3,537 matches
-
enumerare, exemplificare 5. Formulați trei enunțuri în care verbul a vedea să fie la diateze diferite. 6. Se dă textul: ,, O să-mi adun provizii prin scorburi de copaci... Să ți le fure hoții? Să ia pădurea foc / Și să rămâi flămândă când hrană nu-i deloc? / În loc s-ascunzi comoara prin scorburi de copaci / Mai bine, fă-ți provizii în vizuina mea. / ...Așa o-ntreagă vară, / Tot cară și iar cară / Alune, jir și ghindă și alte bunătăți, / Dar când s-
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
orice spațiu pot face un loc de tranzit în viața lor. Viața la bloc nu este altceva decât o conservă deschisă, păstrată o vreme la frigider, apoi consumată două treimi, aruncată în cele din urmă la gunoi, din care vreun flămând vagabond încă ar mai putea curăța fărâmele de hrană înghesuite în bucata rotundă sau dreptunghiulară de tinichea. Ultima Românie Elevă la școala generală, mă emoționam ca o vrabie, fără să pricep de ce, atunci când citeam celebrul fragment „Ardealul” din Românii supt
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
ce am intrat noi în Librăria 8 și-am scos afară toate cărțile despre/cu/și de Nicolae Ceaușescu și-am făcut un foc mare și-am dansat Hora Unirii până pe la zece seara, când ne-am dus acasă murdari, flămânzi și învingători, urlând printre blocuri JOS CEAUȘESCU, JOS COMUNISMUL, cu vocile noastre feminine, în Schimbare? Și tovarășul profesor revoluționar Curcă vorbea de la un balcon și oamenii aruncau de pe acoperișul Prefecturii literele uriașe de fier, vopsite în roșu. Întâi au aruncat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
de timp. Iar când apare o problemă reală, serioasă, gravă, nu mai suntem în stare s-o vedem, fiindcă nu mai e treaba noastră. Mie întreaga poveste mi-a amintit de o scenă dintr-un film american cu doi vagabonzi flămânzi și rămași fără bani, care bat la ușa unei case și cer ceva de mâncare. De după ușa cu plasă le răspunde cetățeanca responsabilă: „Plecați de pe proprietatea mea! Soțul meu plătește lunar o contribuție la fondul de caritate al bisericii! Noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
preocupare pentru bogăția muzicală. Militantismul s-a păstrat, dar a coborât de pe scenă și a fost asumat ca exercițiu individual. Mihnea și-a dus rucsacul în mijlocul coloanei care a mărșăluit de la Cluj la Roșia Montană. Asta, în ciuda frustrării unui public flămând de adrenalină. A fost, experiența asta, un mesaj limpede despre filosofia trupei - navigăm după propriile noastre criterii de valoare; ne însoțește cine se regăsește cu noi. Nu sunt mulți curajoși în piața muzicală care să riște să iasă de bunăvoie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
rațiunii, ceea ce demonstrează că la originea lor nu poate există decât un sentiment de natură instinctuală. Suferința, în general, atrage după sine un sentiment de milă și solidaritate chiar și în lumea animală. Așa, de exemplu, la furnici femelele bolnave, flămânde sau rănite sunt ajutate, alimentate și ocrotite de suratele lor, sau dacă în conflictul dintre doi prihori bătăuși unul își rupe piciorul, el devine automat subiect de preocupare pentru inamic care-l alimentează, îl ajută și-l păzește până la vindecare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
statului. Contravine prin această concepție altor sentimente de natură instinctuală cum ar fi; mila, compasiunea, filantropia, umanitarismul, sentimente manifeste în forme mai mult sau mai puțin rudimentare dar evidente și în lumea animală, începând cu furnicile (care-și îngrijesc suratele flămânde, bolnave sau aflate în pericol) și continuând pe toată scara lumii viețuitoare unde exemplele sunt deosebit de evocatoare. Statul lui Platon ar urma să fie condus de un filosof cu puteri absolute. Ideea centrală era că desființând proprietatea și familia vor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fie un demon malefic care luase înfățișarea prietenei mele. Totuși, după cum părea să-i turuie gura, părea să fie chiar ea. Nu, nu-mi dădeam deloc seama dacă e cu adevărat ea sau nu. Cu inima cât un purice ținut flămând o săptămână, am întredeschis fereastra. - Tu ești, Ayako? am șoptit eu. - Că doar n-oi fi Împăratul Japoniei! Dă drumul odată, că fac pipi pe mine! - Și dacă ești un spirit malefic? - Dacă era așa, te haleam de cinșpe ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Ca să mă răzbun și eu! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc". Sunt rușii, cazacii și alții: "Frunză verde de mohor, Vai de sânu-ți plin de dor, Cât e el de hrănitor Și la iepe căzăcești, Și la câini flămânzi nemțești, Și la pilafgii turcești, Și la râme ciocoiești!". Ciocoii sunt parveniții, plini de bogății și lingușitori ai fanarioților. Poporul le poartă o ură puternică. "Alelei! pui de ciocoi! De te-aș prinde la zăvoi, Să-ți dau măciuci, să
