3,552 matches
-
de a se vindeca depășește frica de a-și confrunta temerile. Progresul este afectat atunci cînd sarcinile impuse pacientului par să fie prea dificile. Medicii care se confruntă cu o pierdere aparentă a motivației ar trebui să determine motivele acestei ezitări și să încurajeze pacientul să continue. Încurajarea se poate face atît prin sublinierea succeselor obținute de pacient pe parcursul terapiei, cît și prin atragerea atenției asupra neplăcerilor 61GHID PRACTIC PENTRU TERAPEUȚI pe care le poate cauza afecțiunea de care acesta suferă
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Decizia de a combina tratamentul farmacologic cu terapia comportamentală trebuie luată de comun acord cu pacientul. În cazul prezenței unei afecțiuni depresive majore, decizia este clară: abordarea combinată este cea mai eficientă. Dacă pacientul nu are încredere în medicație, manifestă ezitări sau nu poate tolera efectele secundare, atunci se poate opta doar pentru terapia comportamentală. Dat fiind procentajul mare de recidive asociate cu întreruperea medicației, farmacoterapia neînsoțită de terapia comportamentală nu constituie un tratament adecvat sau indicat al TOC. 18. Tulburarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
armate de preoți și călugări și, prin urmare, a unei forțe neînvinse de conștiințe? De ce nu facem să funcționeze în mod serios catolicitatea noastră, întocmai ca aceea care țâșnea acolo la Ierusalim din acel prim conciliu care, depășind neînțelegerile și ezitările, le deschidea tuturor popoarelor ușile împărăției lui Cristos? Oare lumea nu trebuie să știe și să audă că începând de atunci funcționează o societate a națiunilor în Biserica Catolică, care, în ciuda a toate, depășind proba de 20 secole, a dăruit
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
scriitorilor din primele decenii ale secolului al XX-lea, puținele probleme pe care a trebuit să le rezolvăm nefiind demne de semnalat în amănunt aici. Precizăm doar că am menținut unele dublete fonetice, neștiind care ar putea fi opțiunea autorului, ezitările fiind întâlnite atât în volume, cât și în Adevărul: era - erea; Caragiale - Caragiali ș.a.; formele de genitiv-da tiv terminate în -ei le-am transcris potrivit ortografiei și pronunției actuale: lunii; inimii; puterii; acțiunii etc. și nu: lunei; inimei; puterei; acțiunei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
sicriului, o plasă în care avea două sticle de vin roșu și două pahare; încă ceva: Cine duce crucea? Țile s-a apropiat ușor de mine. Titi, n-ai vrea s-o duci tu? Am răspuns fără cea mai mică ezitare: Ba da, sigur că da! Era o cruce ușoară, din lemn de brad, pe care se putea citi scris cu cerneală albastră: "Butu Nuși 72 de ani". Am luat-o în mâini, dar nu știam precis unde să mă așez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și scrise cu privire la acțiune, Șleam, ca și mulți alți reprezentanți ai administrațiilor închisorilor în care a fost exportat sistemul de la Pitești, a fost nevoit să acționeze conform discuțiilor particulare purtate cu unii înalți oficiali din Securitate. Există și posibilitatea ca ezitările sale, sesizate de Pătrășcanu și ceilalți, să se datoreze și conștiinței că toate deciziile sale i-ar putea fi imputate mai târziu în lipsa unor ordine clare pe care să le urmeze. Cert este că încercările de la Târgu Ocna au avut
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
-mi doream de fel aceasta. Mă găseam, oare, într-o stare meditativă? Înclin să-mi acord un răspuns afirmativ. Semne la havan. 31 decembrie 2003, a treia zi la Brașov. Havanul. S-au citit numele Zeiței. Flacără mare, vie, fără ezitări. În stânga focului - patru bărbați, în dreapta - patru femei, lideri de centre, zonali și naționali. Când a fost invocată zeița Shri Durga Mata Jagadamba a apărut - nu știu de unde - o pasăre, o... vrăbiuță ce s-a oprit pe tubul de neon de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nu amenință Șbiataț noastră disciplină la Chicago. Omagiile mele dnei Wikander. Christinel vă salută pe amândoi. Vă îmbrățișez afectuosș,ț Mircea LIItc "LII" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 7 decembrie 1961 Dragul meu Stig, Dezolat să aflu de ezitările dvs. Dar vă înțeleg. Dacă este vorba de mobilizare etc., și eu aș prefera să mă aflu pe „pământul natal”. Și dacă ne este destinat să pierim cu zecile de milioane deodată, prefer să mor la... Sarmizegetuza decât la Chicago
