4,487 matches
-
vreme, în manualele școlare"1. Și în aceste poeme, domină tonul oracular, aura de legendă, cu incantații de bocete și blesteme, un limbaj familiar sau tehnic, păstrând însă doza de dramatism și de mit care ascund o mișcare puternică și fascinantă. Forța vizionară a poetului Ion Gheorghe, indiferent dacă ne aflăm în sfera monumentalului sau în transcrierea caligrafică a elementelor simbolice extrase din icoanele creștine: "Și toți vedem pereții viitori, în care umbra unor umbre se întrezărea./ Probabil că zeițe casnice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
amalgam straniu. Iubita se ivește zugrăvită pe steag, spre râul soarelui, numele pescarilor zugrăvit cu pietre în brațe, apoi vin nevestele cu "lacrimile astfel pietrificate". Scrisorile esențiale" sunt poeme withmaniene convertite într-o expresie de ritual, într-o exaltare senzorială fascinantă mărturisind o teribilă trăire existențială: "Te-am iubit ca un țesător pe valurile de pânză proaspătă;/ în pământ, deasupra duhurilor și a amintirilor/ te voi iubi pe stâncile de gheață ale Groenlandei/ ca-n fabricile de tutun de sub coroana Chesterfield
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
așa cum apare în ipostaza lui Enchidu, dar poetul este în același timp și Ghilgameș înțeleptul, creatorul, pentru că lasă în urma lui opera, zidul care îi va dura numele peste veacuri (Enchidu). Sau, urmând același procedeu, poetul devine un personaj într-o fascinantă trecere de la concret la abstract și de la abstract la concret; de la o lărgire progresivă a spațiului de cunoaștere, la îngustarea lui, pentru coborârea în adâncuri; așa se explică reluarea familiarei reprezentări a lui Vișnu, exploatându-i în sens uman și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin noutate și prospețime. Căutările sunt obsedante, încercările sunt faustice, stările sunt elegiace; universul și tainele lui potențate creează o stare de neliniște, de aici și gigantizarea eroilor, a căutărilor, hiperbolizarea sentimentelor între cei doi poli eul și cosmicul, la fel de fascinanți și de necunoscuți. Uneori, lumea e proiectată într-un univers voit descărnat, arid; ceea ce reușește Nichita este crearea unei dispoziții de reflexivitate, în sensul descoperirii adevărurilor cândva valabile, azi cu valoare istorică, a adevărurilor absolute care generează nesiguranță și spaimă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
artă la societate, de la geografie la istorie constituie veritabile modele, surse de inspirație pentru toate școlile din România. De o deosebită importanță este subcapitolul "Măștile transcendenței", care plasează întregul experiment sub semnul afectivității și a centralității experienței trăite. Ceea ce este fascinant și instructiv în aceste scenarii este fluiditatea lor, rezultate din permanenta interacție între transdisciplinaritate și discipline, între textele propuse și implicarea interioară a elevilor și profesorilor. Cititorul resimte astfel transdisciplinaritatea în mișcare, vede concret evoluția celor implicați în experiment și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
respectat tema. (Ileana Lazea) Tot. De această dată, am fost surprinsă nu numai de ideile și temele abordate, dar și de modul de prezentare. Mi-a plăcut că totul a fost practic, bine ilustrat și exemplificat, iar temele sunt chiar fascinante. (Patricia Imbăruș). Discuția care a urmat temei coordonate de doamna prof. Toader. În general, toată prezentarea cu banda lui Möbius. (Andreea Novanc) Faptul că profesorii coboară la nivelul elevilor și acțiunile întreprinse, jocul elevilor în prima parte a cursului și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
succes în această țară. Aproximativ un an mai târziu vine și recomandarea regizorului Jon Jory, managerul general al Teatrului Actorilor din Louisville: "Domnul Visarion este unul dintre liderii, dacă nu chiar liderul regizorilor români ai acestei generații. E o personalitate fascinantă, cunoscută pentru activitatea sa puternic-conceptuală, ce conduce la producții clare de o înaltă teatralitate. Domnul Visarion poate comunica aspecte esențiale studenților americani, iar carisma sa personală, comunicarea lucidă ar fi un adaos valoros pentru orice mediu academic." În contextul obținerii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
gest mărunt, repetat atunci când trebuie, poate ajuta enorm la creionarea unui personaj, iar emoția pe care o resimți când îi dai viață se transmite și publicului, dacă e autentică. Îmi amintesc cât de frumos ne povestea cîte un spectacol. Era fascinant. Te făcea să proiectezi cu ochii minții desfășurarea piesei respective și de multe ori, după ce ajungeai să o vezi, îți dădeai seama că descrierea lui fusese de o acuratețe incredibilă. Da, întâlnirea cu Alexa Visarion a însemnat mult pentru mine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Enescu" din Iași, ne-a introdus în universul Înghițitorului de săbii. În sală mai erau încă mulți uimiți ca mine și prinși în mreaja personajului lui Mircea Albulescu, proiectat pe ecran, măreț și degradat, impresionant și jerpelit, trist, pribeag și fascinant. Studentă pe atunci la Teatrologie, am înțeles și n-am înțeles peisajul ce mi se înfățișa, complexitatea de gânduri și păienjenișul de relații, de sensuri, de reacții. Anul următor aveam să mă număr printre primii candidați la Regie ai Facultății
