KorAP: Find »[drukola/base=feedback & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...129 >

3,204 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

negative au fost înlocuite de alternative pozitive. N-a avut atacuri de panică și n-a luat anxiolitice. Scările de evaluare nu evidențiază modificări în perioada care a urmat după ultima ședință. Se face rezumatul consultației și pacienta prezintă un feedback foarte pozitiv în legătură cu ședința și cu terapia. Consultația următoare este programată peste șase luni. Rezultate Iată câteva dintre instrumentele utilizate pentru a măsura rezultatele terapiei pe parcursul ședințelor. Tabel 8. Măsurarea eficienței globale a tratamentului Chestionare Evaluare înainte de terapie Evaluare post-terapie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
exploatează apoi ansamblul reacțiilor acestuia (cercetare cognitivă în timpul manifestărilor emoționale, identificarea emoțiilor, analiza comportamentului); - utilizarea unei situații relaționale pentru a o înregistra sub forma unei fișe pe trei coloane a lui Beck; - testarea capacității pacientului de a realiza propriul său feedback, de a accepta și de a ține cont de cel al terapeutului. Jocuri de rol In timpul primei întâlniri, Christine vorbește despre dificultățile pe care le întâmpină atunci când trebuie să răspundă cu un refuz. Terapeutul îi cere să evoce situația

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
lună. Terapeutul - Credeți că aveți dreptul să doriți să petreceți un week-end în familie? Christine - Da. Terapeutul - Ce trebuie să faceți pentru a realiza ceea ce a-ți decis? Christine - Să refuz s-o înlocuiesc pe colega mea în acest week-end. Feedback Terapeutul - Cum vă simțiți? Christine - Mândră de mine și puțin eliberată... Nu sunt sigură că voi reuși să fac acest lucru la fel de ușor. In orice caz, asta mi-ar simplifica viața deoarece, într-o situație asemănătoare, trebuie apoi să jonglez

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
rol este repetat până la obținerea unei reduceri cu 30% a nivelului tulburării pacientului. Dacă anxietatea este prea puternică, terapeuții propun metode utilizate în relaxare, metode de respirație abdominală, de imagerie mentală, sau o repetare a jocurilor de rol în imaginație. Feedback-ul Feedback-ul este esențial. Acesta trebuie să fie manifestat cu căldură, pozitiv, iar cererea de ameliorare a unui comportament trebuie să fie precisă și realizabilă. Expunerea in vivo Expunerea in vivo în intervalul dintre ședințe este un element cheie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
repetat până la obținerea unei reduceri cu 30% a nivelului tulburării pacientului. Dacă anxietatea este prea puternică, terapeuții propun metode utilizate în relaxare, metode de respirație abdominală, de imagerie mentală, sau o repetare a jocurilor de rol în imaginație. Feedback-ul Feedback-ul este esențial. Acesta trebuie să fie manifestat cu căldură, pozitiv, iar cererea de ameliorare a unui comportament trebuie să fie precisă și realizabilă. Expunerea in vivo Expunerea in vivo în intervalul dintre ședințe este un element cheie al reușitei

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
aștept rândul să intru în garaj. O persoană intră în fața mea și eu nu spun nimic. Mânie M-am lăsat din nou păcălită Frustrare N-are rușine Nod în gât Sunt prea proastă că accept Concluzie: comportamentul meu este pasiv. Feedback Terapeuții cer fiecărui pacient să stabilească nivelul său de anxietate pe o scară de la 0 la 100, cu o notă la începutul ședinței și una la sfârșitul ei. In general, nota are valori din ce în ce mai mici. Sedința 2: să facă un

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
le facă persoanelor din anturajul lor, indiferent de natura relațiilor cu aceștia. Ei își clasează complimentele de la 0 la 100, în ordinea crescătoare a dificultăților acestora. Pacienții încep să facă complimente a căror dificultate este inferioară sau egală cu 30. Feedback Feedback-ul este ocazia de a evalua nivelul anxietății la începutul și la sfârșitul ședinței și de a provoca comentariile pacienților în legătură cu ședința. Sedința 3: a face și a primi complimente Trecerea în revistă a sarcinilor Terapeuții întreabă fiecare pacient

