9,441 matches
-
stocat în memoria individuală, el este din capul locului baza socială a comunicării prin limbaj: nu există limbaj înaintea limbii și nici limbă înaintea limbajului. Intercondiționarea lor primară și perpetuă face imposibilă perceperea limbajului ca ceva natural redus la baza fiziologică și a limbii ca ceva social redus la atestările scrise. Schleicher însuși se arată sceptic în privința perspectivei deschise de el pentru cercetare: „Principiul material al limbajului și al varietăților sale nu este desigur încă cercetat, mai mult încă, un examen
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
contactele fizice cu mediul. De la producerea spontană a sunetelor de către maimuță până la articularea voită a cuvântului silabă de către homo sapines este o cale incomensurabilă, iar parcurgerea acestei căi nu au realizat-o mai multe specii de antropoide, deosebite ca bază fiziologică de articulare a sunetelor, care să fi dat rase de oameni diferite ca modalitate și capacitate de articulare orală. Procesul îndelungat de trecere a fost unic și global, realizat prin selecție naturală. De aceea în actualitate omul, oriunde s-ar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dat rase de oameni diferite ca modalitate și capacitate de articulare orală. Procesul îndelungat de trecere a fost unic și global, realizat prin selecție naturală. De aceea în actualitate omul, oriunde s-ar naște el pe pământ, nu este alcătuit fiziologic pentru a produce doar limbajul colectivității în care a venit pe lume. Mutat de la naștere în altă colectivitate, el va învăța să pronunțe limba acelei colectivități. Este la îndemâna oricui să se convingă că limbile ca mijloc de comunicare nu sunt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
raselor deosebite după culoarea pielii, forma urechilor sau a capului etc. Speța umană este unitară, iar capacitatea și limitele omului de a produce sunete sunt comune întregii specii. Deosebirile articulatorii dintre limbi țin de deprinderile colectivității și nu de deosebiri fiziologice. Față de naturalism, care a blocat cercetarea în baza de articulație, comparativismul o înfundă în deducerea istoriei limbilor din sistemul de rădăcini al protolimbii indoeuropene. Compararea limbilor este, ca și cercetarea bazei de articulație, o activitate necesară și utilă până la un
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-lea, în Moesia Superior, unde va lua naștere poporul român. Pentru constituirea acestuia substratul contează doar ca bază de articulație și psihologică, fiind nul ca parte constitutivă a sistemului lexical și gramatical al limbii. În plus, substratul trebuia să fie fiziologic și psihologic unitar, pentru a se putea astfel justifica unitatea inițială a limbii române. Unitatea substratului este realizată de Philippide prin sinteze succesive care reduc populațiile preromane la două baze de articulație: una pentru Dalmația, pe care o numește iliropanonă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Philippide apreciază că limba iliropanonă deținea o abundență de sufixe derivative, însă avea puține nume compuse, în schimb la traci sufixele derivative erau puține și numele compuse foarte numeroase. Dar simplul fapt că aceste dihotomii lingvistice sunt motivate prin bazele fiziologice ale substratului anulează valoarea lor științifică. Cea de a doua perioadă a istoriei limbii române începe, după Philippide, în secolul al VII-lea și continuă până la ieșirea din evul mediu. În această perioadă romanitatea orientală este dislocată din Moesia Superior
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
oricărei alte limbi „derivate”, prin schema arborelui genealogic care are ca lipsă majoră izolarea limbii de colectivitatea umană și de individul vorbitor. Tocmai remedierea acestei lipse a fost vizată de Philippide prin introducerea criteriului bazei de articulație care ar deosebi fiziologic limbile superioare (greaca, latina, germana) de limbile barbare, ai căror vorbitori ar fi slab dotați fiziologic și psihologic pentru producerea limbii și mai ales pentru preluarea în baza lor de articulație a unei limbi superioare. Tendința de a reduce limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
colectivitatea umană și de individul vorbitor. Tocmai remedierea acestei lipse a fost vizată de Philippide prin introducerea criteriului bazei de articulație care ar deosebi fiziologic limbile superioare (greaca, latina, germana) de limbile barbare, ai căror vorbitori ar fi slab dotați fiziologic și psihologic pentru producerea limbii și mai ales pentru preluarea în baza lor de articulație a unei limbi superioare. Tendința de a reduce limba la limbaj, iar pe acesta la capacitatea omului de a produce sunete ține de orientarea naturalistă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pusă de Philippide în dependență totală de „originea românilor” ca rasă, ca bază de articulație, pe care el o transformă în deus ex machina chemat să rezolve problema limbii. El aduce în