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Visarion? Scurt? a zâmbit regretatul critic. Scurt. E un regizor tânăr, valoros, lider al generației sale... face parte din "frumoșii nebuni ai teatrului românesc". Vă spun sincer auzeam pentru prima dată această formulă a lui Fănuș Neagu, dar am fost fascinant de ea. Așteptam cu nerăbdare să ne întâlnim, să-l cunosc îndeaproape. Din altă parte mi-am adus aminte de cuvintele unui important regizor rus Boris Ravenskih de la Malîi Teatr, cu care am colaborat atunci când m-a invitat să montez
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
univers perfect realist și totuși îmbibat de sugestii metafizice. Inserțiile oniricului sunt firesc incorporate. Trecerea de la relitatea prozaică, telurică, la sugestia unei misterioase dimenisuni paralele se produce subtil. Spațiul sufocant al hanului, veritabil huis-clos cu rare evadări într-o natură fascinant seducătoare sau violent ostilă, în funcție de starea protagoniștilor, capătă dimensiunea unui univers existențial sfâșiat de imposibilitatea unui dialog real. Caligrafia cerebral-austeră a imaginii mărturisește o superioară aspirație spre epurarea formelor. Și, atent condusă de regizor maestru recunoscut pentru fabuloasele creații obținute
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de senzație: înghite săbii preparate. Într-o bună zi, grosolănia cazonă a unui spectator îl obligă să înghită o sabie adevărată și bătrânul saltimbanc sfârșește tragic, dar cu onoare. În rolul circarului, Mircea Albulescu a cizelat una dintre cele mai fascinante creații din lunga lui carieră. Și din nou caligrafia austeră a lui Alexa Visarion, cerebrală, născută din evidenta dorință a epurării formelor a pus în valoare profunzimea discursului filozofic, sarcasmul satirei sociale. Zugrăvită în culori grotești, până la anularea unei precise
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
artei și ce rămâne în afara ei. De curând, l-am redescoperit pe Alexa Visarion în ipostaza de Spiritus Rector al Școlii doctorale a UNATC. Fără nimic din formalismul pe care funcția l-ar fi impus, era același spirit viu și fascinant, trăind cu voluptate fiece subiect, încercând să pună sens în toate discuțiile pe care le purta cu autoritate și cu umanitate, în același timp și în aceeași măsură. Fără să obosească, fără să îmbătrânească, profesorul își cucerește auditoriul prin recursul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un dramatism cutremurător este scena jurământului, ca și scena priveghiului, care încheie spectacolul într-o tăcere reculeasă, obligând publicul să părăsească sala cu imaginea lui Manole întins la poalele zidului mănăstirii, ca o veșnică ofrandă adusă creației... (Margareta Bărbuță) Dificultatea fascinantă a creației, astfel ar putea fi definită interpretarea propusă de regie, ceea ce înseamnă tentație discursivă este consecvent sacrificat în numele tensiunii explozive, a vocației artistului. Ciocnirile sunt între doua atitudini: aceea a grupului, a spaimei de eșec și a lui Manole
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Berna) O piesă puternică despre păcat și ispășire... Acțiunea este aproape arhetipală. Întâmplarea tragică se desfășoară... aproape atemporal... În regia lui Alexa Visarion trebuie văzuți Dorina Lazăr (Anca), Corneliu Dumitraș (Dragomir), Florin Zamfirescu (Ion), Gelu Nițu (Gheorghe). Jocul lor temperamental, fascinant, are o mare putere de pătrundere. Dialogul are vigoare... registrul interpretativ al fiecărui interpret în parte este foarte întins (bogat). Asprime acută și tonuri scăzute, înăbușite caracterizează identificarea, dusă departe, a fiecăruia dintre actori cu piesa care aproape că amintește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cănuță, om sucit și multe altele, ca de pildă În vreme de război, nuvela de la care pornește filmul Înainte de tăcere. Alexa Visarion (scenarist și regizor) a avut dreptate să "plece" de la ea. Căci nuvela însăși are un punct de pornire fascinant și foarte caragialean, foarte în acord cu celebrele vorbe: "văd enorm și simt monstruos". Eroul are aici o viață dublă, ba chiar triplă: este preot respectat, este în același timp șef de bandă, căpetenie de tâlhari; apoi devine erou la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dublă, ba chiar triplă: este preot respectat, este în același timp șef de bandă, căpetenie de tâlhari; apoi devine erou la Plevna, iar după război ofițer activ, ba chiar și escroc care fuge cu