3,227 matches
-
păstrate în muzee și colecții private, exprimă discret, dar tulburător pentru privitorul de astăzi, efortul unei întregi epoci de estetiza, "îmblânzind", așa cum spune Ariès, moartea. "Fast asleep or wide awake. Give us a trial"... Astfel suna reclama la serviciile unui fotograf, R. B. Whittaker, din Liberty, New York, specializat în cele două modalități prin care cei dispăruți puteau fi imortalizați în fotografie, după 1840. Aparent cufundați într-un somn senin, sau lasând impresia că sunt încă vii, înconjurați de familie, cei prezenți
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
era la fel de prezent în casele lor precum boala, resemnarea și speranța într-o viață de apoi mai generoasă decât prea scurtul popas printre cei vii. Catalogul expoziției Le Dernier Portrait, din anul 2002, de la Musée d'Orsay, include mărturia unui fotograf victorian specializat în post-mortemuri, având o importantă valoare documentară. El trece sub tăcere amănunte ce ar putea știrbi solemnitatea momentului, e succint și pedant, se preocupă de cele imediat vizibile, evitând detaliile fiziologice expuse de colegi de breaslă mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fiindu-ne cerut să reproducem o înfățișare ce pare vie. Este singura metodă prin care putem obține un portret care să nu amintească de momentul dureros al morții persoanei îndrăgite". În revista Philadelphia Photographer, din anul 1877, Charlie E. Orr, fotograf în Sandwich, Illinois, publică un articol detaliat, intitulat " Fotografia post-mortem", prin care își propune să vină în sprijinul "fotografilor mai puțin experimentați, cărora le-ar putea reveni neplăcuta sarcină de a fotografia un cadavru". După o introducere succintă, profesionistul își
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care să nu amintească de momentul dureros al morții persoanei îndrăgite". În revista Philadelphia Photographer, din anul 1877, Charlie E. Orr, fotograf în Sandwich, Illinois, publică un articol detaliat, intitulat " Fotografia post-mortem", prin care își propune să vină în sprijinul "fotografilor mai puțin experimentați, cărora le-ar putea reveni neplăcuta sarcină de a fotografia un cadavru". După o introducere succintă, profesionistul își împărtășește generos cunoștințele: "Îndreptați-vă imediat spre pivnița sau subsolul casei, unde e mai mult spațiu, ceea ce vă permite
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în care ar fi martorii unei întâmplări neplăcute ce s-ar putea petrece într-o astfel de împrejurare". În ciuda seriozității subiectului, revistele profesionale își permit uneori mici doze de umor macabru. În Anthony's Photographic Bulletin din decembrie 1872, un fotograf din Chicago, pe nume W. Handsome, publică o scrisoare în care relatează cum, la puțin timp după marele incendiu ce a devastat orașul în toamna lui 1871, a fost chemat în casa unei familii irlandeze pentru a pregăti ultima ședință
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
înstăriți, părinții lui Bacovia și-au comandat portrete în ulei unui pictor itinerant: Schulhofth. E de mirare însă că n-au făcut același lucru și pentru copiii lor. Și mai surprinzător e că nu i-au dus pe aceștia la fotograf. Fotografia e un lucru destul de tîrziu în familia poetului. Caz întrucîtva rar, el n-are nici una de copil, de licean ori de student. Sau nu le-a păstrat. Prima e de la vîrsta de 38 de ani, cînd era funcționar la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bărbatul din ea nu pare deloc a fi un poet: cu meșa dată pe stînga, cu barbă și mustață, chipul său e al unui individ comun dintr-o generație mai veche, nici frumos, nici urît, fără gînduri, atent la indicațiile fotografului. La rîndul său, acesta nu știe ce e clientul, căci dacă ar fi știut, i-ar fi scos un profil de ins frămîntat. Așa l-a „luat” din față. La nas și la ochi seamănă cu tatăl, băcanul, dar prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eminescu), scris de Grigore Goilav din Botoșani și cele trei fotografii de la paginile 56, 90 și 92, făcute, pentru prima dată, în aprilie 1909, prin grija lui Teodor Goilav, fiul lui Grigore Goilav. Acesta l-a luat, cu trăsura, pe fotograful Jean Bielig din Botoșani, l-a dus la Ipotești și a fotografiat casa părintească, apoi biserica cea veche, cu mormintele Eminovicilor și, în sfîrșit, clopotnița, cu doi tei de lîngă gard prea tineri teii, ca să-i putem admite din vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
34, 35 Bașotă, Scipione, 241-244, 251, 252, 254, 261 Bădescu, sat, 19, 63, 66, 68, 70, 72, 111 Bănești, sat, 19, 63, 66, 68, 70, 72, 111 Berlin, 194, 195, 196, 197, 199, 200, 232 Bianu, Ioan, 82 Bielig, Jean, fotograf, 27 Bînzar, Vasile, 92 Blaj, 160, 161, 162, 163, 165, 169, 267 Blanchin, 132 Blăjan, Olimpiu, 164 Bobeica, Costache, 13, 40, 100 Bodnărescu, Samson, 154, 199, 270 Bogdan, Alexandru, 136, 189, 192, 212 Bogdan-Duică, Gh., 136, 189, 192 Boldur-Lățescu, Teodor
