4,381 matches
-
Înghiontit de bărbații aproape goi, Jim se ținea strîns de mînerele căruciorului de fier. Ceilalți deținuți Își abandonaseră cărucioarele, dar Jim era hotărît să nu fie prins afară din rînd cînd avea să vină camionul cu alimente. Nu mîncase din după-amiaza precedentă. Deși deținuții erau gata să ocupe casa paznicilor, nu se putea gîndi la nimic altceva decît la mîncare. Un grup de femei britanice și belgiene stătea lîngă porți, strigînd prin gard la șirul de soldați japonezi de pe drum. Împovărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
numelor noi pe care le produsese, războiul reîncepea oare aici, la marile rîuri ale Asiei răsăritene, pentru a fi continuat la infinit, În această limbă mult mai ambiguă pe care Jim Începuse să o Învețe? 35 Locotenentul Price Pe la Începutul după-amiezei, Jim se odihnise suficient ca să nu se mai gîndească la această Întrebare și să ia o a doua masă. Carnea caldă din cutia Spam, nemaifiind răcită În cutia de bombe din avionul B-29, Îi alunecă printre degete În țărîna prăfoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fost la cinematograf seara o să mergi și la televizor. De abia aștepți. Astăzi este ziua filmelor. Diseară o să vezi: Înainte de venirea noului director, producție chineză, Plăcinta, film de desen animat, și Cândva la Paris, film de lung metraj, producție R.D.G. După-amiaza curge greu. Îți faci de lucru. Citești În ziar o epigramă: „De la o vreme pe insula Taiwan se Înregistrează dese cutremure de pământ”. O, tu pământ al marilor chinezi / Din cele mai străbune vremuri / Când bază la yankei te vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Fabricii de oglinzi. Cea a străzii Episcopul Melchisedec condusă de Limonadă și cea a străzii Episcop Ilarion condusă de neînfricatul Papole. Armate ce au Încercat să se confrunte Într-o bătălie finală la parcul părăsit de pe strada Arhiereul Calist În după-amiaza zilei de 6 august 1961. Zi În care În Uniunea Sovietică a fost lansată pe orbită de satelit al pământului, nava cosmică Vostok 2 pilotată de cetățeanul U.R.S.S., pilotul cosmonaut Gherman Stepanovici Titov, zi În care, cu 26 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fi un fel de twist. Te vânturi așa, fără muzică, icnind până la epuizare, În timp ce țăranii Își văd de ale lor Învârtind Învârtita. Copiii din sat sorb din priviri liniștea contorsionării tale. Căldura a pus stăpânire pe tine, aceeași căldură a după-amiezii care a uscat ierburile Înalte de prin grădini, stai toropit sub mărul bătrân și Înalt, aleargă norii prin crengile lui, departe, În cerul albastru, nu-ți vine să te miști și stai acolo, lihnit, În iarba grădinii, doar tu singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca o lovitură de trăznet, vine vestea. Trântind poarta, plutonierul major Bălălău, care locuiește În camera de la mansardă, urlă indignat că, „acum o jumătate de oră la Dallas, În Texas, președintele Kennedy a fost asasinat”. Te arunci afară, În pasta după-amiezii de noiembrie și, Înmărmurit, asculți cum lumea ieșită din curți ca după cutremur discută despre Kennedy. Cel mai tare discută madam Flory, asasina de câini. Despre Kennedy e voie să discuți, desper Eisenhower nu era voie, despre el se făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu biletele care s-au dat prin sindicat la T.A.P.L. Segarcea. Mătușa ta este ospătăriță la Lacto-bar vegetarian, unde se mănâncă mămăliguță cu brânză de vaci și smântână, nu a putut să vină pentru că lucra În tura de după-amiază. Așa că ai venit tu și cu vărul tău, Neluțu. După spectacol, coborâți pe strada Smârdan, ieșiți la Națiunii și Neluțu stă cu tine până vine un 23 În care te sui la clasa a doua. El ia un 13 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu „Ciclu de Șapte cântece pe versuri” de Clément Marot de George Enescu, Într-un aranjament orchestral de Theodor Grigoriu, dirijor Constantin Bugeanu, maică-ta dă din colț În colț că n-are ce să-ți pună la pachet pentru după-amiază și face o omletă pe care o pune Între felii de pâine și mai taie și niște bucăți de slănină tare, taică-tu trage la Mărășești și citește Sportul Popular de ieri despre turneul nu știu cărei echipe, și din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În altă parte, ca și cum nu aici s-ar fi petrecut, ca și cum