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
facă persoanelor din anturajul lor, indiferent de natura relațiilor cu aceștia. Ei își clasează complimentele de la 0 la 100, în ordinea crescătoare a dificultăților acestora. Pacienții încep să facă complimente a căror dificultate este inferioară sau egală cu 30. Feedback Feedback-ul este ocazia de a evalua nivelul anxietății la începutul și la sfârșitul ședinței și de a provoca comentariile pacienților în legătură cu ședința. Sedința 3: a face și a primi complimente Trecerea în revistă a sarcinilor Terapeuții întreabă fiecare pacient dacă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
la act, adică să facă un compliment asertiv. Sarcini de îndeplinit Se cere participanților să facă în fiecare zi un compliment, fără a depăși nivelul de dificultate 60. Aceștia citesc în cartea distribuită la începutul terapiei capitolul privitor la cereri. Feedback Feedback-ul este momentul în care se evaluează nivelul de anxietate la începutul și la sfârșitul ședinței și în care pacienților li se cere să facă comentarii în legătură cu ședința. Sedința 4: a face o cerere asertivă Trecerea în revistă a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
act, adică să facă un compliment asertiv. Sarcini de îndeplinit Se cere participanților să facă în fiecare zi un compliment, fără a depăși nivelul de dificultate 60. Aceștia citesc în cartea distribuită la începutul terapiei capitolul privitor la cereri. Feedback Feedback-ul este momentul în care se evaluează nivelul de anxietate la începutul și la sfârșitul ședinței și în care pacienților li se cere să facă comentarii în legătură cu ședința. Sedința 4: a face o cerere asertivă Trecerea în revistă a sarcinilor

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
care să fie ierarhizate în funcție de dificultatea lor de la 0 la 100. In timpul săptămânii, ei trebuie să formuleze cereri de dificultate inferioare cifrei 30 și să pregătească o cerere cu o dificultate cuprinsă între 30 și 60 pentru ședința următoare. Feedback Feedback-ul este momentul în care se evaluează nivelul de anxietate la începutul și la sfârșitul ședinței și în care pacienților li se cere să facă comentarii în legătură cu ședința. Sedința 5: să formuleze o cerere în viața de zi cu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să fie ierarhizate în funcție de dificultatea lor de la 0 la 100. In timpul săptămânii, ei trebuie să formuleze cereri de dificultate inferioare cifrei 30 și să pregătească o cerere cu o dificultate cuprinsă între 30 și 60 pentru ședința următoare. Feedback Feedback-ul este momentul în care se evaluează nivelul de anxietate la începutul și la sfârșitul ședinței și în care pacienților li se cere să facă comentarii în legătură cu ședința. Sedința 5: să formuleze o cerere în viața de zi cu zi

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Dacă nu cer, voi avea încă o dată impresia că am fost păcălită. - In orice caz, chiar în caz de refuz, voi fi mulțumită de mine, mulțumită de a fi formulat cererea. Christine efectuează jocul de rol. Terapeutul prezintă propriul său feedback cu precizie, după ce jocul ia sfârșit, făcând mai întâi aprecieri pozitive. Propune apoi soluții pentru ameliorarea jocului, centrându-se pe o caracteristică verbală și non verbală în același timp, cerând, de exemplu, Christinei să refacă scena amplificând volumul vocii sale

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cu persoana care se află în spatele său, continuându-se astfel până când au fost antrenați toți pacienții. Sarcini de îndeplinit Participanții sunt invitați să inițieze cel puțin o dată pe zi o conversație, utilizând o banalitate oarecare sau un element din context. Feedback general al grupului Terapeuții insistă asupra progreselor realizate de fiecare și îi încurajează pe pacienți să continue în fiecare zi să utilizeze elementele învățate în cadrul celor șaisprezece ședințe. Adaptarea afirmării de sine la practica individuală Absența afirmării de sine conduce

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
împiedică să refuze. Convorbirea socratică permite actualizarea gândurilor care i-ar permite să refuze. Cel de al doilea joc de rol este inversat: JȘrșmie este cel care cere, terapeutul îi arată modelul pentru a refuza. JȘrșmie comentează jocul de rol (feedback) iar terapeutul continuă, eventual, cu o convorbire socratică. Un dialog permite identificarea avantajelor și a inconvenientelor care există în cazul în care refuză și a celor care apar în situația în care nu refuză. In cadrul celui de al treilea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pentru a trăi senzații plăcute. Noțiunea de empatie este abordată pe larg. Negocierea ocupă un loc important pentru JȘrșmie în cazurile de refuz profesional. Situațiile sunt repede exemplificate, pentru a amplifica sentimentul de eficiență personală și a relua dificultățile întâmpinate. Feedback Pacientul, apoi terapeutul, prezintă un feedback după fiecare ședință. Sarcini de îndeplinit JȘrșmie este invitat să se antreneze în vederea realizării unui refuz cu un nivel de dificultate inferior valorii de 30. El pregătește o situație de refuz cu un nivel