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu-i mai veneau atât de lesne. În schimb a cedat tentației călătoriilor temerare. Se apropia de 80 de ani, dar încă avea destulă vitalitate ca să înceapă din nou călătorii în lume, ca în tinerețe, de data aceasta cu un fotograf american care avea o treime din vârsta ei. Jerry Wilson călătorise până la Mount Desert ca să o intervieze în 1978, și nu s-a mai despărțit de ea până la moartea lui de SIDA, survenită șapte ani mai târziu. Acest ultim deceniu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
poeziei moderne. Corolarul lor este, în fond, raportul chinuit dintre o identitate până la urmă precară și o alteritate finalmente agresivă. Pe deplin convins că l'enfer, c'est les autres, poetul pare mai întâi a întoarce spatele... antioptzecist!, exteriorității: "Vine fotograful, vine portretistul./ Acesta nu sunt eu/ și aceasta nu e lumea pe care-o visam!" (Ceea ce flacăra nu știe). Rezultatul este, în ordinea strictă a aparenței, regia narcisiacă a unui spectacol identitar în care se mizează în special pe măști
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și de a-i scoate la lumină pe acei „anonimi” care în momente istorice decisive devin, „ca în corul antic, ochii și urechile lumii și vocea ce va pecetlui dezlegarea adevărului”. În special prin „anonimi” (un soldat, o servantă, un fotograf, un agent de poliție ciudat) sunt aduse în carte secvențe de istorie. Prin unii, mai cu seamă prin ubicuul fotograf Gogu Pană, narațiunile se articulează într-o manieră specială, adesea cinematografică, restituind scene din toate mediile sociale. Astfel se întocmește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
ochii și urechile lumii și vocea ce va pecetlui dezlegarea adevărului”. În special prin „anonimi” (un soldat, o servantă, un fotograf, un agent de poliție ciudat) sunt aduse în carte secvențe de istorie. Prin unii, mai cu seamă prin ubicuul fotograf Gogu Pană, narațiunile se articulează într-o manieră specială, adesea cinematografică, restituind scene din toate mediile sociale. Astfel se întocmește un caleidoscop care, împreună cu analiza psihologică, sugestiile mitologice și celelalte componente ale scriiturii, participă la construirea a ceea ce prozatorul numește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
să cuprindă în cadru toate elementele complexului ritual. Unghiul de bază reprezintă un alt punct important al înregistrării imaginilor. Acesta "permite spectatorului filmului să examineze comportamentul agentului destinatar plasându-se, pe cât posibil, pe axa observației destinatarului"140. Observatorul (cineast sau fotograf) poate opta pentru mai multe unghiuri de bază: el poate să se situeze fie în spatele destinatarului, fie chiar lângă el, în fața acestuia, în intervalul dintre executant și destinatar, sau lângă destinatar într-o poziție înclinată de până la 45 grade față de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
30 de puncte) Citește următorul text: Era întro zi, pe Calea Victoriei, în față la Corso, când i se păruse că de pe celălalt trotuar o privire cunoscută o căuta pe a lui. Trecu drumul, chemat parcă, și descoperi întro vitrină de fotograf, între mai multe portrete de femei frumoase, o fotografie a lui Ann. [...] Era prima fotografie, din câte văzuse el, în care Ann nu râdea. Un surâs aproape stins îi deschidea foarte ușor buzele. Capul era puțin înclinat, cu un gest
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și perfectul simplu, timpuri prin excelență narative. Fragmen tul reliefează și existența unui conflict interior, psihologic, generat de neîncrederea și suspiciunile îndrăgostitului. 9. Întreaga secvență urmărește „seismele“ sufletești ale protagonistului, declanșate de revederea lui Ann, întrun portret expus în vitrina fotografului. Primele două enunțuri iau forma monologului interior, redat însă în stil indirect, în discursul naratorului. Per sonajul principal face supoziții privind intenția lui Ann de a rămâne în viața lui, dar refuză lucid autoiluzionarea. Ultimele trei enunțuri impun perspectiva naratorului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aici. Cum ai ajuns pe aceste meleaguri? JEAN: Compania unde lucrez s-a mutat aici din statul vecin, eu sunt contabilul șef, GARY: Te admir că îți poți asigura existența, având grijă de situația financiara a unei companii. Eu sunt fotograf la Daily Sun și de multe ori am probleme să țin ordine în propriile mele însemnări. JEAN: Fotograf, zici? Cum ai picat în meseria asta? Procesul de autodezvăluire îl putem încuraja, de asemenea, oferind un model privind răspunsurile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
