. Până în iunie 1443, totul era pus la punct. Cruciada a pornit din Ungaria în iulie. Constantin era la curent cu pregătirile și era
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
de-a patra cruciadă, avusese tot soiul de conducători străini. La începutul sec al XV-lea, era stăpânit de familia neguțătorilor florentini Acciaiuoli, dar sub suzeranitatea sultanului otoman. Constantin se gândise mai demult să le anexeze teritoriul. În 1435, când ducele Antonio Acciaiuoli a murit fără moștenitori, văduva sa a cerut ajutor de la Constantin, care l-a trimis pe Sphrantzes să preia ducatul. Pe de altă parte însă, turcii interveniseră prompt, ocupaseră Teba și opriseră aventura cuceritoare a lui Constantin. În
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Dar Varna era departe de Morea și veștile acestea nu l-au stânjenit pe Constantin. Incursiunea sa peste istm fusese un succes remarcabil. L-a savurat și el. Găsise și un nou aliat în lumea apuseană. Filip al V-lea, duce al Burgundiei, era un sprijinitor înfocat al războiului împotriva păgânilor. Se oferise să aprovizioneze corăbii pentru cruciada de la Varna. Era dornic să ajute cauza în Grecia și fusese în legături prietenești cu fratele lui Constantin, Teodor. În 1445, o companie
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
ducat. Ce a urmat, nu se spune. Oricum, câteva luni mai târziu, un trimis din Morea se găsea la curtea lui Alfons, interesându-se despre o posibilă căsătorie între Constantin și o fiică a regelui Portugaliei. Pe de altă parte, ducele florentin al Atenei, care fusese obligat să-i aducă omagiu lui Constantin, se plângea fostului său senior și stăpân, sultanului Murad, rugându-l să-l ajute să restabilească statu-quo-ul. Sultanul, refăcut după victoria sa împotriva forțelor unite ale creștinătății apusene
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
visurile de cucerire. În iarna anului 1446, Murad a preluat comanda unei armate despre care se spune că ar fi numărat 50.000 sau 60.000 de oameni. I-a condus prin Grecia Centrală către Morea. Cu el mergea și nedreptățitul duce al Atenei și Tebei, Nerio Acciaiuoli. Unul dintre comandanții sultanului s-a îndreptat, cu un detașament, spre Loidoriki și Galaxidi și a nimicit gloria efemeră a Cantacuzino polisului, reducând Focida la o provincie vasală turcilor. Constantin s-a întors degrabă
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]