lumea de ieri ar fi așezată Într-un loc tainic În care doar sufletul minții Îți poate pătrunde și se vede vara, Într-o zi de vară, Într-o după-amiază de vară, În ziua de Sânziene, În curte la Văsălie, și joacă feciorii și ridică praful În aer, Își bate vioara Ciobi, țiganul din Tătârlaua, și cântă, și cântă, și nu se mai oprește și lumea alunecă În fața Onicăi, nemaiputând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Nu știau să zboare. Se prefăceau numai. Pentru bani. Petru revăzu În fața ochilor chipul bărbatului cu părul scurt Îmbrăcat În cămașa albă. Cobora dealul dinspre păduri cu coasa pe umăr. După o vreme, era amiază, bărbatul ajunse acasă, era o după-amiază de iunie. Îl aștepta nevasta lui care era Însărcinată. Intră În curte, nu era nici țipenie, câinele plecase. Lanțul zăcea În praf, casa era pustie și el se așeză pe lavița de lângă masă. Trecu o vreme, nevasta nu mai venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mandatul. Ți-a trimis mama ta niște bani. Din pensia ei de urmaș. Până Îți vine leafa. Ca să mai reziști Încă câteva zile prin țara Maramureșului. Acum te plimbi prin oraș. Trăiești din plin egalitatea. Piața orașului de provincie În după-amiezele de duminică. Baia Mare. Pepeni verzi borșiți, linguri de lemn și lână. Peste oraș miros de toamnă și de tocană venind de la cantina vreunui orfelinat. Duduie o nuntă Într-un fel de restaurant cu autoservire. Amenajat. Cântă o orchestră. O cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
române, acum În crucea nopții? Departe, cîinii Uranusului, la a nu știu câta generație, latră, păzind orașul. Va veni și vremea lui „Pierdut caniș negru cu fundulițe roșii, zona Piața Revoluției. Găsitorului, bună recompensă” Toate la vremea lor. Într-o după-amiază liniștită care va fi fără sfârșit, mestecând tacticos cornulețe. Făcute după rețeta zilei. Fără teamă de lipsuri În inventar. Recitind pentru tine și pentru alții Ioan Budai Deleanu. Dar până atunci, cine știe? O nouă vizită de lucru? O altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-i spunea că a venit Henry contabilul și că voia să se apuce de registrele fiscale și mai bolborosea și despre o serie de chestii de care avea nevoie urgentă. Ruby fusese convinsă că Henry nu trebuia să vină până după-amiază, dar Încurcase borcanele, se pare. —Spune-i că am Încurcat programul și că Îmi pare tare rău. Fă-i o cană de ceai și zi-i că ajung În 20 de minute. Faptul că nu putea să ia prânzul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
te sună să te invite În oraș, ai să accepți? spuse Chanel În timp ce băga În seif Încasările din ziua aceea - oricum nu prea aveau bani lichizi pentru că majoritatea clienților plăteau cu carte de credit. Nu știu, spuse Ruby. Din cauză că toată după-amiaza a trebuit să stea cu contabilul, care-o plictisise teribil, mintea ei Începuse s-o ia pe coclauri. Acum Începuse să aibă Îndoieli În privința lui Sam Epstien. Adică, na, e extrem de drăguț, dar să nu uităm că e un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de un spațiu de birou unde să-și pună computerul și toate hârtiile care acum zăceau pe masa din sufragerie. Și bătea din buză după o grădină - undeva unde să poată sta cu un pahar de vin În mână În după-amiezele de vară. Voia să simtă miros de lăcrămioare, caprifoi și sângele voinicului. Pentru că apartamentul era la ultimul etaj, se gândise că ar putea să amenajeze podul și să ceară autorizație de la consiliul local să-și facă terasă pe acoperiș. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și că, dacă o pisa să-i vorbească când ea nu vroia, Chanel s-ar everva. Dacă n-ar fi salvat-o Ronnie, Chanel s-ar fi putut cufunda Într-o depresie de proporții. A intrat În magazin Într-o după-amiază, când se Întorcea de la masa de prânz luată cu una din amicele sale. Ruby nu era acolo pentru că plecase la St. Luke să lase câteva fotografii de pașaport astfel Încât spitalul să-i introducă actul de identitate În baza de date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Te-ai plimbat pe malul râului? Singură? Era În mod clar alarmat de chestia asta. Ruby era confuză. Kim nu era copil mic. De ce Dumnezeu era atât de deranjat de faptul că făcuse o plimbărică pe malul lacului Într-o după-amiază de duminică? — Câteodată simt că trebuie pur și simplu să