3,363 matches
-
o femeie NKVD, Luba, costumată într- o rubașcă de mătase, de culoare probabil roșie, care nu ezită să- l împuște pe comisarul intelectual șovăielnic Serghei. Filmul se încheie apoteotic cu eliberarea Basarabiei de către trupele române aliate cu cele naziste și fasciste. Un bun antrenament „invers” pentru propaganda procomunistă care va sufoca filmele românești peste câțiva ani. 1947-1960 Evoluții politice Dictatura comunistă, instituită la 30 decembrie 1947 prin abdicarea impusă regelui Mihai I, declanșează, la Plenara CC al PCR din 3- 5
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
partid, după un număr de deraieri „formaliste”, se bagă periodic câte un text de propagandă comunistă grosieră. De la bun început, pe ecranul negru scrie „În acea vreme forțele patriotice în frunte cu comuniștii organizau lupta pentru eliberarea țării de sub jugul fascist”. După niște secvențe bizaroide într- un cimitir al eroilor, intră și primul moment de propagandă, așa cum intră azi Publicitate în filmele de la televizor : intelectualul întors șocat psihic și fără un picior din primul război mondial țipă la niște burjui umflați
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un marinar și un ofițer al armatei române. Suntem în 1959, după retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României, și acesta este primul film despre insurecția armată din august 1944. Nici un cuvânt despre rolul Armatei Roșii în „eliberarea României de sub jugul fascist” - singura pomenire este replica plată a unui personaj episodic : „Rușii au intrat în Odessa”. Cu numai câțiva ani în urmă, în Răsare soarele, regia Dinu Negreanu, domnea frăția de arme sovieto-română... Valurile Dunării este Casablanca filmului românesc. Cei doi bărbați
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cea din al doilea, când armata română, alături de cea germană, a ajuns până la Stalingrad. Foarte nepotrivită aducerea aminte din punct de vedere politic în 1965. La începutul anilor ’50 ar fi fost un bun prilej de a înfiera cinematografic regimul fascist antonescian. Acum suntem în plină derusificare dublată de emancipare românofilă, operațiuni începute de regimul Dej odată cu plecarea trupelor sovietice din România (1958) și care vor fi continuate de Ceaușescu. Poate că replicile privind „urâțenia” Rusiei ar fi putut să treacă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cadrele căruia s-a (de)format mare parte din crema intelighenției interbelice românești (Mircea Eliade, Emil Cioran, Constanin Noica, Mihail Sebastian, Mircea Vulcănescu etc.); ii) corporatismul, doctrina socio-economică elaborată de Mihail Manoilescu ca armătură organizatorică a statului totalitar de inspirație fascistă; iii) gândirismul patronat de Nichifor Crainic, a cărui idee monomanică este reductibilă, în ultimă instanță, la ortodoxism, și iv) legionarismul, care, amalgamând elemente prelevate din diversele curente de extrema dreaptă aflate în circuitul intelectual al interbelicului, s-a concretizat într-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În locul democrației și raționalității, extremiștii de dreapta își doreau ardent, in corpore, statul totalitar ca matrice politică pentru crearea "omului nou". Citatele catagrafiate în volumul lui Z. Ornea relevă intensitatea admirativă a extremiștilor interbelici români pentru totalitarismul naționalist, de factură fascistă și/sau nazistă, sau chiar și bolșevică. Din pletora de citate în care este evidentă venerația politică nestăvilită manifestată față de totalitarism, unul singur îl vom reproduce cu titlu de ilustrativ pentru o întreagă literatură publicistică. Vasile Marin, care alături de Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
turnante în viziunea sa despre lume, a cărei finalitate s-a manifestat printr-o radicală apostazie politică. Astfel că, la eliberarea sa (1912), Hervé a îmbrățișat, cu aceeași fervoare militantistă cu care l-a combătut înainte, ultranaționalismul în formula sa fascistă. Demagogul a fost reținut în memoria cultural-politică franceză contemporană drept "infamul socialist antipatriot care până în 1914 a devenit ultra-șovin" (Loughlin, 2001, p. 9). Prefacerea radicală de la socialismul antipatriotic intransigent la șovinismul augmentat de accente fasciste i-a asigurat un loc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înainte, ultranaționalismul în formula sa fascistă. Demagogul a fost reținut în memoria cultural-politică franceză contemporană drept "infamul socialist antipatriot care până în 1914 a devenit ultra-șovin" (Loughlin, 2001, p. 9). Prefacerea radicală de la socialismul antipatriotic intransigent la șovinismul augmentat de accente fasciste i-a asigurat un loc în compania unor nume precum cele ale lui Benito Mussolini și Georges Sorel care au suferit la rândul lor maxima transformare a convingerilor politice de la o extremă (stânga) la alta (dreapta). Antipatriotul arhetipal, denunțătorul "patriei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de abnegație" (ibidem, p. 2). Consecința logică a acestei concluzii, subliniată în forță, este că patriotismul naționalist agitat intens ca mobilizare pentru război de către forțele reacționare reprezintă o