4,494 matches
-
au crezut prea multă vreme că biserica îi privește de sus, ceea ce e fals. Sunt aici pentru a umple un gol... În sala de concert din Milwaukee, acordul final al celei de-a patra mișcări din Simfonia Fantastică face să explodeze geamul unui reflector: „Am făcut asta cu un acord în sol major” - declară omul de la tubă, după concert. La 25 mai, opera din Viena împlinește o sută de ani - Missa Solemnis de Beethoven, cu Leonard Bernstein la pupitru. HENRY CLARK
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Auteuil, după ce și-au fracturat picioarele în cursele cu obstacole. Iluzionistul spaniol Xevi bate recordul mondial de conducere auto legat la ochi: 43 kilometri. Patru morți și 18 răniți într-un autocar cu nuntași, la Kabul; o cutie de cartușe explodează pe acoperiș - cartușe care urmau să fie trase în cinstea mirelui și miresei. 50 de morți, 400 de răniți, lângă Segovia (Spania), striviți sub sfărâmăturile unui acoperiș de restaurant, proaspăt construit. Clasa coafură masculină-seniori: 1. Philippe Cataldo (Annecy) 2. ex-aequo
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe peronul imens, abundent populat peste care se revărsa din nu știu câte difuzoare: Tomnaia noci cântată indiscutabil de Mark Bernes, prima romanță sovietică auzită cândva, când intraseră rușii în București și tata țâțâia ca T. în compartiment. Încremenit, am auzit cum explodează în mine o panică nouă, neașteptată, din care se adunară câteva silabe, rămase și ele în viață dintr-o rusă învățată cântând Tomnaia noci, Dasfidanie, mama...: Pasolstvo... ambasadă... rumînskoie pasolstvo! Sau rumînskaia? Am străbătut peronul întrebând, fără să aștept răspuns
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu litere minuscule pentru că însuși secretarul de redacție - la 12 noaptea - a socotit că vestea e cu totul neînsemnată, noi, cei care ne înhămăm la sănii trase de reni și ne scufundăm în submarine pentru a găsi un primus care explodează la Neapole, un aragaz care sare în aer la Manila, un tren care deraiază în Africa, un incendiu care înroșește pustiurile arctice, un avion care se rupe în două deasupra Mării Marmara, un bărbat care se sinucide din amor la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din cârcă, dar o creangă se agață în păr. Încerc s-o desprind. Nimic. Se mai încâlcesc și altele. Îmi vâr amândouă mâinile în coamă, trag tot mai tare, mă smucesc, mă scutur, țopăi ca o descreierată. Nimic. Simt că explodez de nervi și uit de plâns. Înjur în aia mă-tii de creangă de viață de rahat și dau cu piciorul în roata căruciorului, mai să mi-l rup. Din curte răsare Oana cu o lanternă și cu pisica Țila
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
agățat de scaun, cu mintea rătăcită și el pe undeva. Doar o clipă mai zări lumina gălbuie strecurându-se printre frunzele copacilor bătrâni și gândul i se iți imediat la asfințitul acela care-ți făcea un gol în stomac. Culoarea exploda în măruntaie și rozul era doar amintirea unui roșu intens, proiectată pe negrul serii. Atâta simțea, că-i explodează măruntaiele, când îl văzuse pe Daniel deschizând ușa compartimentului. Să fi stat cineva să imortalizeze atunci cum îi zbura sângele prin
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
printre frunzele copacilor bătrâni și gândul i se iți imediat la asfințitul acela care-ți făcea un gol în stomac. Culoarea exploda în măruntaie și rozul era doar amintirea unui roșu intens, proiectată pe negrul serii. Atâta simțea, că-i explodează măruntaiele, când îl văzuse pe Daniel deschizând ușa compartimentului. Să fi stat cineva să imortalizeze atunci cum îi zbura sângele prin vene, ce tensiune nebună simțea până în vârful degetelor, ce dorință să scoată capul pe geam și să strige: „Sunt
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cel puțin un pistol? De fapt, ce vorbesc eu? Ce mare lucru e un pistol? Pistoalele sunt dea dreptul banale. Neam obișnuit cu arme mult mai cool, cu chestii complicate, de calibru mare, ale căror gloanțe aproape că fac să explodeze trupurile victimelor. Arme care, atunci când trag într un zid, produc mai mult moloz decât niște grenade. Arme care scuipă gloanțele în sictir, așa cum șmecherașul de la colțul blocului scuipă semințe, dar care lasă în urmă adevărate catastrofe. Ce mai e astăzi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dă pe spate nici măcar o rană, carei umple de sânge tot pieptul individului. Ce mare scofală săi iasă cuiva borșul pe gură, ca un mic gheizer? Sau săi susure un pârâiaș roșu pe ure che? Noi am văzut și capete explodând la impactul cu glonțul, și capete zburând artistic și lăsând în urmă gâtul ca o fântână arteziană. Ce ne mai poate impresiona? În viața reală, ne impresionează și dacă ne tăiem la deget, în timp ce tocăm legumele în propria noastră bucătărie