eu sunt contabilul șef, GARY: Te admir că îți poți asigura existența, având grijă de situația financiara a unei companii. Eu sunt fotograf la Daily Sun și de multe ori am probleme să țin ordine în propriile mele însemnări. JEAN: Fotograf, zici? Cum ai picat în meseria asta? Procesul de autodezvăluire îl putem încuraja, de asemenea, oferind un model privind răspunsurile pe care le dorim. De pildă, dacă vrem să aflăm prenumele cuiva, îl vom obține cel mai sigur spunând: "Apropo
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
un construct al realității corporeale și al identității. Atelierul creației coincide cu sala de operație și cu teatrul performării, un melanj artistic care asociază gestul și intenția estetice cu obiectele-desene ale decorului făcute din propriul sânge și tehnologia digitală. Doctorul, fotograful și videograful poartă haine cu înfățișare religioasă, iar ceasurile de perete indică timpii diferiți specifici zonelor în care performanța este receptată. Mitologia și ideologia se întâlnesc, împreunându-și simbolurile și iconurile. Artista mizează pe actul alegerii, pe împotrivirea la presiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o literatură (M. Kogălniceanu), "Afară de "Răzvan" nimic" concluziona Caragiale. Zece ani mai tîrziu, volumul său de Teatru (Socec, 1889) este respins de la premiere în urma raportului lui Hasdeu care motiva neinspirat că dramaturgul "nu este un creator de tipuri, ci un fotograf" ceea ce, probabil, a generat amara concluzie Hengher, da! da' literat nu! În mod realist și convingător, Șerban Cioculescu apreciază că cel din urmă ocupant fanariot (N. Davidescu) "...ar fi rămas un izolat dacă ar fi fost neîncadrat "Junimii", nesusținut de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în 3 ani de zile. Tot Mandric este cel care enunță niște cauze vechi și actuale : La Institutul de teatru s-a înființat o facultate de cinematografie, la care au fost profesori bine intenționați, dar printre care se găseau și fotografi și oameni care nu aveau pregătirea corespunzătoare. [...] În felul acesta s-au primit 3- 4 serii de absolvenți, regizori, operatori, din care continuă să lucreze un mare număr de oameni, deși mulți dintre ei sînt departe de a avea talent
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de lei -, s- a înstrăinat de popor pentru că e un arivist feroce, un individualist insensibil la problemele oamenilor. Un om care mimează atașamentul politic ca să obțină o funcție mare. Dr. Theo susține tot felul de discuții filosofico-morale cu Profesorul, cu Fotograful, cu Amanta, alți intelectuali, care-i atrag atenția că și-a pierdut simțul realității. Din când în când, în stilul său caracteristic, Pița introduce „momente artistice”, filmări cu filtru și din unghiuri speciale pe muzica „spațială”, bună oriunde, a lui
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
recunoscut de către spectator, pot genera spectacole centrate nu pe text, ci pe o anumită tematică. [...]; vizitarea unui muzeu, unor galerii de artă sau magazii de teatru în care exponatele se animă, cercetarea unui pod cu vechituri, privitul unui album cu fotografii etc." (Ciobotaru, 2006a, pp. 168-169); * jocuri de rol implicând construirea, de către participanți, a replicilor corespunzătoare rolurilor indicate sau asumate prin raportare la o anumită situație de comunicare: Interviu cu profesorul preferat, În vizită la cel mai bun prieten, În vacanța
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ceva mai devreme. 55 * Foto Wexler - Bârlad este de natură să învieze amintirile. ... Revista „Fotografia” nr. 139/ 1981 publică un articol din care rezultă că după 11 ani de la patentarea la Paris în 1838 a activității de Dagherotipie apare un fotograf B artzer la Iași, iar în 1874 și la Bârlad - primul fotograf aici fiind o femeie: Iosefina Popovici. * În ziarul Răsăritul din 8 ianuarie 1915 se face reclamă fotografului M. Vandelman - fotograful Curții regale - Bârlad, vis a vis de Casa
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
amintirile. ... Revista „Fotografia” nr. 139/ 1981 publică un articol din care rezultă că după 11 ani de la patentarea la Paris în 1838 a activității de Dagherotipie apare un fotograf B artzer la Iași, iar în 1874 și la Bârlad - primul fotograf aici fiind o femeie: Iosefina Popovici. * În ziarul Răsăritul din 8 ianuarie 1915 se face reclamă fotografului M. Vandelman - fotograful Curții regale - Bârlad, vis a vis de Casa Națională, fondat în...1875. În 1892 apare și fotograful Aron, vis a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]