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
copios, lăbărțat, la gura sobei și-a iubitei ideale, cu savuroasele întâmplări ale unor vremuri vechi, de pomină nostimă și răspomină cruntă, dăruite miștocar, subtil, deșănțat, crinamitard, într-o ortografie fantezistă, buclucașă, dezlănțuită-n invențiuni zgubilitice, de nestăpânit copil bătrân, flămând de mura împarșivită mustos în rugul verde-al frunzăloaicelor lobate reavăn, poftiicios la miezul galb al zarnacadelelor zimțate, răzlețite-n plăpumi și ponoare, râvnitor să râdă strașnic, bubuitor, demiurgic, din foale, din încăperile inimii, din sângele ficatului și-al splinei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
alte asemenea atacuri, „pentru că ei ățiganiiț reprezintă scursura umanității“ - scriu presupușii atentatori într-un mesaj trimis la câteva ziare. Diverși politicieni italieni au preluat repede mesajul anti-imigrație. Ce-aș putea să spun? Presupun că sunt exasperați de afluxul de români flămânzi. Deși, deși... Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și mai târziu, în perioada interbelică, România a fost asaltată de italieni flămânzi, care își căutau de lucru aici, într-o țară - pe atunci - mai prosperă decât fostul mare imperiu. Unii dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
italieni au preluat repede mesajul anti-imigrație. Ce-aș putea să spun? Presupun că sunt exasperați de afluxul de români flămânzi. Deși, deși... Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și mai târziu, în perioada interbelică, România a fost asaltată de italieni flămânzi, care își căutau de lucru aici, într-o țară - pe atunci - mai prosperă decât fostul mare imperiu. Unii dintre ei au și rămas și au format comunități stabile, din Dobrogea până în Oltenia și Ardeal. Unele mai există și azi. Codul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
moarte; Nalt ca bradul, prost ca gardul; Pentru un păduche nu arunci cojocul în foc; Tot țiganu își laudă ciocanu; Beți și mâncați și din barbă să nu dați; Bogatul nu-l crede pe cel sărac, nici sătulul pe cel flămând; Se împacă amândoi ca mâța cu câinele; Capra sare masa, iada sare casa; Cine face lui își face, cine dă lui își dă; Cinstea nu se cumpără, nici nu se vinde; Când sunt zile și noroc, scapi din apă și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
încă din anul 1906, anul sărbătoririi a 40 de ani a domniei dinastiei de Hohenzollern, în țara noastră, în comună au început frământările și revoltele împotriva moșierilor și a arendașilor lor. Dacă în județul Botoșani, scânteia răscoalei a pornit de la Flămânzi, în județul Dorohoi, comuna Hudeștii-Mari a fost aceea care a dat semnalul răscoalei. Dacă la Flămânzi, învățătorul C. Maxim a fost sprijinitorul moral al răscoalei, la Hudești acest rol a revenit învățătorului Ion Alexandrescu, directorul Școlii din Lupeni și președintele
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
țara noastră, în comună au început frământările și revoltele împotriva moșierilor și a arendașilor lor. Dacă în județul Botoșani, scânteia răscoalei a pornit de la Flămânzi, în județul Dorohoi, comuna Hudeștii-Mari a fost aceea care a dat semnalul răscoalei. Dacă la Flămânzi, învățătorul C. Maxim a fost sprijinitorul moral al răscoalei, la Hudești acest rol a revenit învățătorului Ion Alexandrescu, directorul Școlii din Lupeni și președintele Băncii populare din comună. în urma activităților de propagandă desfășurate printre săteni din lunile iulie și septembrie
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cred că ele sunt adevărate în măsura în care oamenii sunt dispuși să le conceadă o anume doză de adevăr. Cu toții suntem însă condamnați destinal să fim de acord cu amara reflecție populară, copios saturată de substanță gnostică: ,,Ne naștem goi, uzi și flămânzi...După aceea lucrurile se înrăutățesc...". Versiunea gnostică a istoriei ar putea continua cu firesca și reconfortanta speranță a mântuirii. Străbați pustiul până la capăt, dar până la urmă tot scapi. Evadezi subtil de sub povara Timpului și a Istoriei. Totul se poate termina