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de empatie este abordată pe larg. Negocierea ocupă un loc important pentru JȘrșmie în cazurile de refuz profesional. Situațiile sunt repede exemplificate, pentru a amplifica sentimentul de eficiență personală și a relua dificultățile întâmpinate. Feedback Pacientul, apoi terapeutul, prezintă un feedback după fiecare ședință. Sarcini de îndeplinit JȘrșmie este invitat să se antreneze în vederea realizării unui refuz cu un nivel de dificultate inferior valorii de 30. El pregătește o situație de refuz cu un nivel de dificultate cuprins între 30 și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sociale care declanșează o anxietate socială notabilă; ea urmărește apoi gândurile care îi vin în minte și ce comportamente determină acestea. El poate, de asemenea, să-i ceară să facă o listă cu evitările sale situaționale și cu evitările subtile. Feedback La sfârșitul consultației, terapeutul efectuează un joc al întrebărilor și al răspunsurilor în legătură cu ședința: „Ați găsit răspuns la întrebările dumneavoastră? Au rămas lucruri care mai au nevoie de precizări? Ce sunteți pe punctul de a vă spune în acest moment

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
construiesc împreună o primă listă de exerciții de pregătit pentru ședință și o primă listă de sarcini de îndeplinit între ședințe. Terapeutul îi cere Isabellei să-și continue lecturile și să valideze și să completeze cele două liste de exerciții. Feedback Inainte de sfârșitul consultației, terapeutul efectuează un joc al întrebărilor și al răspunsurilor în legătură cu ședința. Sedința 3 Trecerea în revistă a sarcinilor Terapeutul revine asupra chestionarelor și deschide discuția asupra unor itemi. Chestionarul lui Liebowitz permite abordarea unor situații sociale

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
trecătorii. Ea revine apoi la cabinet pentru o scurtă dare de seamă: totul s-a desfășurat în bune condiții. Sarcini de îndeplinit Terapeutul îi cere Isabellei să continue să citească. Ea trebuie să repete exercițiul în fiecare zi a săptămânii. Feedback La sfârșitul ședinței, terapeutul pune întrebări și ascultă răspunsuri în legătură cu ceea ce s-a lucrat. Terapia individuală Terapia individuală se realizează pe parcursul a șaisprezece ședințe. Principii generale In cadrul terapiei Isabellei, efortul predominant este cel privitor la expunere. Patru ședințe de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
se desfășoară urmărindu-se un program constant: - trecerea în revistă a sarcinilor efectuate în timpul săptămânii și a observațiilor în legătură cu acestea, - fixarea agendei întâlnirii, - informare (terapeutul îi înmânează uneori unele documente informative) și jocuri de rol, - fixarea sarcinilor pentru săptămâna următoare, - feedback. Medicamentele Pentru a permite întreruperea, dorită de Marie, a tratamentului cu benzodiazepine, terapeutul îi propune acesteia să colaboreze foarte strâns cu psihiatrul său, astfel încât, împreună, să-și mobilizeze eforturile pentru a reuși sevrajul gradual. El îi cere să abordeze stările

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
am avut-o la spital atunci când eram singură în pat. Terapeutul - Da. Pacienta - Si nu în timpul accidentului, deoarece nu mi-a fost teamă. Terapeutul - Da. Este bine că am lucrat asupra acestor lucruri azi. Pacienta - Da, așa cred și eu. Feedback asupra terapeutului Terapeutul - Am spus sau am făcut lucruri care nu vă convin? Pacienta - Nu. Agenda Terapeutul - Ce trecem în agendă pentru data viitoare? Cred că trebuie să continuăm în această privință? Pacienta - Da. Sarcini cognitive și comportamentale Terapeutul - In

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
este structurată atât în ceea ce privește ședințele cât și tehnicile sale. Se recomandă, astfel, o schemă a ședinței care să permită optimizarea timpului și fixarea obiectivelor terapeutice (agenda ședinței, trecerea în revistă a sarcinilor, alegerea problemei, rezolvarea, stabilirea sarcinilor relative la problemă, feedback). Ea este centrată pe „aici și acum”. Terapeutul are un rol activ și directiv, în timp ce pacientul este încurajat să dețină un rol participativ și colaborativ. Stilul este empiric, adică terapeutul dezvoltă capacitatea pacientului de a se mira, de a-și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
15: verificare după o lună Sedința constituie ocazia de a face bilanțul progresului realizat de către pacienți și de a introduce conceptul de schemă. Test Pacienții completează chestionarele schemelor lui Young, care este revăzut apoi și corectat pentru a oferi un feedback. Ei completează, de asemenea, chestionarele lui Hamilton și pe cel al lui Beck, cât și un chestionar al satisfacției. Martine se simte mai puțin bine. Soțul său și-a pierdut locul de muncă, ea se simte din nou insecurizată din

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
părerea celorlalți. După discuție, el formulează împreună cu terapeutul ipoteza că schema principală este, în acest domeniu, carența afectivă, coping-ul principal fiind evitarea/abandonul. De exemplu, atunci când organizează un eveniment, el îi împinge în față pe subalterni și evită să solicite feedback-uri (teamă de reproșuri), sperând în același timp că va primi mulțumiri pentru munca sa. Rezultatul este acela că mulțumirile sunt puține la număr, iar „nemulțumiții” îi fac totuși reproșuri, validând o dată în plus schema. Figura 7. Coping neadaptat referitor

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]