contemporaneitate această bază, pe care o consideră componenta fiziologică definitorie a poporului român, și își apreciază opera ca pe o încercare de soluționare a problemei, lăsând posterității împlinirea idealului său, urmând calea deschisă de el. „Chestiunea amestecului poporului român primitiv, declară el, cu diferite feluri de neamuri altele, pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ele se datorează deprinderii mecanice de a pronunța sunetele folosind în manieră specifică organele vorbirii. Dacă particularitățile sonore ale fiecărei limbi ar avea bază antropologică aparte ar însemna că numărului limbilor ar trebui să-i corespundă același număr de structuri fiziologice. Cercetarea producerii sunetelor în diverse limbi se soldează însă cu identificarea sistemelor fonetice produse de baza fiziologică unică a organismului uman de oriunde, care poate fi deprins să producă orice sistem fonetic. Criticat pentru nefirescul argumentației sale privind devenirea limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sonore ale fiecărei limbi ar avea bază antropologică aparte ar însemna că numărului limbilor ar trebui să-i corespundă același număr de structuri fiziologice. Cercetarea producerii sunetelor în diverse limbi se soldează însă cu identificarea sistemelor fonetice produse de baza fiziologică unică a organismului uman de oriunde, care poate fi deprins să producă orice sistem fonetic. Criticat pentru nefirescul argumentației sale privind devenirea limbii române Philippide replica cum că este greu, dacă nu chiar imposibil de identificat la vorbitorii actuali de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
uman de oriunde, care poate fi deprins să producă orice sistem fonetic. Criticat pentru nefirescul argumentației sale privind devenirea limbii române Philippide replica cum că este greu, dacă nu chiar imposibil de identificat la vorbitorii actuali de limbă română baza fiziologică și psihologică ce a generat limba română, dar că această bază a existat la vorbitorii care au preluat latina. În sprijinul teoriei sale el introduce ideea unei atenuări, pe parcursul istoriei din trecut spre prezent, a deosebirilor dintre bazele de articulație
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ei în română (I, 362), punând tocmai acum baza psihofizică să acționeze în acest scop. „O limbă romanică, afirmă el, precum în general orice limbă, trebuie explicată, pe cât este cu putință, prin ea însăși, cu ajutorul a tot felul de cauze fiziologice și psihologice, iar nu, cu rost și fără rost, prin împrumuturi pe care le va fi făcut când era încă dialect latin” (I, 366). Observăm aici tendința de reluare a ideii lui Petru Maior de a duce elementele nelatine din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
l’étymologie phonétique, iar Meillet și Ernout căutau explicații nefonetice pentru situațiile care nu se înscriu în „legile” transformării latinei în limbi romanice. Philippide nu caută explicații în afara legilor fonetice, de a căror existență nu se îndoiește, dar punând baza fiziologică și etimologia populară, adică baza psihologică, drept cauză unică a trecerii latinei în română, rezultă că și legile fonetice acționează prin aceeași bază psihofiziologică. Exprimându-se contradictoriu și speculativ, Philippide își reafirmă poziția în legătură cu etimologia populară întrebându-se: „Și cum
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
întregii științe tradiționale, este necesară o nouă viziune asupra istoriei limbii. 4) Pentru înțelegerea corectă a existenței limbii române în dialectele cunoscute este necesar să se pornească de la continuitatea globală a materialului lingvistic, datorată originii naturale a limbajului și identității fiziologice a organelor vorbirii, și de la diversificarea teritorială a dialectelor și limbilor, datorată structurărilor statale. Lăsând deoparte excepțiile, orice limbă reprezintă o evoluție locală specifică a materialului lingvistic structurat silabic, aglutinant sau flexionar. Geneza unică a tuturor limbilor perpetuează înrudirea lor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
chiar portul lor, îmbrăcămintea lor ni-i arată ca panoni...” (II, 799 urm.). Fermă în opera lui Philippide rămâne doar grecizarea peninsulei balcanice. Am văzut mai sus că el se îndoiește de faptul că cineva va putea identifica vreodată baza fiziologică și psihologică care a determinat constituirea limbii române. Ajuns la cercetarea dialectelor, el constată contradicția între spațiul foarte mare pe care s-a dispersat limba română fără să-și piardă unitatea etnică și centrul restrâns ca teritoriu pe care această