ies, Îi răspunse ea, cu vocea plină de subînțeles. Expresia de pe fața lui Sam se mai Îmblânzi. Știu că trebuie. Dintr-odată Își aduse aminte de Ruby. —Ea e Kimberley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Poate am putea să găsim o vedetă ceva care să promoveze chestia. Și așa am avea și presa În ajutor și ar face un bun PR pentru magazin. Mi se pare grozav. Chanel a trebuit să plece mai devreme În după-amiaza aceea pentru că ea și Craig aveau Întâlnire cu asistentul social. Urmau să afle dacă aplicația pentru adopție le-a fost acceptată. —Mult noroc, spuse Ruby Îmbrățișând-o strâns pe Chanel Înainte de plecare. Nu că ai avea nevoie de noroc. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cât am fost Împreună mi-a fost frică pentru tine. Gorilele acelea nu s-ar fi mulțumit să o amenințe și s-o sperie pe Kim. După o vreme ar fi ajuns și la tine. Ce s-a Întâmplat În după-amiaza aia de la Richmond Park m-a făcut să fiu sigur de asta. Atunci deja mă urmăreau. Nu puteam să risc să te rănească și pe tine. Și atunci totul devenise deja prea complicat. Tu mă bănuiai că aș fi implicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai rău, era cu o treaptă deasupra mizeriei. Ultimul prag înaintea fantasmelor ei. Trăia izolată în apartamentul acela, ca pe un nor unde își reconstruise viața, unde își aranjase pianul și fiul. Aș fi vrut în anumite ore lâncede ale după-amiezii să mă îndrept spre viața pe care o vedeam forfotind jos, dar nu aveam curajul să o umilesc. M-am prefăcut că și pentru mine lumea aceea nu exista. Grăbită, ea mă urca în autobuzul care ne ducea către casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
maxilare, îmi apropii gura de urechea ei. Saliva mea i se prelinge pe spinare, în timp ce mă mișc în coșul ei de oase ca o pasăre de pradă într-un cuib cotropit. Așa îmi bat joc de ea, de mine, de după-amiaza aceea nebună. Nu știu dacă după aceea respira greu, poate plângea. Stătea ghemuită pe jos, strângându-și genunchii cu brațele. Eu eram mult dincolo de mine, retras în cealaltă parte a camerei. De sub divan apărea botul câinelui orb, cu urechile pleoștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
moment dat. „Ajutor.” Acum Elsa intra în grădină, am zâmbit, așa cum se zâmbește lucrurilor care ne aparțin. Am privit din nou soarele care cobora spre mare cu reflexe roz și m-am gândit că eram un prost. Trăiam o splendidă după-amiază din viața mea, trebuia să strâng aripile stânjenelii peste momentul acela de seninătate. S-a întors îmbrăcată cu costumul de baie de culoarea prunei și un prosop sub braț. Era încă incredibil de frumoasă, mai slabă decât atunci când o cunoscusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că am spus: — Nu putem trăi cu frică, trebuie s-o lăsăm să crească. Și mă temeam să gândesc: trebuie s-o lăsăm să moară. Am aruncat cheile pe măsuța din hol și mi-am scos imediat pantofii. Consultasem toată după-amiaza la cabinet. Ultimul pacient a fost o femeie vizibil bogată. Cu ochii încremeniți într-o unică expresie, identici cu nasturii mari ai taiorului. Inițialele creatorului de modă imprimate pe nasturii aceia continuau să-mi plutească în fața ochilor, ultimul bobârnac al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a prăbușit la cutremur. — Nu-i nimic, vreau să văd unde ai crescut, strada pe care locuiai. — De ce? — Să știu unde stăteai, când nu te cunoșteam. — Stăteam aici înăuntru, mi-a atins pântecele și mâna îi era extrem de caldă. În după-amiaza aceea, Angela, am dus-o prin locurile mele. În cartierul acela sobru, cu muncitori și mici funcționari, care în copilăria mea se afla la periferie, dar astăzi, când orașul a crescut enorm, a devenit aproape central, are cinematografe, restaurante, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pământul ăsta neutru. Poate ar fi suficient să schimbăm scenariul. Mă sperie casa ei, cuvertura aceea de culoarea tutunului, șemineul gol, câinele ei orb și maimuța de pe perete cu biberonul între labe, ca o bătaie de joc. Așa că, într-o după-amiază, o întreb dacă are chef să stăm puțin singuri într-un hotel. — Ca să nu stăm mereu în mijlocul traficului, spun. Și așa, iată-ne într-o cameră care nu ne-a văzut niciodată, o cameră frumoasă în centrul orașului cu perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]