3,057 matches
-
și valorile locuirii în oraș, între dorința de a avea la îndemână servicii, școli, spații comerciale, culturale, dar nu alături de ei (să fie amplasate oriunde, numai alături de mine nu!), între exigențele actuale de asociativitate pentru promovarea dezvoltării comunităților și tendința egoistă de repliere, de închidere în "proprietatea privată", între dorința de întoarcere la natură și poluarea pe care o generează periurbanul în mediul înconjurător al orașelor, între dorința de a fugi de oraș și problemele create de mobilitatea persoanelor, membrilor familiilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
influență asupra genului și gradului sentimentelor individuale în parte, interacțiunea lor, cînd se întîlnesc pe parcursul strădaniilor, le va conferi un alt caracter, pe care altmiteri nu l-ar căpăta. Mînia, de exemplu, va avea alt caracter cînd e de origine egoistă decît atunci cînd se naște din jignirea unui sentiment altruist și pe urmă apare într-alt chip, cînd se dezlănțuie dimpreună cu tema ori îndată după aceasta, decît atunci cînd e declanșată odată cu bucuria sau imediat după ea cu acea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și lăudăros, pe de alta, constă în aceea că lăudărosul își face un scop din aparența exterioară tocmai pentru că vrea să se dea mai mare decît este, iar fățarnicul o folosește ca pe un mijloc de a realiza niște scopuri egoiste și faptul că, din contra, pentru ironist aparența este doar un mijloc de a-și păstra netulburată viața interioară sau pentru ca, prin acceptarea presupunerilor altora, să le procure eventual acestora o mai mare claritate. În felul acesta înțelegem astăzi ironia
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
s-a devedit adeseori doar un mijloc, o etapă pe drumul spre un țel mai mare. Putem resimți ca dureros faptul că marilor scopuri nu le corespund totodată mijloace mari și nobile, ci că frecvent cauze foarte elementare chiar pur egoiste conduc la realizarea marilor valori. Dar putem considera important că pînă și asenenea cauze trebuie să servească ceea ce este valoros în lume. Nu valorile sînt înjosite, cînd sînt realizate prin mobiluri elementare, ci invers, acestea sînt înnobilate datorită faptului că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de vedere al lui Solger să-și intre în drepturi. El îl privește cu ochi teologico-hegelieni. În scrierea amintită (și în însemnările din aceeași vreme), Kierkegaard concepea raportul dintre ironie și humor ca pe o contradicție. Ironia trebuie să fie egoistă, aflîndu-se într-o continuă luptă cu lumea. Dimpotrivă, humorul trebuie să fie desprins de lume; el îi apare ca expresia unei seriozității vitale religioase și a conștiinței că aparține unui întreg. Ironia se cuvine să fie aristocratică și polemică, pe
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
analizatădin punct de vedere al conceptului de tragedie care reclamă o anumita profunzime ce se lasă dezvăluită după mai multe lecturi sau vizionari. Lear este dezvăluit prin Bufon și Edgar, care joacă rolul raisonneur-ului teatrului francez. Regele Lear este tragedia egoistului doborît de alti egoiști care doar prin tragică ispășire cîștiga simpatia autorului. Furtună, în concepția lui Granville-Barker, accentuează paradoxul regelui abdicat: Shakespeare poetizează un dialog între furtună din sufletul lui Lear și furtună de pe cîmpie. Moartea Cordeliei este "tragedia omenească
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
al conceptului de tragedie care reclamă o anumita profunzime ce se lasă dezvăluită după mai multe lecturi sau vizionari. Lear este dezvăluit prin Bufon și Edgar, care joacă rolul raisonneur-ului teatrului francez. Regele Lear este tragedia egoistului doborît de alti egoiști care doar prin tragică ispășire cîștiga simpatia autorului. Furtună, în concepția lui Granville-Barker, accentuează paradoxul regelui abdicat: Shakespeare poetizează un dialog între furtună din sufletul lui Lear și furtună de pe cîmpie. Moartea Cordeliei este "tragedia omenească redusă la elementele ei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mine fumegânde, în care viața să devină scrum, iar bucuria, vaiet? (...). Concepția burgheză a împiedecat-o pe Nina Cassian să vadă frumusețea construirii socialismului, să-i vadă pe eroicii constructori ai lumii noi (...). Astfel, poezia Cântec în zori exprimă dragostea egoistă, strâmtă, a unei femei pentru bărbatul ei. Acest bărbat doarme și femeia îl privește. Am văzut în Balada femeii care și-a pierdut iubitul în război că poeta este preocupată de portretul moral al celui iubit, dorea să scoată în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de țărani colectiviști și își închină zilele de odihnă reparării acestei fântâni în folosul gospodăriei colective. Cu multă îngâmfare și dispreț privește această acțiune un alt personaj al nuvelei, Sică, șeful ramurilor anexe, un tânăr cu oarecari însușiri, dar lăudăros, egoist și ambițios, care însă în fața frumuseții morale a lui Andrei ne apare meschin și josnic. În versiunea apărută în volum, autorul a încercat să îndrepte aceste lipsuri ale nuvelei manifestate în textul publicat în Scrisul Bănățean. Dar încercarea a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
