4,870 matches
-
îmi așez geanta. Raffaela se ridică, mă înăbușă cu carnea ei, o cuprind cu brațe reticente, este desculță. Îi văd cu coada ochiului pantofii pe covor. — Sunt atât de fericită, în sfârșit pot s-o fac pe mătușa! Tremură de elanul îmbrățișării pline de pasiune. Îi privesc pantofii, deformați de folosință. — Noapte bună. Te duci la culcare? Mâine dimineață trebuie să mă scol foarte devreme. De pe divan, Elsa îmi întinde un obraz călduț, îl ating ușor. Raffaella mă privește cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
belicismul belicos. Ceea ce face șaisprezece combinații binare. Și nu mai vorbesc despre cele ternare: de pildă, o religie metafizico-erotică sau o metafizică belico-religioasă! Eu nu am însă nici inepuizabila ingeniozitate combinatoare a lui don Fulgencio și cu atât mai puțin elanul confuzionist și indefiniționist al lui don Miguel. Aș avea multe de spus în legătură cu neașteptatul deznodământ al acestei povestiri și a versiunii pe care o dă don Miguel într-însa despre moartea nefericitului meu prieten Augusto, versiune pe care o socotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
umple clipa lungă și goală, să fie, ca de obicei, ascultător, cum fusese toată copilăria lui, W. a tras spre el contractul, a scos stiloul din buzunarul de la piept al vestei și a semnat cu iscălitura lui puternică, plină de elan. Asta avea să fie singura semnătură pe acel document. IIItc "III" Gheațătc "Gheață" Purtam în spate o istorie, ceea ce îmi crea un ascendent față de colegii mei. Ei crescuseră în sat, cunoșteau strada tramvaiului, strada din spatele și pe cea din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mijloc - împins înainte, ca și când ar fi auzit ceva, ca apoi, cu o mișcare rapidă, să-și umezească degetul și să întoarcă pagina. Ochii îi alunecau peste coloanele liniate cu albastru și roșu, completate cu un scris corect, dar lipsit de elan. Și atunci stătuse tot ca acum, aplecat peste liste, când orbirea i s-a suit ca o ceață pe ochi; o învălmășeală de nori care mâncau tot mai mult din vederea lui și W. renunță, la fel de rapid cum își umezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și el se mișca într-un fel - cum să spun? - așa cum nu se mai vede în ziua de azi. Da, măsurat - dar nu țeapăn - și nu mergea așa, în doru’ lelii, dar, în același timp, în pasul lui era un elan pe care bastonul îl accentua și mai mult, o urmă de agilitate pe care ți-o permiți dincolo de limita stăpânirii de sine și care la el devenise de mult o a doua natură. În mersul ăsta era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mut, un pic neajutorat, ca unul care nimerise din greșeală în această societate. Nu avea nimic cu care să fi putut intra în jocul lor și încerca să caute un prilej ca, printr-o glumă sau o insolență, să curme elanul de nestăvilit al mamei. Fratele meu și cu mine ascultam țepeni și bine-crescuți, fără să luăm parte la discuție, iar eu trebuie că arătam cumplit de plictisit, fiindcă Onkel Rodolph se ridică în toiul conversației, intră în casă și veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prea mult una de alta și că oamenii le-ar înțelege. Mama pășea, după sosirea noastră la hotelul de la mare, prin umbra pinilor, în rochia ei largă înflorată. Copacii o încercuiau în griul lor argintiu, iar mersul ei căpăta un elan de parcă acolo înăuntru, la ea în trup, s-ar fi produs o zguduitură, ceva care o eliberase - și statuile stăteau nemișcate pe balustradele grădinilor. Când nisipul a început să ardă ca jăraticul și aerul a devenit fierbinte și umed, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
plăcerea pe care o ofereau dezinteresat: o discretă confirmare, cu efect prelungit. Și Ruth S. simțea în ea acea dispoziție adolescentină care o făcea să se jeneze în sinea ei, pentru că îi venea să se miște mai liberă, mai cu elan, ba chiar să-l roage pe W. să-i cumpere una din rochiile acelea în formă de clopot care-i ajungeau doar până la genunchi, aveau două bretele înguste și un decolteu adânc, rochii la care - ar fi trebuit să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