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
avem prieteni, nu ne trebuie nici dușmani și suntem bogați, spuse Carlina pe un ton plin de bunătate. C. Pe cărările iubirii Soarele era strălucitor, de un galben deschis, aproape alb incandescent. Copacii erau înmuguriți, iar pământul se pregătea să explodeze cu toată forța lui într-un verde proaspăt. Vântul adia ușor peste pământul fără margini, iar apusul era de un roșu stins. Mirosul ghioceilor dispăruse demult. Diamantul o conduse acasă și stabilise o eventuală întâlnire. - Aș vrea să le spui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
soție bună. Așa își spunea în gând Carlina, bucurându-se la modul sincer. Primăvara era pe sfârșite. Era cea dintâi primăvară petrecută împreună. Vântul legăna ușor crinii galbeni și zambilele, iar într-un castan plin cu muguri generoși, gata să explodeze în flori, cântau niște guguștiuci harnici.. Când păși pragul casei lui, inima îi bătea ceva mai repede, ca la o luptă între două animale. Valentin avea o privire pătrunzătoare sau chiar tăietoare și era mult mai inteligent decât își închipuia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să o îndrume prin prăpastia și ceața propriului suflet, ajutând-o în prealabil să își dea seama de neputiința de ieșire din impasul în care se afla. Era o zi de primăvară, era luna martie, când pământul se pregătește să explodeze în toată forța lui primăvăratică. Trecuseră șase luni de zile iar Carlina nu gustase aerul de afară și nu luase în piept pulsul primăverii. În acea zi era agitație mare lângă pruncul ei, înconjurat de o mulțime de studenți. Își
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să te reprezinte pe tine. Venise vremea fiecăruia să își sărbătorească sacrificiile făcute și să nu mai privească în urmă. Într-o zi, Julia simți că îi tremurau picioarele, stomacul și se prăbuși la pământ. Era anotimpul primăverii când pământul explodează cu toată forța lui la viață. O strigă din instinct pe maică-sa. Dacă ar fi trăit și nu ar fi lăsat-o la doisprezece ani i-ar fi putut spune: ești gravidă! Vei avea un bebe. Trei luni mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Pița nu face nici un fel de concesii (sau cel puțin ele nu sunt perceptibile în opera finită). Există în acest film, dimpotrivă, o anumită febrilitate, o nervozitate ce reflectă urgența exprimării (montajul, ceva mai lent, servește drept contrapunct, pentru a exploda și el în secvențele finale din atelierul de tâmplărie). Tensiunea, stresul (decelabile nu numai la amanta doctorului Carmen Galin, într-o creație de referință , dar și la milițianul anchetator mereu perfectul Valentin Uritescu) sunt elementele de bază ale lumii construite
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nouă) generație sătulă până-n gât de clișee, ce are în comun nu o platformă teoretică (precum Noul Val francez), ci o sete de adevăr ? Oare este doar o revoltă ? “i mai important poate : este această revoltă singulară, o mămăligă care explodează numai pe ecran sau este ea împărtășită de tineri creatori din arte diferite, cinematograful fiind doar partea ei cea mai vizibilă ? Asistăm oare la un asalt/desant concertat, cu filmul vârf de lance ? Adevărul e că există un oarecare radicalism
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu adevărat prodigios (dincolo de o Anamaria Marinca Otilia a cărei energie melancolică duce filmul, de o Luminița Gheorghiu mama prietenului său perfectă ca întotdeauna într-un rol de 5 minute și de un Vlad Ivanov domnul Bebe care face să explodeze ecranul) este modul în care Mungiu reușește să-și controleze/construiască filmul său ca pe o înșiruire de capcane, fără a pune vreodată degetul pe conceptul inteligent care stă la baza acestei construcții : capcana sarcinii nedorite, firește, dar și cea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la a cărei ieșire din țâțâni au contribuit Un scenariu delirant pentru un delir deja anunțat de Patul conjugal. Scenarita ?, pare să spună Daneliuc ; suntem în țara tuturor posibilităților, în care totul e posibil în materie de coșmar. Totul poate exploda, tocmai pentru că s-au băgat atâtea fitile (de