3,447 matches
-
în care generația mea literară a debutat! În ultimii ani, unele „spirite tinere” îi reproșează lui Breban - și generației sale! - de a nu fi făcut „altceva” decât de a resuscita, a reactualiza criteriile și valorile de dinainte de război! Nu cunosc elogiu mai pertinent și e adevărat că prin gura nesocotiților, adevărul, uneori, își face calea sa regală. Deoarece - și rog să mi se ierte banalitatea afirmației! - o nouă generație literară are de îndeplinit, în mare, „doar” două scopuri: afirmarea propriei vocații
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a omului contemporan, rupând astfel cu moștenirea marilor prozatori ai secolul al XIX-lea, care, la Paris ca și la București, par pur și simpli inactuali, depășiți. (Cu vreo doi-trei ani în urmă, un critic sau autor din provincie răspundea elogiului meu față de proza abisală pe care o consideram, în siajul unui C.G. Jung sau Dostoievski, ca ultima mare, importantă „revoluție” și descoperire a orizontului în creația romanului, că eu... omit valul „noului roman” al lui Robbe-Grillet! Iată cum „tinerii noștri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar și unul dintre criticii de un curaj formidabil în epocă; este primul care, într-o cronică la Gazeta literară - cronică și revistă ce dădeau nu numai tonul literar, dar și pe cel politic pentru întreaga suflare literară! -, a făcut elogiul poeziei lui Blaga, opera, ca și omul, profesorul, filozoful, „alungat din cetate”, denigrată de scriitori și activiști de-a valma! Primele cronici despre un alt Bacovia, presimțind și intuind cu un fantastic organ critic renașterea și noua percepție a acestui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îmi dansează. Ceea ce nu e fără Timp este, ca amintirea. E asemenea văzului mâinilor, asemenea auzului ochilor. ... Ieși din cort, prietene, să stăm față în față, privindu-ne, să tăcem împreună, mereu întrebându-ne în sine celălalt dacă e... Un elogiu, poate, o „presimțire” a divinității, a Zeului, căruia „îi dă ocol”, așa cum face Rilke („Ich kreise um Gott, um den uralten Turm...” - „Eu îi dau ocol lui Dumnezeu, străvechiul turn...”Ă, așa cum o va face în 11 Elegii, o încercare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
avea de-a face cu ei” dacă „mă amestec în politică”! Bineînțeles că nu am trădat numele lui Wickert și am fost încă o dată lăsat să plec și, încă o dată, Pleșiță a făcut figură de „împăciuitorist”, făcând pur și simplu elogiul artistului, al scriitorului, care, spunea el, „doar el dă adevărata măsură a unei epoci și a instituțiilor ei!” (Cu Tăbăcaru aveam să mă mai întâlnesc în câteva rânduri, în decursul anilor, în oraș, în „perioada Goma” mai ales, și individul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Oricum, Bernard era extrem de interesat de „confruntarea” cu Ivasiuc, asta, probabil, pentru că prietenia acestuia, excepțională în fiecare caz, cu Erwin Wickert - care la moartea dramatică a scriitorului a publicat o pagină întreagă în prestigiosul cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung” unde făcea elogiul omului și scriitorului - și cu Harry Burns, doi ambasadori ai celor mai influente state occidentale în România, îl intriga și interesa. Goma comentează undeva, în stilul lui abrupt, abhorând orice nuanță sau prudență cât de cât firească, că noi doi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
meritat al operei și geniului său poetic - Nichita! Observâm, probabil, aparenta sau reala dezorientare sau nemulțumire a lui Ceaușescu față de reacția nu prea entuziastă a scriitorilor, adunați acolo, în marea sală de la etajul II și care, altfel, nu pridideau cu elogiile - cum unii aveau s-o facă și mai apoi! -, s-a ridicat de la locul lui și cu acel teatralism pe care-l profesa adeseori, cu un talent și farmec indiscutabil, într-un cerc restrâns de prieteni sau admiratori, a făcut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o scriu de acum înainte. Cine știe! În ultimul timp au căzut în jurul meu o serie de prietini. Odihniți-vă, în sfârșit, suflete trudite! Ibrăileanu, Stere, Topîrceanu, Pătrășcanu..." La a șaptezecea aniversare a rapsodului, G. Călinescu rostea la Academie un elogiu vibrant: "Te vor cunoaște peste veacuri omul de la munte, cel de lângă ape și cel de la câmpie (...). Rugina nu va roade slova ta. Vei pluti peste Styx." Îndată după decesul clasicului (19 octombrie 1961), un panegiric călinescian, la fel de patetic: "A murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în vopsitorie. *1 Dobitoacele ar fi având noțiuni despre bine și rău. Se vede c-au mâncat din fânul oprit. Voiture: Frumusețea e o scrisoare de recomandație pe care natura o dă favoriților săi. Turgot: După felul cum se distribuie elogiul și blamul, prefer să rămân defăimat. Pope: Totul e cu putință; toată lumea are dreptate: cu aceste sentințe găsești prieteni și izbândă în viață. Unei doamne îi plăcea atât de mult conversația, încât vorbea într-una; și când tăcea, nu asculta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
