3,858 matches
-
care în ochii noștri par distincte, beneficiau, în enciclopedii, tratate de morală, bestiare, în fine, în iconografie de un tratament egal. Dar autoarea pune punctul pe i analizând câteva dintre lucrările la care am făcut și noi referire mai sus. Enciclopediile medievale erau redactate de oameni ai Bisericii. Prin urmare, exista un conflict între o perspectivă pozitivistă, care ar fi negat existența unor ființe atestate de Biblie și atitudinea obligatorie, de principiu, pe care clericii o aveau față de tot ce este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Biserica atribuie calificative și, mai ales, impune o ierarhie lumească în vârful căreia se plasează. Iar lucrările cu ajutorul cărora se produce acest fapt sunt cele mai importante din perioada medievală, cele în jurul cărora se încheagă întregul imaginar zoomorf: Fiziologul, bestiarele, enciclopediile, exegezele teologice, omiliile și predicile, plus o întreagă artă a iconografiei creștine, extrem de diversificată și de concretă. Cine ar studia mai amănunțit această metodă de manipulare prin intermediul simbolului animalier ar ajunge cu siguranță la concluzia că această utilizare politică, în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
arsenal de posibilități de "lectură" a lumii, fără a mai avea prejudecata că una dintre ele este singura legitimă. Are curajul de a răsturna unele simboluri cu autoritate în sistemul creștin impus de Biblie, de Fiziolog, de bestiare sau de enciclopediile medievale, de iconografia creștină sau de literatura morală. Concret, multe dintre personajele sale se situează la antipodul imaginilor construite în cultura religioasă a Evului Mediu (funcționabile încă în mediul cultural post-bizantin): Liliacul devine, din membru al menajeriei diavolului, un personaj
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
poala iar animalul își va așeza capul acolo fără pic de ferocitate; astfel alinat și dezarmat, poate fi capturat"33. Având deja două surse atât de influente, cum sunt Fiziologul (în varianta sa greacă și latină) și cea mai frecventată enciclopedie a gândirii medievale, datând din secolul al VII-lea, povestea unicornului ispitit cu ajutorul unei fecioare se răspândește pretutindeni, cunoscând minime variații; nu doar textele abundă, ci, poate într-o mai mare măsură, reprezentările grafice și iconografice. Bestiarele medievale care au
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o atitudine raționalistă, modernă, aș îndrăzni să afirm, care desacralizează simbolul și îl mută în istorie. Cornul inorogului de la simbolul spiritual la valoarea pecuniară Ceea ce respectă în schimb Cantemir este cealaltă mare proprietate a unicornului, atestată de mai toate bestiarele, enciclopediile de după Evul Mediu. Ușor-ușor, în fața imaginii fecioarei cu licorn, câștigă teren aspectul referitor la puterea curativă a cornului inorogului. S-a văzut că el era prioritar în sursele antice, dar, câteva secole, a fost împins în umbră și, în vremea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
împărtășește punctul de vedere: "Lupul în acest mod pe armăsariu îl întoarsă în țințariu"35. Două lucruri sunt de remarcat aici. Mai întâi, că, începând cu Aristotel 36 (VIII, 5) și apoi cu Plinius 37 (VIII, 34), mulți autori de enciclopedii sau tratate notează acest obicei al lupului de a-și potoli foamea. În Evul Mediu, chiar circula ideea că lupul s-ar hrăni "când cu pradă, când cu pământ și chiar cu vânt"38. Îndeobște reticent față de zvonurile nedemonstrate, Albertus
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-ți vei ridica ochii inimii către Domnul, care este "soarele dreptății", tinerețea ta nu va înnoită asemenea celei a vulturului"19. De aici pornind, toate bestiarele medievale (Guillaume Le Clerc de Normandie, Phillip de Thaon, Gervaise, Bruneto Latini) și toate enciclopediile (de la Etimologiile lui Isidor din Sevilla, la cele alcătuite de Vincent de Beauvais, Thomas de Cantimpré, Albertus Magnus ș.a.m.d.) preiau această interpretare, care devine normativă în toată lumea creștină, occidentală și răsăriteană deopotrivă. Acvila câștigă teren în fața vulturului, chiar dacă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
modă în Evul Mediu 4. Acesta este statutul "social", ca să-i spun astfel, al șoimului, unul care, chiar dacă vânătoarea de păsări își pierduse, până în secolul al XVIII-lea, mult din "noblețe", devenind o preocupare a maselor, rămăsese intact în vechile enciclopedii și tratate pe care Cantemir trebuie să le fi consultat. Prin urmare, cărturarul știe foarte bine că are de a face cu o mască ale cărei trăsături generale nu le poate modifica, ci doar nuanța. Mai sunt câteva astfel de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