banii regimentului. Alexa Visarion a păstrat fascinantul personaj (Ion Caramitru), dar ca un contrapunct de înfrumusețare, personajul principal fiind fratele preotului, hangiul Stavrache (Liviu Rozorea) avid, meschin, crud, încornorat și gelos (gelozia e rudă bună cu lăcomia de proprietar). Visarion a introdus, încă din prima secvență, o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că suntem în actul III, după teribilul incendiu, când "toți sunt obosiți, aproape că dorm" și e "o atmosferă întunecată". Dar în spatele paravanelor se simte... lehamitea totală, abandonul, vidul... Se semnează aici, tacit, despărțirea definitivă a fiecăruia de ceilalți. Violent, fascinant, tulburător spectacolul lui Alexa Visarion ne avertizează parcă: "Aveți-vă ca frații și mâncați-vă ca câinii." (Valentin Silvestru) [...] Paravanul lui Cehov, obiect metaforă ce domină finalul actului III, a devenit strategie de înțelegere și principiu de reprezentare la Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se leagănă încă Ranevskaia și Gaev, dublura Firs, antediluvianul servitor fidel Charlotta Ivanovna, guvernanta fără casă și identitate (jucați, amândoi, de Ilie Gheorghe, într-un joc de măști între un mesager al memoriei și o umbră a despământenirii), jocul frenetic, fascinant, al mâinilor lui Lopahin (o ironie absolută replica lui Petea către acesta, la sfârșitul actului patru: "Nu mai da din mâini."). Toate, puse în mișcare cu gesturi mici aceleași cu care Firs îi aranjează perna stăpânei abia întoarse, încărcând cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
convins că vor fi din ce în ce mai "amare". Artistul este cel ce bîjbîie mereu cu un pas înaintea celorlalți și, în cazul de față, îndrăznește chiar să facă filme într-o țară cu doar 35 de cinematografe pentru un public ce-i fascinant mai curînd de foiletonul "Telejustiției". Măcar pentru acest curaj vecin cu inconștiența ori nebunia, dincolo de orice eventual reproș ori neajuns ce-l veți remarca, poate, în timpul vizionării ce va urma, mă declar solidar de ceea ce Visarion a reușit, și-i
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
integrală pentru a aprinde focul sacru și în ceilalți? Cunoașteți o altă variantă? Eu nu. Trebuie trăit totul. Numai încărcat de tensiune poți crea tensiune. Cine ar ști să te deslușească dacă nu dai nimic în schimbul mărturiei, al așteptării? Era fascinant filmul lui Waida Totul de vânzare. Câtă încredere în durere. Ați acționat asupra publicului american ca un laser. Sunt urme vizibile în toate scrisorile care vi s-au expediat, în articolele apărute, în opiniile colaboratorilor. Contactul cu publicul de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
viziunea dvs. asupra teatrului? Ce credeți despre rolul experimentului în teatru? Autorul sau regizorul? Autorul și regizorul? Jon Fosse, Jose Riviera și David Henry Hwang... Teatrul adevărat, teatrul bun, teatrul viu, teatrul profund, teatrul expresiv, teatrul-teatru... este întotdeauna un experiment fascinant. Modelele experimentale întrețin dezvoltarea formelor, iar istoria artei nu este altceva decât istoria formelor în succesiunea lor. Creația teatrală este împlinită într-o echipă, în care personalitatea fiecăruia se impune într-o legătură organică unitară, ce aruncă în aer anarhia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
caut și mă caută... Nu o voi găsi niciodată, cum și personajul filmului nu va face niciodată filmul visat. Toate înțelesurile baladei sunt prezente în elipse, în exformații. Filmele mele de până acum se rostuiesc în ANA. În acest perimetru fascinant și trist pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel cum spuneam cândva. În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e Alexa Visarion atunci când vorbește despre teatru? Uneori este un foc viu, în expansiune; alteori este focul captiv din sobă, care își caută libertatea și umple spațiul prin căldura pe care o degajă în ambele cazuri, focul Alexa Visarion este fascinant. Acum, după o serie de coincidențe fericite, am avut șansa să petrec mai mult timp în compania sa. Pe lângă sutele de povești despre și din teatru, Alexa Visarion m-a învățat și un lucru esențial, care-mi lipsea, din arsenalul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mizează pe genurile biograficului sau textualizează chiar procesul creării operei, așa încât receptorul se poate dispensa de lectura unui jurnal care săi dezvăluie aceste realități. Sintetizând, apare evident faptul că lectura jurnalelor unor scriitori reprezintă, în sine, o experiență de cunoaștere fascinantă, revelând universul lăuntric al artistului și existența sa cotidiană, dar cunoașterea acestor aspecte nu este vitală pentru înțelegerea operei - „cosmoid“ ceși generează propria aură de semnificații. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Relația dintre două personaje dintrun roman studiat, scris
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]