său. Venirea minerilor la București în iunie 1994 a însemnat rănirea unui număr de 746 de persoane, 18 dintre ei fiind împușcați. Au fost și decese, numărul lor fiind încă necunoscut astăzi. Iată, ce spunea Ion Iliescu atunci, aducându-le elogii minerilor și conducătorilor acestora: ”Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră, de astă dată mulțumindu-vă petru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și de această dată l-ați dat la cheamrea noastră. Mulțumesc, de asemeni, tuturor celorlalte delegații din județe, care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
anume Manifestul împăratului Alexandru al II-lea, publicat în „Journal de Saint-Petersbourg”, la 3 martie 1855, la moartea tatălui său, țarul Nicolae Pavlovici, survenită la 18 februarie. Noul țar (stăpânitor al Regatului Poloniei și al Marelui Ducat al Finlandei) face elogiul politicii dusă de tatăl său, dar și de “iluștri săi predecesori, Petru I, Ecaterina a II-a, Alexandru I, pentru întărirea puterii Rusiei și extinderea ei teritorială”. În acel moment, o serie de obiective cuprinse în Testament fuseseră atinse: dezmembrarea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Cel care o îmbracă este un erou, în felul său. Însă mie îmi place să repet spusele lui Hans Magnus Enzensberger, un autor care scrie cu umor despre acești anacronici care se încăpățânează să fie poeții, dar care face și elogiul analfabetului. Pentru acest neamț în vârstă, faptul că poezia mai există "se învecinează cu un miracol." Cu cât înaintăm în post-istorie, cu atât se găsesc oameni destui care să spună un vers pe de rost sau să-și cânte oful
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
București. Ce carte din literatura lumii ai fi vrut să scrii...? Ce ai fi făcut după scrierea ei? Desigur, Iscusitul Don Quijote de la Mancha. După aia m-aș fi retras la Curtea de Argeș să mor în comă alcoolică, să mor de beția elogiilor celor din jur și celor din lumea largă. Cu ce scriitor din lume ai fi vrut să fi băut un șpriț? Cam ce ați fi discutat la acel șpriț, băut undeva la o terasă dintr-o margine de lume... ? Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cad, tot în pământ m-opresc! Râdeau pălăriile de el, în timp ce urca liniștit pe axa imaginară a privirii, coborând, subțiindu-se de-a dreptul. Numai în sus să n-o iau, mai spuse omul nostru, acolo nu mai e capăt! Elogiul toleranței Mergeau impasibili pe stradă, unul pe partea însorită, celălalt pe partea umbrită, adevărul și minciuna. Amândoi erau îmbrăcați la fel: pantaloni gri și largi, cu manșetă, cămașă albă, dantelată, și joben. Adevărul purta deschisă (indiferent de vreme, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
când toți urlă se aude doar cititorul, este singurul care tace când noi toți urlăm! Poezia se spune că este indefinibilă. Cuvântul (cel poetic, desigur) se certifică prin el însuși. Nu permite altcuiva să îl verifice (H.G. Gadamer). Nu aștept elogii la fiecare pas. Artificialul m-ar face să mă/ să îmi suspectez scrisul. O psihoză a demolărilor bântuie literatura română actuală. Cei mai "vânați" sunt poeții! Ne aflăm în fața unei crize a "libertății" de a fi poet, scriitor, critic, istoric
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fără pat, pe o laviță cu ceilalți răufăcători. Când, muribund, l-au înapoiat acasă, ușile au fost închise și orice comunicație, chiar cu familia, interzisă. La înmormântare, Theodor Aslan 148 a avut curajul, rar pe acele vremuri, să-i facă elogiul funebru față de ofițerul german. diferite știri D. Wangler ne-a adus diferite știri. Să încep cu cea mai rea: 1. Lupu Costache a asistat la prânzul lui Mackensen dat în onoarea victoriilor germane în Galiția și Bucovina. Lucru care a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ilustrase cu ocazia asasinatului lui Duca. După două întrevederi la Sinaia și obținerea cererilor sale, Titulescu intră în minister. La primul Consiliu, Tătărescu îi face un speech de mulțumire, ea (intrarea lui în guvern) consolidează cabinetul, dar dânsul face un elogiu celor doi frați Brătianu dispăruți cu care a lucrat în toată dragostea și încrederea și îi asigură că aceleași simțiminte are pentru al 3 lea frate, Dinu. Aceste cuvinte au fost suprimate din toate dările de seamă din ziare, precum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să le facă un necrolog, în anunțul mortuar să pună ora ceremoniei, și nu numai nimeni din guvern nu a asistat la înmormântare, cum se cuvenea, dar nu s-au îngăduit discursuri. Maniu, neținând seama de această interzicere, a rostit elogiul lui Madgearu. Ceremonia funebră a lui Iorga a urmat pe aceasta. Cu toate odioasele măsuri de îngrădire ale guvernului, era o mulțime enormă și emoționată, de la ultimul lucrător până la cel mai de seamă intelectual, cu Academia Română în frunte. Ca să-i