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de criminali de război și bandele de rând care cutreierau munții noștri din nordul țării la ordinele lui Rankovici, pentru a ucide pe tovărășii noștri. 10 - 15 dintre acești criminali și trădători au fost lichidați, iar alții, în zdrențe și flămânzi, neputând rezista mai multă vreme în Albania, au fugit în Iugoslavia”. Pentru a deteriora și cu alte „dovezi” imaginea „reformatorului de la Belgrad”, Tito este acuzat de tentativă spargerii „unității de luptă dintre popoarele grec și macedonean”. Mai mult, câteva mii
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
și Călin Popescu Tăriceanu. Dacă până în decembrie ’89, reporterii și ziariștii străini erau primiți în România după obiectivitatea cu care se scria despre noi, acum s-au umplut hotelurile cu tot felul de indivizi de la diferite publicații sau televiziuni străine, flămânzi după informații noi, ca șacalii după pradă. Noi, cei care suportasem atâția ani vitregiile gulagurilor comuniste, le-am pus la dispoziție toate mijloacele și metodele cu care lucrase aparatul nostru informativ, parcă eram unicii care aveam securitate, iar alte state
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nu acuză comunismul, pentru că el însuși a fost comunist și că a trăit foarte bine, avea de toate inclusiv bani, mai mulți ca acum. De asemenea domnia sa mai afirma că unele persoane vin și-ți ciugulesc din palmă, ca păsările flămânde și perfide, dacă le oferi ce vor. Dar Traian Băsescu nu știe că acel regim comunist a fost ales de milioane de oameni și susținut aproape o jumătate de secol, iar dacă ne gândim bine și în prezent mai există
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
toate m-au refuzat, nimeni nu a vrut să-și asume vreo răspundere, lăsându-mă singur în fața unei situații fără ieșire”. Din unele declarații ale mamei sale, doamna Baranga, din acele timpuri, spunea că-i venea băiatul acasă obosit și flămând,” nui trebuia nici mâncare, trântind cascheta pe masă și mă implora să-i spun eu ce să facă, pentru că nici unul din șefii partidelor nu vrea să-l ajute, să-l sprijine, nici cu vorbe”.” La cine să mă adresez mamă
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cei care caută de muncă, toți cu câte o sacoșă cu schimburi de muncă și cu siguranța că-n acea zi un italian va avea nevoie de ei. Majoritatea bărbați. La șase dimineața deja sunt acolo, câte 10-20 de oameni, flămânzi sau cu doi euro în buzunar. Dorm cine știe pe unde și dimineața răsar. Și stau, și stau... Oprește o mașină și în mare grabă cineva dinăuntru strigă: — Am o grădină de săpat! Necăjiții își respectă rândul. Pleacă la muncă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de pasageri, astăzi un altul cu peste 300. Au fost salvate 23 de persoane și recuperate 12 cadavre. Atât. Știrea se termină aici. Ce înseamnă 500 de clandestini îne cați? Nu figurează pe nicăieri, nu sunt înregistrați, deci nu există. Flămânzi și înghesuiți unii în alții, sunt atâția alții care vor să vină în minunata Italie! Scrisoarea 173 Știi, vreau să-mi explici inexplicabilul. În aproape trei ani de zile am stat o săptămână în România. Mă simțeam în nesiguranță. Nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nu se mai termină până la intrarea în satul Gura Iezerului, când ne-am considerat salvați. Ferice de ceilalți copii că dormeau duși, dar au pierdut o prea rară ocaziie de a trăi pe viu un atac furibund al unei haite flămânde de lupi. Și tata, cât era el de stăpânit și de trecut prin războaie, n-a scos o vorbă de deconectare, dar, neștiind că și eu sunt treaz și că am fost martorul acestei întâmplări unice, s-a trădat: a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Martiniuc, pentru a fi mai convingător, lua și ciocanul de teren) și ne întâlneam la casa de bilete a stadionului din Copou. Aici asistam la jocurile de handbal sau/și rugby ce aveau loc în cursul dimineții, apoi ... obosiți și flămânzi ... luam masa pe banca unde ne găseam, pentru ca după-amiază să urmărim cu sufletul la gură jocul de fotbal. După încă vreo oră (ca să nu ajungem prea devreme) plecam și noi spre casă. Ne-a mers așa vreo cinci-șase ani ... până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
îndrăznelii supreme (fugă, exil visul imposibil). Exista totuși o legătură interzisă dar viguroasă între est și vest: radio Europa Liberă, cărți ori filme de contrabandă, turiști occidentali. Din perspectiva vestului, acestea păreau probabil insuficiente, fiindcă, vorba proverbului, sătulul nu crede flămândului. Unele cărți considerate de regim inofensive se traduceau și se citeau în masă. Aceasta a fost soarta lui John Fowles în România. Ca și a lui Iris Murdoch, de altfel. Orwell cu 1984 era de neconceput. În mod incredibil, ca
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]