pervertire a patriotismului autentic, constructiv, pacifist. Naționalismul burghez, cu al său patriotism fascist (demascat ca pseudopatriotism) nu trebuie nicidecum confundat cu nobilul patriotism socialist. Primul este atins de un complex de superioritate a propriei națiuni față de toate celelalte și afectat de o aroganță naționalistă cu finalități opresiv-belice la adresa altor popoare. Patriotismul adevărat, de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aroganță naționalistă cu finalități opresiv-belice la adresa altor popoare. Patriotismul adevărat, de sorginte socialistă, în schimb, promovează respectul internațional, spiritul pacifist, fiind în același timp democratic și egalitar întrucât apără egalitatea de drepturi a tuturor națiunilor. Pe scurt, pseudopatriotismul naționalist și fascist trebuie înlăturat și înlocuit cu adevăratul patriotism proletar internaționalist și socialist. Mai mult, patriotismul este cu adevărat socialist doar în măsura în care este și sovietic. Solidaritatea cu Uniunea Sovietică - țara tuturor oamenilor muncii - este o componentă integrală a noului patriotism. Loialitatea față de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin însăși natura sa nu poate avea tendințe imperialiste" (Baltiiski, 1945, nr. 255, p. 1). Pot fi tipologizate, așadar, trei ipostaze ale atașamentului față de propria țară: a) un patriotism ignobil, etnocentric, războinic și asupritor - acesta este vechiul patriotism naționalist și fascist; b) un patriotism socialist inspirat de internaționalismul proletar care îi unește pe oamenii muncii o dată în cadrele națiunilor în care aceștia lucrează, iar apoi dincolo de acestea; c) forma cea mai nobilă în care se poate consacra patriotismul socialist este patriotismul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Grivița, în frunte cu Gh. Gheorghiu- Dej, umple o altă pagină tragică a istoriei străbătute de momente jertfice ale partidului. Lupta continuă prin crearea Frontului Popular Antifascist și apoi prin lupta PCR împotriva războiului hitlerist. Mântuirea a venit odată cu "eliberarea fascistă de către glorioasa armată sovietică" la 23 august 1944, eveniment pregătit de acțiunile partidului orchestrate din "lagărul dela Tg. Jiu" de către "tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej" (Roller, 1952, p. 693). O dimensiune aparte a martirologiei partidului comunist o reprezintă experiența carcerală axată pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fie redefinită ca răscoală social-națională. Vom decela în continuare procesul de naționalizare serială care cuprinde revoluțiile din 1821, respectiv 1848, războiul de independență din 1877-1878 și "insurgența națională" din 23 august 1944 care a dus la eliberarea țării de "jugul fascist", toate aceste evenimente liberatoare fiind interpretate într-o vădită cheie naționalistă. Prima în ordine cronologică venită în șirul inaugurat de răscoala lui Horea a fost revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. Și aici, caracterul național, al eliberării naționale, este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reprezentanții S.S.R. au acceptat-o în ședință și în care s-a formulat atitudinea democratică pe care urmează s o aibă Societatea, care face parte din Uniune. Uniunea și Confederația nu admit ca la conferințele S.S.R. să se prezinte elemente fasciste a căror activitate a fost dăunătoarer democrației și pentru care se dă astăzi o luptă la care S.S.R. este obligată să participe. Uniunea cere să aibă siguranța că astfel de cazuri nu se vor mai întâmpla. Dl. Perpessicius spune că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ziarului Părer i din 1944 citim: „După o prea lungă și înăbușitoare tăcer e, gazeta noastră reapare pentru a putea da glas tuturor aspirațiunile drepte ale cetățenilor, aspirațiuni ce fuseseră sângeros sugrumate de un regim care, infectat de otrava hitleristo‐ fascistă, adusese dezastrul complet asupra poporului român.” Cu numărul 19, de la 26 septembrie 1944, Păreri se pretinde: „cotidian democrat de luptă antifasci stă și de apărare a drepturilor cetățenești.” - redactor M. Schvartz - Negreanu. Iată cum arăta frontispiciul: Pentru o mai bună
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
au creat, în interiorul căruia s-au zidit, (nu se poate să nu fie vorba despre o sinucidere). A comunica înseamnă a transmite de la unul la altul posibile și imposibile. A HOTĂRÎ CĂ NENUMITUL E ORICÎND POSIBIL Luat prizonier de miliția fascistă pe 13 decembrie 1943, ajunge la sfîrșitul lui 1944 în lagărul din Fossoli, lîngă Modena. Are 24 de ani și e cetățean italian. Pe 21 februarie dimineața, prizonierii sunt avertizați că toți evreii, inclusiv copiii, bătrînii și bolnavii vor pleca