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de ei înșiși, de a se studia îndeosebi aspectele actuale, vii ale limbilor”. Relatarea lui Iorgu Iordan despre neogramatici ajută la înțelegerea faptului că sunt practic imposibil de identificat, în baza de articulație a poporului român de astăzi, acele particularități fiziologice care, moștenite de la înaintașii lui mediteraneeni, ar fi cauzat trecerea de la latină la română. Înțelegem totodată de ce I. Iordan a evitat abordarea personală a istoriei limbii române, pentru care profesorul său nu oferea o soluție realistă, și s-a ocupat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a ocupat exclusiv de nivelul contemporan al limbii. Iar când, ajuns în fruntea școlii lingvistice românești, a fost pus în situația de a se pronunța totuși asupra istoriei limbii, el s-a arătat a fi total detașat de principiul bazei fiziologice și psihologice a profesorului său, bază care ar fi preluat latina, căci vorbește despre „compromiterea oarecum definitivă a latinismului” încă la începuturile Academiei Române și de constituirea limbii române „în epoca simbiozei slavoromanice, care a început în a doua jumătate a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a și avertizat în cartea dedicată vieții și operei profesorului său că „soluțiile propuse de acesta sunt sortite să se învechească cu timpul” (p. 148), neputând moralmente afirma că ele fuseseră născute moarte. S-a putut vedea că ideea bazei fiziologice a fost din capul locului respinsă de specialiști de primă mână, iar asupra motivației neștiințifice a mutării în antichitate a liniei medievale de demarcație culturală sperăm să fi convins pe cititor în prezentarea de mai sus. În plus, avertizăm că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
această manieră de percepere a istoriei limbii face și Sextil Pușcariu precizarea că „nu se va ocupa cu problema onomatopeei ca bază a rădăcinilor indoeuropene”, adăugând că „asemenea păreri au fost emise adesea”. Onomatopeea împreună cu exclamațiile vocale condiționate de stimuli fiziologici există în limbă mai întâi datorită faptului că au constituit materia naturală a limbajului uman, iar în al doilea rând datorită faptului că tot ele stau la baza învățării și reproducerii comunicative a limbii de către fiecare individ uman. Pușcariu, vizând
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Acesta nu se află în legătură cu producerea limbii, cu preluarea latinei de către autohtoni și cu încărcarea cu împrumuturi a limbii române. Sângele se moștenește, limba se învață. Enunțând acest principiu S. Pușcariu adaugă: „Totuși, n-ar fi exclus ca anumite predispoziții fiziologice să influențeze sau chiar să determine evoluția limbii în anumite direcții” (p. 158). Subterfugiul sângelui are menirea de a explica prezența autohtonilor în constituția spiritului românesc. „Cercetările de până acum n-au izbutit să dea la iveală nici un răsunet sigur
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
constituirii poporului român. SINTEZE Românii sunt rezultatul evoluțiilor etnolingvistice multimilenare din vastul spațiu euro-afro asiatic, unde limba a evoluat de la stadiul silabic la cel aglutinant și apoi la cel indoeuropean. 1. Apariția și dezvoltarea limbajului uman are la bază capacitatea fiziologică nativă a omului de a produce sunetul ca reflex condiționat de stimuli fizici și psihici. Limbajul începe atunci când segmentul sonor se detașează de stimulii nemijlociți și este produs pentru a exprima stări memorate. 2. Detașarea producerii sunetului de momentul stimulului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
memorate pe de o parte a senzației devenite sens, pe de altă parte a segmentului sonor devenit și el memorie, împreunarea celor două laturi devenind unitate a cunoașterii stocată în memorie și pasibilă a fi reprodusă din memorie. 3. Capacitatea fiziologică a omului de a produce o gamă largă de sunete stă la baza nuanțării și diversificării zonale a segmentului sonor folosit pentru redarea aceleiași realități, ca de exemplu rom. păr, vgr. θρίξ, lat pilus, it. pelo, fr. poil, alb. flok
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la desfășurarea succesivă a componentelor fonetice ale silabei, componente reduse numeric și apte pentru reprezentare grafică liniară, nu este echivalentă cu progresul cunoașterii. În orice formulă de producere a sunetului ca expresie a sensului baza de articulație dispune de resurse fiziologice pentru marcarea și stocarea progresului cunoașterii. 5. Spațiul euro-afro-asiatic în care limba română își are înfipte rădăcinile își începe istoria atestată cu stadiul silabic liniar, din care s-a dezvoltat stadiul aglutinant, iar pe acesta din urmă a luat naștere
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
îi va reprezenta în viitor. 2 Așa cum există medicul de familie, trebuie să existe și un psiholog în viața familiei încă de la nașterea copilului. Orice familie are arondat un medic de familie, care este solicitat la apariția problemelor fizice, organice, fiziologice, tot așa ar trebui avut și psihologul de familie, care veghează la timp asupra eventualelor probleme ce pot apare în manifestările copiilor sau în relațiile dintre membrii familiei, despre care știm că afectează enorm copilul. Apoi, pot apare dereglări în
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]