scenariu) ! Iată o operă care, ca și Balanța lui Pintilie, ne pune în fața unui posibil dacă : dacă Realitatea n ar fi atât de absurdă, atât de copleșitor de cinematografică, ea nu s-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pieptenele Liviei. Gata, iubito! strig, ieșind din baie. Cînd crede că sînt gata îmbrăcat, mă strigă: Te rog! Vino să ne bem cafeaua, că după băutura de-aseară... Dacă-ți mai aduce cineva vreo sticlă, dă-l afară din cabinet! explodez eu cu gîndul la durerea de cap care mă mai încearcă. Asta se întîmplă numai în literatura ta, iubitule! Ba și-n viață, spun încet, încruntîndu-mă la vederea celor două cuțite cu lama lată și mînerul alb, ca de fildeș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și ger,/ Cineva flori albe leapădă din cer./ Poți așterne patul și sufla-n cămin""..., îi spun eu, tărăgănînd ultimele cuvinte, oprindu-mă aici cu recitatul, ca de fiecare dată cînd îi spun versurile astea, ale lui Esenin. Ei, Mihai! explodează Livia. Mă așteptam să-mi dai telefon. Spune-mi și ultimul vers! Nu... Zău, mereu mă chinui cu versurile astea. Îți voi da volumul întreg. Ce bine! se bucură Livia. Mi-l dai deseară. Am auzit că filmele din oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cîteva zile, a urmat "noaptea mea albă de Ajun". I-am povestit doamnei Tamara tot ce s-a discutat la teatrul din Arad în legătură cu piesa mea și mă minunam văzînd-o cum se umple de bucurie nețărmurită și de o fericire explodînd în privire și gesturi, sentimente pe care, de atunci, nu le-am mai întîlnit manifestîndu-se atît de sincere și puternice decît la mama, în decembrie '72, cînd i-am spus că am luat premiul doi la Televiziune. (Și poate azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
transformă într-un surîs incisiv, dublat de lucirea vie a ochilor mici și albaștri: Tovarășe Vlădeanu, pentru problemele personale există zile de audiență... Totuși..., insist eu, problema e urgentă. Am fost propus pentru schimb de locuință și... "Schimb de locuință"! explodează directorul general. Cum ridicați un pic capul, cum nu vă mai ajunge! M-am săturat! În toate zilele de audiență nu aud decît de locuință. Vrei locuință? Construiește-ți, tovarășe Vlădeanu! E plin orașul de blocuri și vile în construcție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-l ia. Mulțumesc, bună ziua! În telefon, se aude un sunet sec. Smulg receptorul din mîna doamnei Cristina, care încă mai stă nedumerită, formez centrala combinatului și cer interiorul de la instalația de filamente. O fi crăpat vreun cuptor sau o fi explodat vreun traseu cu abur supraîncălzit... Cine știe ce s-o fi întîmplat... Aud țîrîitul des al telefonului pe interior și simt, cu fiecare clipă care trece, cum amețesc, gata să mă prăbușesc. Alo! se aude, în sfîrșit, vocea unui muncitor. Sînt Vlădeanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
urme, ci lumina", lucru pe care, dacă nu vrei să-l știi tu, inginera Cristina Dumitriu, ar fi trebuit să-l simtă Ina Cristian... Spune-mi, o întreb eu apăsat, cu cinism, am sau nu dreptate?... Minți! Ieși afară, afară!! explodează Cristina, ridicînd pumnii să mă lovească, dar îi prind brațele din zbor, lăsîndu-mi sacoșa să cadă la picioare. Ieși afară sau țip! îmi strigă printre dinți, cu ură, încercînd zadarnic să-și elibereze mîinile. O strîng mai cu putere, apropiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
conduce! se înfurie și apasă îndelung pe claxon, depășind un autobuz. Ce-i la combinat, ce s-a întîmplat? E mare, dom' Vlădeanu, mare cît capra, clatină din cap Don Șef. A căzut stația finală de filtrare a gazelor. Au explodat turnurile de purificare. Dumnezeule! Cîți morți? Nici unul, din fericire. Pe-acolo, prin jurul turnurilor, e pustiu de obicei... De ce-au explodat turnurile, care-s noi, și nu au explodat tancurile de compresie?! mă mir eu, înfiorîndu-mă totodată, amintindu-mi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dom' Vlădeanu, mare cît capra, clatină din cap Don Șef. A căzut stația finală de filtrare a gazelor. Au explodat turnurile de purificare. Dumnezeule! Cîți morți? Nici unul, din fericire. Pe-acolo, prin jurul turnurilor, e pustiu de obicei... De ce-au explodat turnurile, care-s noi, și nu au explodat tancurile de compresie?! mă mir eu, înfiorîndu-mă totodată, amintindu-mi că dimineață am trecut pe lîngă turnurile de purificare. Tocmai! spune Don Șef. Turnurile trebuiau să fie noi, dar la revizia din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]