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de jos, un atît de improbabil cancelar, a fost nu atît un program economic capitalist, ci faptul că a incarnat fantasmele germane de după Primul Război"; Succesul ideologic inițial al bolșevismului în Europa nu e mai puțin misterios decît răspîn-direa ideilor fasciste în aceeași epocă". Cu toate acestea, există cel puțin la fel de multe expresii cu rezonanță deterministă ("context", "necesitate", "origine", "logică", "înscris", "ecou atît de îndelungat", "nu e o întîmplare", "copii ai", "ce anume l-a fabricat"): "Bolșevismul și fascismul sunt copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Gregorian (august 1940 - ianuarie 1941). Din redacție fac parte, de-a lungul timpului, N. Crevedia, Dragoș Protopopescu, Toma Vlădescu (ultimii doi trec în 1937 la „Buna Vestire”), Vintilă Horia, Ovidiu Papadima, Dan Botta. Cu o ideologie care cultivă modelul totalitarist fascist, antisemitismul și tradiționalismul conservator teologal, S.-P. se situează la extrema dreaptă, promovând naționalismul excesiv, în același spirit ca și publicațiile „Calendarul”, „Porunca vremii” ș.a. „«Sfarmă-Piatră» al nostru - se afirmă în articolul-program - apare nu ca o forță oarbă, ci ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
gazetele „Adevărul”, „Zorile”, „Dimineața”, „Cuvântul liber”, dar și periodice naționaliste sau partide de aceeași orientare. Printre „combatanți” revine cu insistență numele lui Ovidiu Papadima. Bolșevismului, marxismului, masoneriei, liberalismului burghez și spiritului democratic li se opune „naționalismul integral” de tip legionar, fascist, antisemit, elogiat în articole incendiare. În 1937 Nichifor Crainic semnează programul statului etnocratic, ce se dorește a fi o nouă constituție bazată pe „întâietate românească” sub raport politic, cultural, social, economic. Acestor orientări le corespund numeroasele articole ale lui Nichifor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
G.W.F.Hegel există o mistică a statului, înțeles ca reprezentând ideea divină așa cum se înfățișează ea pe pământ. Mistica statului ( etatismul hegelian) combinată cu mistica voinței de putere ( Fr. Nietzsche) vor contribui în mare măsură la geneza ideologiilor fasciste. Plecând de la ideea că totul este voință de putere, că această voință era firească, sănătoasă și binevenită, Fr. Nietzsche glorifică oamenii înzestrați cu voință puternică pe care îi consideră conducători înnăscuți , care impun instinctiv o anumită ordine socială, nemaiavând nevoie
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
îi consideră conducători înnăscuți , care impun instinctiv o anumită ordine socială, nemaiavând nevoie de nici o justificare pentru ceea ce fac. Liber este numai conducătorul înnăscut, toți ceilalți oameni devin sclavii săi. Etatismul are consecințe nefaste pentru libertatea umană atât în interpretarea fascistă cât și cea utopică de tip socialist, comunist, el presupune sacrificarea libertăților individuale în numele unui bine general, situat într-un viitor nebulos și acumularea unei puteri politice maxime, nelimitate, în mâinile conducerii executive supreme. Tocmai constatarea necesității de a limita
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Parlament, în Camera Deputaților 9. Numirea în totalitate a membrilor parlamentului nu mai este astăzi o problemă de actualitate, sau cel puțin aceasta nu este o caracteristică a unui sistem democratic, ci a totalitarismului. Așa a fost cazul în regimurile fasciste și comuniste. În cazul regimului comunist, chiar dacă în acest sistem nu era legiferată numirea membrilor parlamentului, modul lor de desemnare de către aceeași unică forță aflată la putere, lipsa pluripartitismului și a opoziției politice legale, făcea ca în practică să aibă
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Mica Înțelegere, Antanta Balcanică nu a avut o finalitate în acțiuni militare comune. Lăsate în voia soartei de către marile puteri europene, victime ale propriilor oscilații și instabilități politice, țările semnatare ale Pactului de la Atena vor fi și victime ale agresiunii fasciste. Forța politicii se va prăbuși sub loviturile politicii forței. XI. O NOUĂ GERMANIE: DE LA REPUBLICA DE LA WEIMAR LA AL TREILEA REICH 573 1. Convulsii postbelice Bilanțul celor patru ani de război a înfățișat o Germanie slăbită, cu mari pierderi umane
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
sacrificarea Cehoslovaciei și chiar a Austriei prin pasivism și conciliatorism, dispariția Ligii Națiunilor (ca urmare a boicotului promovat de Germania și URSS) sunt puncte de plecare în modificările raportului de forțe ce au urmat Primului Război Mondial. Ascensiunea revizionismului, încurajat de ideologia fascistă și de nazism, instaurarea dictaturii în cea mai mare parte a țărilor europene au determinat statele vizate să încheie tratate de alianță regională și europeană. Contextul internațional părea a fi favorabil promovării unor politici de securitate mondială, de realizare a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
sta la baza alianței antibolșevice. Este fundamentul "Axei Roma-Berlin" (25 octombrie 1936), dublată de semnarea "Pactului antikomintern" (25 noiembrie 1936) cu Japonia 684, la care vor adera mai întâi Italia (1937) și Spania franchistă (1938). După formarea "triunghiului" Berlin-Roma-Tokio, frontul fascist s-a întărit. Războiul civil din Spania (1936-1939) pare a fi fost o tatonare a reacției marilor puteri occidentale. Situația politică a Europei anului 1936 explică internaționalizarea conflictului 685. Ca și Italia, Germania s-a arătat interesată de susținerea lui
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]