le înnobileze prin contaminarea adevărului și a dreptății. Deși membru de frunte ale manejeriei Diavolului în imaginarul medieval, Liliacul are, în Istoria ieroglifică, potențial angelic. 7. Ciacalul în slujba dreptății Șacalul nu este nici pe departe o prezență constantă în enciclopediile naturaliștilor sau în bestiarele medievale. Animal nefamiliar sau chiar necunoscut europenilor, el apare în cărțile de înțelepciune ale extremului Orient, fără a reuși să penetreze cultura occidentală, care nu îi găsea nici un potențial moralizator creștin. Prea asemănător cu lupul, o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Prin urmare, șacalul reprezintă o apariție mereu exotică, dar rară, foarte rară, pentru europeanul care va descoperi Orientul ceva mai târziu. De unde provine, prin urmare, acest carnasier în opera lui Cantemir? Referirile la el sunt rare și superficiale și în enciclopediile antice și medievale, la Aristotel (IX, 1) și la Plinius (VIII, 52). Primul amintește, în treacăt, de rivalitatea dintre acesta și leu: "Leul și șacalul sunt dușmani, căci, fiind carnivori, trăiesc de pe urma aceleiași prăzi".1 Îndrăznind să-l înfrunte chiar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
marele crocodil este, înainte de toate, Devoratorul care, din zorii zilei, iese din adâncul mlaștinilor spre a înghiți făpturi vii. Este monstrul preistoric prin excelență și nu e departe de a rivaliza cu dragonul"3. Majoritatea reprezentărilor sale din bestiarele sau enciclopediile vechi insistă asupra acestui aspect letal: crocodilul înghite, de cele mai multe ori, un biet om. Proporțiile sunt mereu în favoarea sa, după cum și înfățișarea pare a împrumuta, adesea, aspecte ale marilor fiare terestre: într-un rând, reptila pare un fel de urs
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de conștiință. Pentru că, da, Crocodilul principelui moldav are conștiință, are noțiunea valorilor, îl prețuiește, clar, pe Inorog și îl disprețuiește pe Hameleon. În plus, el pare a respecta întru totul o caracteristică pe care am întâlnit-o pomenită doar în enciclopedia lui Seneca, Naturales quaestiones (IV, 2, 14): descriind lupta din Nil dintre crocodili și delfini, care le-ar sfâșia abdomenul moale cu oasele ieșite din spinarea lor (rivalitate care există, încă de la Plinius, în multe bestiare) și notând că singura
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
7-156. 24 Condillac, Traité des animaux, prezentată și adnotată de Michel Malherbe, Libraire Philosophique J. Vrin, Paris, 2004, p. 113. 25 Idem, p. 14. 26 Idem, p. 116. 27 Idem, p. 149. 28 Idem, p. 152. 29 Plinius, Naturalis historia. Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate, volumul al II-lea Antropologia. Zoologia, ediție îngrijită, prefață și note de Ioana Costa, indice de Tudor Dinu, editura Polirom, Iași, 2001, p. 72. 30 Reprezentată, în Antichitate, măcar prin lucrarea lui Palephatus, Istorii de necrezut, care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de Jeunhommes Frères, Liége, 1838. 31 Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu Occidental, p. 7. 32 Idem, p. 8. 33 Se pare că această metaforă își are originea într-o afirmație a lui Vincent de Beauvais, din deschiderea enciclopediei sale Speculum universale: "Mundus iste sensibilis, quasi quidam liber est scriptus digito Dei" (Lumea sensibilă este ca o carte scrisă de degetul Domnului), cf. Pieter Beullens, Like a Book Written by God's Finger. Animals Showing the Path toward God
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
7-156. 220 Condillac, Traité des animaux, présenté et annoté par Michel Malherbe, Libraire Philosophique J. Vrin, Paris, 2004, p. 113. 221 Idem, p. 14. 222 Idem, p. 116. 223 Idem, p. 149. 224 Idem, p. 152. 225 Plinius, Naturalis historia. Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate, Volumul al II-lea Antropologia. Zoologia, ediție îngrijită, prefață și note de Ioana Costa, indice de Tudor Dinu, editura Polirom, Iași, 2001, p. 72. 226 Reprezentată, în Antichitate, măcar prin lucrarea lui Palephatus, Istorii de necrezut, care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de Jeunhommes Frères, Liége, 1838. 227 Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu Occidental, p. 7. 228 Idem, p. 8 229 Se pare că această metaforă își are originea într-o afirmație a lui Vincent de Beauvais, din deschiderea enciclopediei sale Speculum universale: "Mundus iste sensibilis, quasi quidam liber est scriptus digito Dei" (Lumea sensibilă este ca o carte scrisă de degetul Domnului), cf. Pieter Beullens, Like a Book Written by God's Finger. Animals Showing the Path toward God
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
relevă așa-numita perspectivă "realistă" sau "mimetică". El se distinge totuși de ca gen al literaturii generale, care este "mimetic în raport cu universul prezent", fără decalaj, și care prezintă o lume comprehensibilă fără explicații suplimentare, considerând-o drept parte integrantă din "enciclopedia cititorului" (Eco, 1985). SF-ul se diferențiază și de romanul istoric, care este "mimetic în raport cu trecutul" și se sprijină pe reprezentarea unei lumi la care cititorul accede cu ajutorul unei "enciclopedii complementare" a Istoriei, furnizată de autor. Cei trei mușchetari de