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fie bine. Aceste succesive renegări erau repede uitate, talentul zvîrlind în umbră pe om..." Se știe practica bolșevică de punere la index a cărților și autorilor care nu "corespundeau". Sadoveanu a fost unul din cei care și-a dat fără ezitare "girul" la această operație de vămuire marxistă a literaturii naționale. Pamfil Șeicaru mărturisește: Am citit o parte din lista neagră cuprinzînd numele și operele interzise. Oricît m-am trudit, n-am izbutit să descopăr de ce opera lui Mihai Sadoveanu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Să nu uităm, în decembrie 1989, Timișoara a fost aproape șase zile singură, dar formidabila sete de libertate a învins sentimentul apăsător iscat de o asemenea nemaitrăită singurătate, atunci ne-am mîntuit de frică. O miraculoasă solidaritate a luat locul ezitărilor, apatiei și lașității. Disperarea s-a metamorfozat în curaj, curaj dus pînă la uitarea de sine, atunci am devenit temerari: noi sîntem poporul, scandau demonstranții, un slogan în aparență banal, dar încărcat cu o adîncă semnificație, pentru că el exprima momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ca Nichita Stănescu sau Marin Preda - pentru a nu-i cita decât pe aceștia doi, dar am mai putea adăuga vreo zece-cincisprezece nume aproape de aceiași valoare! - au fost Într-un fel eroi ai rezistenței naționale, supra-literare, chiar și În ciuda unor ezitări sau „stângăcii” pe care le-au comis În infernala misie de a lupta contra „istoriei”; iar „istoria” celor cincizeci de ani de așa-zis comunism părea cu adevărat instalată și chiar legitimă de vreme ce statele libere, modelele noastre dintotdeauna, o luau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lor - Timpul lor! - cu mine, acel timp al luptei, credinței, Îndoielilor, erorilor multiple, lașităților, dar și al unui curaj care nu rareori ne-a surprins pe noi Înșine, de parcă un Înger teribil și atent ne sufla la ureche, În ora ezitărilor și a tentațiilor demonice și atractive, reacția, gestul hotărîtor, adeseori sinucigaș! Dar... dar... dar...! Nu, nu Înșir aceste lucruri cu mânie; e „prea târziu” pentru mânie, În cazul meu este ora reflecției calme, reci - atât cât o permite inflamarea vocației
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
absolută, care În final ajunge un spectacol grotesc și tragic, apropiindu-se, cum o spuneam, de medievalitatea românească târzie, când „Domnul” posedat de o ambiție nemăsurată este tot mai mult izolat de realitate, de propria sa camarilă, care, apoi, cu ezitări penibile și așteptând Încă o dată un semnal din afară, Îl ucide! Iliescu iese victorios din „subteranele puterii”, obosit, aproape uzat de jocul cinic pe care și-l permisese dictatorul cu el, ba urcându-l, ba coborîndu-l În rang, dar apoi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
azi, la un deceniu și jumătate după Întronarea reală a Libertății, noi Înșine suferim de două rele majore: criza identității naționale și o iritare crescândă față de „criza economică” În care suntem cufundați, deoarece relelor care ne bântuie societatea, ca și ezitării Europei occidentale de a ne primi În forumul ei economic noi le punem eticheta de criză! Este, Într-adevăr, așa? Aminteam mai sus de „recăderea În istorie”, după o jumătate de secol de „experiment colectivist” importat de aiurea, de „răzbunarea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
drum fals! Și uneori „cădeam” de partea lor, a bunilor mei amici, care după o vreme, mi se pare, ei Înșiși uitaseră că avuseseră „dreptate” și că, Între timp, „dreptatea lor” devenise pur și simplu o grosolană eroare! Dar această... ezitare a mea În a-mi da mie Însumi dreptate m-a ferit de aroganta și pernicioasa boală psihologică care se cheamă sau narcisism, sau megalomanie, sau absența simțului autocritic, sau, mai blând, absența simțului humorului! Deși... nu puțini mă taxează
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
istoria națională, spurcând pentru multă vreme icoane și simboluri sfinte naționale! Un nebun, de fapt, pe care „ai săi” l-au izolat, s-au folosit de el - deși el credea că Îi folosește! - și apoi l-au ucis, după Îndelungi ezitări, de teamă de a nu fi târâți Împreună În căderea sa! Culmea grotescului și a rușinii au fost cele vreo două decenii În care „soția dictatorului” a avut tot mai ferm acces la izvoarele și mecanismele puterii - acel „tip de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