N-am vrut să-ți faci griji. Dar nu l-a mai văzut nimeni de trei zile. Cred că e supărat. Fiindcă pleci? Ea Încuviințează și simt o Împunsătură de mînie la adresa lui Tom. De ce trebuie să fie așa un dobitoc egoist? — Le-a scris un sms părinților lui, să le spună că e sănătos. Atîta tot. Ar putea să fie oriunde. Și Janice dă vina pe mine, firește. Dar nu e vina ta! E doar un... nu mai continui. — Ai tu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fapt, în momentul autodemascării, nici nu voiam să am vreo reacție exterioară. Am primit de la el mărturisirea, i-am răspuns printr-un mail spunându-i că, din punctul meu de vedere, este iertat și i-am transmis chiar bucuria, cam egoistă recunosc, că nu am trecut eu prin așa ceva la 17 ani! Mă cunosc destul de bine, așa cum eram la acea vârstă, deci depresiv și impulsiv totodată, ca să știu că aș fi avut o reacție de natură... ireparabilă! Și acum n-am
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
doare. Nu pentru ce-a făcut el, nici pentru ce ne imaginăm că ar fi făcut, ci pentru ce i-au făcut ei lui la vârsta aceea adolescentină și un număr de ani după aceea. Ți-am spus că sunt egoist. Nu pot să nu-mi imaginez că aș fi putut fi eu în locul lui. Și în locul unei cărți în dialog, ai fi monologat "de unul singur!" Vechiul CNSAS re-conspira în loc să deconspire, iar cel nou e un fel de talcioc politic
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
dai seama că și la membri vei găsi și oameni inteligenți și proști, și de treabă și canalii, și cinstiți și bandiți. Motivele pentru care acești oameni au intrat în PCR sunt iarăși foarte diferite și nu toate de natură egoistă și arivistă. Mama, fostă "fiică de chiabur", de pildă, a intrat în 1965-1966, când se mai decrispase PCR-ul, pentru că "e bine pentru copii!". Însă tata, deși ne iubea nu mai puțin, n-a intrat niciodată, bazându-se probabil pe
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
tipuri de palme (palma de foc, palma de apă) trimit spre persoane care pun mare preț pe comunicare. Mărimea mâinilor: mâinile mari = multe talente și multe țeluri în viață, persoană sociabilă; mâinile medii = persoane practice, echilibrate, raționale; mâinile mici = persoane egoiste, hotărâte să își atingă scopurile, se relaxează greu. Dacă partea de jos a palmei este puternică, persoanele au resurse fizice, iar dacă partea de jos a palmei este dreaptă, oamenii sunt lipsiți de imaginație. Unghiile pot fi puternice. Persoanele care
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
acțiunii, cuprinzând și întâmplări viitoare; motive cu aspect valoric - cuprind valența motivării (activitate „pentru ceva” sau activitate „în sine”); motivele cu aspect de orientare - permit cunoașterea referinței personale date unei situații motivaționale, situație orientată fie către scopuri sociale, fie individual egoiste. Deoarece aceste categorii motivaționale conțin atât aspecte personale, cât și valențe sociale, în cercetările care au fost realizate s-a luat drept indice al maturizării motivației următoarele aspecte: depășirea dependenței activității de învățare de factori situativi personali în favoarea trăirii motivației
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
în căutarea absolutului, lasă în urmă lumea banală destrămată de viciu și desfrâu, se călugărește, pentru a renaște precum pasărea foenix. Daiyu (Mărgăritarul purpuriu) întruchipează frumusețea chineză emblematică. Sensibilă și transpusă în altă lume, părea celor din jur mofturoasă, capricioasă, egoistă, ironică. În realitate, este isteață, plină de gingășie, cu ținută frumoasă, cu talent reflexiv și poetic. Fragilă, părea o pasăre foenix care arde pentru a renaște din propria cenușă, ca și vărul și iubitul ei, Baoyu. Discret sunt creionate favoritele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dezamăgire: Noi, aceste creaturi ale hazardului, avem dorințe tare ciudate și iubiri de neînțeles... Sunt bărbați care se ruinează fără să obțină ceva de la noi și alții care au grația unui buchet de flori... Noi nu avem prieteni. Avem amanți egoiști care își cheltuiesc averile nu pentru noi, ci pentru vanitatea lor. Pentru oamenii de teapa asta trebuie să fim vesele, când ei sunt bine dispuși, înfloritoare de sănătate când au chef să luăm masa cu ei... Nu ne este îngăduit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