atârna iar în șifonier ca un suvenir, tata a devenit din nou cel pe care îl priveam uneori cu timiditate sau chiar cu frică, înalt, arătos, cu o prestanță ce nu îngăduia să fie contrazis. Numai mama mai pierduse din elanul pe care i-l dăruise Italia. În atitudinea ei revenise un soi de așteptare. Până și ce ura mai mult, „exilul“ ei, devenise nesigur. Această femeie atât de tolerantă, care învățase „să se acomodeze împrejurărilor“, lăsa să i se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se așezau într-un „Tea Room“, cu fața la soare, priveau în sus spre crestele munților și în jos spre o cuvertură de ceață sub care se ascundea cotidianul ăla cenușiu, știut de toți. Coapsele și șoldurile mă dureau de „încordarea și elanul“ pe care eram obligat să le repet în fiecare dimineață cu scânduri de frasin la școala de schi și obrajii mă ardeau, fiindcă sus, pe platformă, unde urcasem cu telefericul împreună cu vărul meu, privisem prea multă vreme peretele de nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vedeam numai Duminicile după prânz. Mi-am amintit de eforturile ce le-a depus ca să-mi conducă pasul stângaci și greoi ca o buturugă, în cadența „Espaniolei”. Cânta valsul în chip minunat, executând mai întâi singură figurile, cu grație și elan, împingându-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din colțul odăii sărăcăcioase. Râsul Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
hohote de râs, strigând „Bravo!“ și „Bis!“ când Du Maurier interpreta cu un glas plăcut de tenor vreunul dintre cântecelele sale favorite, „Bravul plimbăreț“, balada lui Thackeray despre Micul Billee, sau „Mimi Pinson est une blonde“ și alăturându-se cu elan refrenului de la „Vin à quatre sous“: Fi! de ces vins d’Espagne, Ils ne sont pas faits pour nous C’est le vin à quatre sous Qui nous sert de champagne! Ca toate familiile numeroase, și familia Du Maurier Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a fost nevoit să trăiască Încă o dată experiența catastrofală a eșecului, la mai puțin de un deceniu după primul moment de cumpănă. Cele trei romane, scrise la Lamb House și publicate În succesiune rapidă Între 1902 și 1904, Într-un elan creator uimitor și prelungit, au fost primite În cea mai mare parte cu o nedumerire respectuoasă sau simplă indiferență. Vânzările din fiecare titlu nu au Însumat decât câteva mii de exemplare. Ar fi fost destul de descurajant, dar ceea ce l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prin fumat“, pronunțând s-ul din cuvântul agresiuni necuviincios de ascuțit, după felul hanovranilor care vor să se dea aristocrați, tovarășul meu, care mă numea „camarade“, și-a ridicat mâna dreaptă cu cuțitul lucind de grăsime, și-a luat un elan amenințător, cu mâna liberă și-a ținut pipa într-o parte și timp de o secundă a încremenit în atitudinea asta. Apoi, cu o lovitură rapidă, și-a înfipt cuțitul prin cracul pantalonului în coapsa dreaptă, în care cuțitul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
într-un portmoneu de piele, purtat pe pielea goală. Plecarea semăna cu o fugă. Cu autostopul am înaintat repede spre sud, până când un acces irezistibil de nebunie m-a silit ca la Stuttgart să-mi întrerup fără nici o ezitare primul elan. De la ieșirea de pe autostradă am mers, cu o dubiță de marfă, spre centrul orașului. Hasenbergsteige era adresa. Urcând o pantă, am început să caut, ascunsă după verdele brazilor, vila în care iubita mea, din frica transmisă prin cuvinte față de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de consistență. Vorbea ciudat și încet și arăta cu un deget lung spre coroanele copacilor de dincolo de fereastra coridorului. Și prin fereastra asta se spune că ar fi sărit într-o bună zi Franz, favoritul răsfățat al zeilor. Luându-și elan de-a lungul coridorului, ignorând până la urmă geamul. A vrut să mai zboare o dată, să devină pasăre sau aer, vânt prin copaci. De la el, prietenul meu cel mort, și-a luat numele unul dintre fiii mei, și de la acel unchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așa netrăită și îngropată sub cuvinte duioase, să-mi ajungă, atât de mult îmi savuram ezitarea și atât de mare era frica de tot ceea ce ar fi făcut lucrurile să meargă mai departe, așadar trebuia evitat, căci ori de câte ori îmi luam elan să pășesc în cabină, știam că dacă sacrifici două fise de zece pfennigi, formezi cifră după cifră, dacă accepți resemnat apel după apel, atunci auzi cum răspunde secretariatul studioului Mary Wigman, iar tu, întrebat amabil sau grosolan ce dorești, menționezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