două invocate: teroarea polițienească sau mizeria economică?!... Nu știu, dar aceasta este o altă discuție.Ă Pentru a conclude, aș putea zice, „imitând pe un Înțelept”, că acest refuz al meu dintotdeauna de a responsabiliza pe alții sau istoria pentru ezitările sau erorile, eșecurile mele a fost sursa fericirii, dar și a nefericirii mele. Spun a nefericirii deoarece propriul nostru psihic, care are o limitată capacitate de rezistență, pentru a se păstra În limitele echilibrului moral „și social”, dacă este bombardat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne-adaptaților, al acelor falși ratați din care se recrutează apostolii unei credințe. Deoarece nu poate fi „Împlinită” o existență care este de câteva ori fracturată, ba de „istorie” - căreia nu rareori Îi exagerăm „meritele” -, ba de noi Înșine, de ezitările propriului nostru caracter. Darul zeilor este, cred eu, tocmai această regăsire activă a temelor adolescenței sau chiar ale pubertății, când cerul idealurilor de deasupra capetelor noastre vii și Înfierbântate desena cu claritate acea „cale lactee a destinului” - „cale” pierdută mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu transport” despre cea mai veche poezie cunoscută a umanității, poema lui Ghilgameș și apoi, cu propriile-i, alesele și elegantele-i cuvinte, despre prietenie, misterul, forța și zeitatea ei, l-am primit cu brațele deschise, fără o prea mare ezitare, deși de felul meu sunt mai degrabă reticent la primele Întâlniri cu o persoană care vine din medii străine, impregnată de reflexe și obiceiuri care nu-mi sunt familiare. Și-apoi, faptul că acel tinerel, care avea o slujbă modestă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un fel de anarhie subterană a societăților moderne ajunse Într-un Înalt stadiu de randament și civilizație. Nu vreau să articulez aici fraze ultime sau enorme, dar... asaltul pe care-l suportă Europa, mai ales marile ei națiuni, „slăbiciunea”, sau „ezitarea” cu care „ea” răspunde acestor „influențe” - ultimul, este revigorarea lumii islamice! - nu se datorează oare și unei „Înmuieri”, „slăbiri”, „extenuări” a câtorva generații, după al doilea război mai ales, care, sub deviza unei „democrații totale”, a „libertății” tuturor de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a României a fost În acești ani aderarea la Uniunea Europeană. Condițiile cerute ( În primul rând reforma justiției, combaterea corupției și restructurarea agriculturii n-au fost chiar Întru totul Îndeplinite, dar progresele au fost considerate suficiente, așa Încât, În final, cu unele ezitări și sub unele condiții (monitorizare europeană a justiției; restricții pe piața forței de muncă din diverse țări europene), România, ca și Bulgaria, a fost declarată aptă pentru a intra la 1 ianuarie 2007 În Uniunea Europeană. La 31 decembrie 2006, cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ianuarie 1941, soldate la București cu 120 de morți dintre evrei), și anume pogromul de la Iași, de la sfârșitul lunii iunie 1941; cifra minimă, atestată documentar, a evreilor morți atunci este de circa 3000. În rest, autoritățile românești, poate după unele ezitări, au refuzat să aplice „soluția finală“ la care Îndemnau germanii.<endnote id="7"/> Evreii au fost supuși la tot felul de persecuții, În cadrul unei ample politici de „românizare“: li s-au confiscat proprietățile, au fost excluși din școli și universități
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
contemporanii, deopotrivă prieteni sau adversari — n-a avut nici un moment de Îndoială. Ea știa că războiul va fi câștigat. Credea În șansa României, credea Însă mai presus de orice — fiindcă nu Își uitase originile — În invincibilitatea Angliei. Confruntată cu atâtea ezitări și lașități, creștea În ea un orgoliu pe care aproape nu și-l mai putea ascunde. I-a spus-o pe șleau generalului Averescu când acesta, silit de Împrejurări, se pregătea să negocieze pacea separată cu germanii: „Nu te mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Încât părea goală. Ar fi trebuit să emane pace. Însă fusese investit un efort considerabil pentru a arăta benign. Nimeni nu locuise acolo. Era ceva extrem de oribil în asta. Inadvertența mă atrase spre computer. Luna pulsa pe monitor. Din nou: ezitare. Apoi: nevoia ca lucrurile să se precipite. Teoria anxioasă a Nadinei Allen pogorî în cameră. Cuvântul neverland îl împinse pe scriitor să pună mâna pe mouse. Meniul monitorului apăru docil. Știam că nu mai era nimeni la etaj, dar m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
va fi gata cu casa, l-am lăsat acolo în urmă cu vreo două ore. E în regulă? - Da...e în regulă... În acest moment plecasem din bucătărie și mă aflam în hol. Stăteam în capătul scărilor, apoi, fără nici o ezitare, am început să urc. - Păi aici parcă era turbat, zise Marta. Cuștile erau prea mici, iar lui nu-i convenea nicicum și, firește, Robby și Sarah erau foarte supărați. Dar îndată ce i-am dat drumul în dreptul casei și-a revenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]