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
comprehensibilă fără explicații suplimentare, considerând-o drept parte integrantă din "enciclopedia cititorului" (Eco, 1985). SF-ul se diferențiază și de romanul istoric, care este "mimetic în raport cu trecutul" și se sprijină pe reprezentarea unei lumi la care cititorul accede cu ajutorul unei "enciclopedii complementare" a Istoriei, furnizată de autor. Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas sunt un exemplu de ficționalizare realistă a Istoriei. Demersul autorului de SF este apropiat de al arheologului, care se bazează pe vestigiile pe care le interpretează, care construiește
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
virtualului*". Strategiile sale narative sunt aceleași cu ale romanului din literatura generală, chiar dacă le privilegiază pe acelea care facilitează metamorfozele și anamorfozele 2. Acțiunile personajelor sunt situate într-un mediu coerent, deși îndepărtat de al nostru. SF-ul propune o "enciclopedie suplimentară" pe care R. Saint-Gelais (1999) o numește "xeno-enciclopedie" și care se bazează pe luarea în considerație a rezultatelor prezente sau anticipate din științele și tehnicile vremii 3. Cititorii pot beneficia astfel de deteritorializarea datorată schimbărilor de repere, anamorfozelor, și
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
animalului a descoperit, și deci le-a dezvăluit acest lucru și celorlalți, nenumărate posibilități și a deschis calea aventurilor ficțiunii. SF-ul se ocupă de obiecte, de personaje, locuri, moduri de acțiune, de o xeno-enciclopedie care nu fac parte din enciclopedia alcătuind reprezentarea lumii cititorului. Un univers imaginar nou se poate naște din interacțiunile dintre diverșii semnificanți adăugați, care capătă în ochii cititorului, în timpul lecturii, o anumită verosimilitate grație trimiterilor, apropiate sau îndepărtate, la știință sau cel puțin la vocabularul ei
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
să suscite întrebări cu privire la această posibilă realitate. În lumea reprezentată în romanele obișnuite, cititorul umple cu ușurință "locurile goale ale textului"94. În schimb, pentru a face plauzibile locurile, comportamentele sau extratereștrii, narațiunea SF va trebui să inventeze o nouă enciclopedie, care va fi în relație, mai ales metaforică, cu științele, credințele și tehnologiile vremii sale. Autorii de SF se angajează, la modul mai mult sau mai puțin conștient, în crearea unei culturi enciclopedice secundare, care evită să reia mereu aceleași
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
În primul capitol din Mașina timpului, H. G. Wells propune o teorie a călătoriei temporale bazată pe o serie de analogii. Autorii ce-i vor urma nu vor reveni la asta, iar posibilitatea călătoriei va fi considerată un bun dobândit al "enciclopediei SF". La fel se întâmplă și cu "paradoxul temporal" inventat în Le voyageur imprudent ⁄ Călătorul imprudent de René Barjavel (1944), care va face, de asemenea, loc la numeroase reconsiderări și variațiuni. Se creează așadar un fond imaginar comun, în care
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
4. Anamorfoze În anamorfozele picturale, reprezentarea este concepută pentru ca să ni se dezvăluie realitatea tabloului, odată descoperit punctul de vedere adecvat. În numeroase texte SF, după o introducere în povestirea care amestecă toate reperele, sunt prezentate elemente cu totul străine de enciclopedia cititorului, presărate însă în text asemenea indiciilor în romanele polițiste. Ele permit construirea unui univers bizar în care cititorul se regăsește fără să-l întâlnească dintr-odată, cum este cazul pensiunii Vauquer din Le Père Goriot ⁄ Moș Goriot, sau fără
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
într-o lucrare monumentală intitulată „Corpus medicorum graecorum” (79). Dintre lucrările lui Aretaeus menționăm: „Despre cauzele și semnele bolilor acute”, „Despre cauzele și semnele bolilor cronice”, „Tratamentul bolilor acute și cronice” (61). Lucrările lui Aretaeus se constituie într-o veritabilă enciclopedie medicală a timpului său, pe care, în anul 1800, marele clinician englez William Osler (1849-1919) o considera de prim ordin. El oferă cele mai clare descrieri ale bolilor și cele mai adecvate indicații terapeutice. Terminologia folosită de el a fost
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
completat în mod fericit lucrarea contemporanului său Herofil. Deși lucrările acestor doi adevărați întemeietori ai anatomiei s-au pierdut, despre prodigioasa lor activitate a vorbit Cornelius Celsius Aulus (secolul I d.Ch.) în tratatul „Despre medicină”. Ea face parte dintr-o enciclopedie mare (a treia scrisă în epoca romană, după cele ale lui Cato cel Bătrân, 243-149 î.Ch. și Marcus Varro, 116-27 î.Ch.), intitulată „Arte” (în sens de profesii, de domenii științifice sau practice). Timp de 6 secole, la Școala
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]