renunțase la dragoste din calcul, el nu avea încredere într-o relație pe viață, doar era infirm și urât. Henri începuse să gândească cu inima, își dădea seama că devine tot mai posesiv în relația cu Myriam, era tot mai egoist, mai bănuitor și mai gelos, era torturat de ideea că o va pierde, o vedea cu ochii minții expunându-se privirii curioșilor ca manechin. A realizat că și-o dorea, la 34 de ani, pe Myriam, pentru toată viața, că
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
trăiește riscul doar în negativitatea sa și, odată cu el, în chip proiectiv, regretul. Obsesia regretului îl închide pe nehotărât în sine; până și remușcarea, care deschide către alții, este trăită de el în manieră reflexivă; regretul a devenit o remușcare egoistă: el își torturează conștiința din complezență față de sine: cum să poată face gestul care l-ar putea livra unui eșec! Pe de altă parte, cel nehotărât cunoaște regretul ca regret actual al neacționării. De vreme ce el știe că nu-și poate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de politică; să rămînă artă pentru artă, de preferat fără nici un conținut social. Accentuînd asupra diferenței dintre civilizație și cultură, România rămînea, după părerea lui Rădulescu-Motru, o caricatură gigantică a Occidentului, o situație în care Politicianismul a perpetuat din interese egoiste o "pseudocultură"60. Iorga (ca și Eminescu) a fost puternic influențat de critica junimistă, cum au fost și Rădulescu-Motru și Simion Mehedinți. Dar Iorga avea unele rezerve serioase: în primul rînd insistența junimiștilor asupra separării complete a artei și politicii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
secolului nostru) reprezenta o anomalie istorică. Întrucît societatea este organică, partidele politice sînt hrăpărețe și se destramă. Așa cum se afirma cu eleganță în ziarul lui Iorga, nu avea de ales decît între Sodoma și Gomora. Dar societatea românească era prea egoistă ca să înfăptuiască unitatea națională apelînd la naționalismul cultural și realizînd astfel solidaritatea națională. În primul deceniu al secolului al XX-lea, România nu deținea o masă semnificativă de naționalități. Problema lui Iorga era prezența unui mare număr de evrei (și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
românești, Mihai Viteazul. Lui Iorga îi plăcea de fostul lui student; afecțiunea lui pentru Carol a fost o greșeală și s-a dovedit fatidică în ultimă instanță. Iorga era loial față de Palat întrucît considera Coroana drept un bastion în fața politicianismului egoist al partidelor politice. Se punea problema: era oare Iorga un monarhist sau pur și simplu era palatist? Răspunsul lui a fost că nu era nici una, nici alta, ci "regalist"! A explicat că a încercat să fie un slujitor dezinteresat al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Rusiei și fiica ghetoului din Iași ar putea fi citită ca povestea Cenușăresei dacă n-ar fi costat România atîta vărsare de sînge. Madam Lupescu (sau, așa cum Carol și lingușitorii lui o numeau Duduia) era la fel de rece, de calculată și egoistă ca și Carol. Ea a fost cea mai influentă amantă regală a anilor '30 și cea mai detestată persoană din România. Deși este dificil să ne închipuim o diferență mai astronomică dintre mediile de proveniență a două ființe umane, între
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
specială din cadrul Forțelor Armate conduse de "despotismul oriental": arbitrar, corupție și cinism drept rezultate ale ineficienței, egotismului și incapacității. Soldații plăteau prețul pentru toate acestea: întrucît aceștia își pierduseră încrederea în superiorii lor, scrisorile ilustrează apariția la ei unor atitudini egoiste, de autoapărare, nesinchisindu-se decît de ei înșiși și (eventual) de prietenii lor 96 Memorii, vol. I, pp. 76-82 97 O viață de om..., vol. II 98 "Neamul românesc", 8 și 9 septembrie 1917 99 "Neamul românesc", 13 și 19
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Securitate și Cooperare În Europa, inaugurată la Helsinki În același an În care Arhipelagul Gulag vedea lumina tiparului la Paris. Până atunci, intelectualii europeni de stânga evitau subiectul „drepturilor” În lumina criticii făcute de Marx „așa-ziselor drepturi ale omului”, egoiste și „burgheze”. În cercurile progresiste, termeni precum „libertăți”, „drepturi” și alte abstracțiuni asociate cu „omul În general” nu erau luați În serios decât dacă erau urmați de adjective ca „burgheze”, „proletare” sau „socialiste”. Astfel, În 1969, intelectualii francezi din aripa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]