venisem cu autostopul. Poarta mă ispitea să fug. De ce nu acum și pe loc? Peste balustrada terasei, un salt lateral în grădină nu ar fi fost mare lucru; oricum eram destul de mobil pentru plecări rapide. Păi da! De pe loc, fără elan. Și pe urmă, valea și-atât. După câțiva pași peste gazon, pe poartă, în stradă, acolo să fi oprit prima sau următoarea mașină și, ca pasager într-un camion al fabricii de dulceață Hero din apropiere, deja aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
într-o semi-ruină, am început imediat, pe Karlsbader Straße - acolo unde, din cinci camere, una îmi revenea mie - să desenez și să scriu din nou, căci cu Olivetti a mea, darul de nuntă, îmi luasem încă de la Paris un nou elan... Așa am trăit de atunci înainte, de la pagină la pagină și între o carte și alta. Timp în care mi-am păstrat bogăția de personaje dinăuntru. Dar, ca să vorbesc despre asta, nu e destulă ceapă și nici chef destul. . Vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Publicul la Centrul Producătorilor de Lână, a dat publicității volumul intitulat Esența veșmintelor e paltonul, pe care avea să-l completeze mult mai târziu cu Să ne Îmbrăcăm! Asemenea lovituri oarbe au avut răsunet În nucleul tinerilor care, Înpinși de elanul foarte comprehensibil de a se realiza, s-au dat de-a dura În stradă, Învăluiți În Costumul Total, care nu lăsa nici o portiță de ieșire și Îl Îngloba pe fericitul posesor din cap până-n picioare. Materialele preferate au fost pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu cea mai mare Îndemânare vorbele, cu revere impecabile. Undeva nu prea departe, Silvina, soția lui Bioy, pictează ascultând muzică la fonograf: „După un timp - i-a povestit Borges lui Sorrentino - ne-am dat seama că unele discuri ne tăiau elanul sau ne enervau, erau piese de Debussy sau Wagner. În schimb, altele ne transmiteau un soi de entuziasm, ajutându-ne să lucrăm, și am observat că erau piese de Brahms.“ Mare parte dintre cele mai izbutite și mai originale pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Presupun că te referi la prezervative. —Ăăăă, da, am zis eu nițel rușinată. —Ei, nu-i nevoie să-ți faci griji. Am eu câteva aici. A! Nu știam ce altceva aș fi putut spune. Exprimarea lui directă îmi cam tăiase elanul. Sigur că avea dreptate. De ce-ar fi trebuit să mă jenez? Acum nu mai trebuia să-mi fac griji decât dacă aveam să fiu bună de ceva. Adam m-a sărutat din nou. Și situația a devenit cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
floarea vîrstei și-n chip natural ultravioleți, ultrarevoltați de ce era În jur, nu făceam Însă altceva decît să ne jucăm ca fetițele cu chibrituri. Și, pe atunci, cel puțin mie nu-mi păsa de pseudoblepsii, eram ocupat cu Închipuirile, cu elanul, cu focul. Mi se părea, voiam să mi se pară, că literatura adevărată nu face contact cu realitatea, cele două fiind despărțite definitiv, demult, printr-o cezariană divină. Universitas era un spațiu privilegiat unde ne durea Într-un loc aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e dificil să mai iei În calcul posibilul pericol În care se găsesc personajele cînd, după o prăbușire cu icarul, Faye, aflată-n perioada de recuperare, se balansează pe-un scaun c-o figură abrutizată și, dintr-odată, la un elan ceva mai puternic, se prăbușește cu zgomot drept În față, În nas, pe parchet. Și-i la fel de greu să simți amenințarea tăcută și continuă cînd privești ce interpretează Vincent la un provincial concurs de actorie: rolul mut al lui Carry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eroul omoară elicopterul cu săgeata, Îl atomizează pe vietnamezul cel rău, care-i ciuruise iubita la fel de vietnameză dar bună, tot c-o săgeată cu bombă-n vîrf, precum indienii, strămoșii lui, pe care i-a căsăpit bunică-su dintr-un elan de pionier al promisiunii, apoi distruge În valuri un batalion de asiatici bestiali ca sîrbii, dar asta după ce-l enervează un rus care se-apucă să-l curenteze pe-un pat pliant băgat În priză, Însă el rezistă cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]