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu universală bunăvoință, dar de fapt nu îmbrățișa chiar totul și nici nu evita să spună ce-i displăcea, fiindcă era spontan. Verdictul negativ, rostit cu o expresivă strâmbătură a gurii, era o surpriză pentru cei care așteptau de la el elogii necondiționate. Omul putea să se înșela asupra lui Titel cine se fixa la această impresie. Eu însumi m-am înșelat până când am luat act pe propria piele, ca să vorbesc astfel, de spiritul critic neconcesiv al colegului meu. I-am prezentat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din tot ce am scris și am publicat deja? Ei bine, iată: n-aș mai publica articolele din New York Times («A gândi în România e o crimă») și din Le Monde. Da, mai ales articolul din Le Monde, unde fac elogiul romanelor lui Paul Goma. E singura dată în viață când am scris ceva în care nu credeam: de dragul Cauzei, al luptei politice, am supraevaluat literatura lui Goma. Iată cât de mare mi-era patima politică (de fapt, ura și disprețul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
i se tulburaseră, ca și cum un vânt rău le-ar fi stins luminile”... În anii aceștia, în 1933 chiar, îi apare al cincilea volum de poezii, DESTIN, primit elogios de lumea literară. Apreciindu-i paleta vorbelor în toate, G. Călinescu are elogii nu numai pentru peisaj și coloristica lui, ci mai cu seamă referințe pozitive despre ființele ascetice, despre ortodoxia poetului ... “Îngerii săi sunt prelungiri ale lumii fenomenale, ieșiți poate dintr-o lungă contemplare a zăpezilor...Fără să caute culoarea, peisajul d-
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Radu Dragnea, dar mai ales Nichifor Crainic deduc ortodoxismul ca directivă spirituală, fuziune între teologie și autohtonism. Unele pagini semnate aici de Cezar Petrescu, la începuturile activității sale, ori unele din versurile lui V. Voiculescu, continuă sămănătorismul, fie în sensul elogiului patriarhalității , fie al confruntării frumosului cu divinitatea. Ortodoxismul ajuns la un limbaj încrâncenat și găunos a umbrit și acele distincții care n-au căzut în ierarhizări sau exclusivisme fatale. De pe o platformă spiritualistă, gândirismul a încercat să stăvilească o sumă
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
mai gândit la o asemenea posibilă sistematizare, de tip dicționar, până în 1994, când Săluc Horvat a oferit un Dicționar cronologic: Mihai Eminescu. De data aceasta elaborarea s-a dovedit a fi riguroasă, obiectivă și cu ambiții de exhaustivitate. Încurajările și elogiile aduse în presa literară a acelui moment l-au determinat pe autorul băimărean să-și revadă lucrarea, să o completeze cu multe alte date de interes major, adiacente, publicând, după încă două decenii, un masiv Mihai Eminescu repere bibliografice. Dicționar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a 50 de ani de la realizarea Unirii, la 24 ianuarie, Gane ține în fața unei asistențe numeroase conferința 24 ianuarie 1859-1909, tipărită la Iași. În ședința academică din 13 mai Nicolae Gane își rostește discursul de recepție: Bogdan P. Hasdeu (deopotrivă elogiu al ilustrului înaintaș și al societății "Junimea"), cu un răspuns de Iacob Negruzzi. A fost publicat de Academia Română, în seria Discursuri de recepțiune, XXXII. Editura C. Sfetea tipărește la București volumul Spice (238 p.), dedicat publicisticii scriitorului. Ultimul volum publicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
suflete. E de fapt același lucru: și unii și alții i-au sesizat și recunoscut astfel negentropia. Dacă primii au Încercat s’o valorifice, ceilalți sper s’o Înțeleagă și să Învețe. În fond, negentropia Înseamnă informație. Puteți aduce aceleași elogii oricărei alte ființe din preajma domniilor voastre, adică acelora pe care le-ați acceptat și v’au acceptat necondiționat, deci vă sunt compatibile, chiar dacă, la modul absolut, nu toate sunt la fel de negentropice precum pisica. Esențial e ca o relație dezinteresată cu ele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]