19,543 matches
-
fi probat la modul cât se poate de concret prin preocuparea regimului de a rescrie, cu mâna prozatorului însuși, textele anterioare. G. Călinescu, observă fin Nicolae Mecu, n-a fost niciodată un stilist pe porțiuni mici, obsedat de șlefuirea propriei fraze - postura de „Moș Virgulă”, de „Creangă cântând și ciocănind o noapte întreagă la aceeași frază” îi e cu totul străină -, așa încât, dacă a lucrat permanent la propriile texte, a făcut-o numai din cauza (auto)cenzurii. Cercetătorul inventariază, cu o răbdare
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
cu mâna prozatorului însuși, textele anterioare. G. Călinescu, observă fin Nicolae Mecu, n-a fost niciodată un stilist pe porțiuni mici, obsedat de șlefuirea propriei fraze - postura de „Moș Virgulă”, de „Creangă cântând și ciocănind o noapte întreagă la aceeași frază” îi e cu totul străină -, așa încât, dacă a lucrat permanent la propriile texte, a făcut-o numai din cauza (auto)cenzurii. Cercetătorul inventariază, cu o răbdare flancată de un umor amar, câteva din relevantele „mărunțișuri” ale rescrierilor călinesciene. Cele mai multe probează neverosimila
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
le-a abandonat. „Felul meu de a vedea lucrurile nu s-a schimbat totuși fundamental; ceea ce neîndoielnic s-a schimbat este tonul. Rar se întâmplă ca fondul unei gândiri să se modifice în mod real; în schimb, se metamorfozează întorsătura frazei, fațada, ritmul.” Tonul, întorsătura frazei, „fațada”, ritmul îl fac pe scriitor. Dacă acestea se schimbă, scriitorul s-a schimbat. În cazul lui Cioran, fundamental. „Nu poți să scrii o carte precum Neajunsul de a te fi născut și apoi să
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4862_a_6187]
-
de a vedea lucrurile nu s-a schimbat totuși fundamental; ceea ce neîndoielnic s-a schimbat este tonul. Rar se întâmplă ca fondul unei gândiri să se modifice în mod real; în schimb, se metamorfozează întorsătura frazei, fațada, ritmul.” Tonul, întorsătura frazei, „fațada”, ritmul îl fac pe scriitor. Dacă acestea se schimbă, scriitorul s-a schimbat. În cazul lui Cioran, fundamental. „Nu poți să scrii o carte precum Neajunsul de a te fi născut și apoi să încasezi un premiu literar.” E
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4862_a_6187]
-
să-i șoptească la ureche răspunsurile potrivite deoarece Apollo vorbește prea încet. Cel solicitat o consolează ca pe o fetiță nevinovată care habar n-are ce se întâmplă pe lumea asta, o naivă cu voce de oracol, deprinsă a formula fraze misterioase. El o îndeamnă să se machieze și să se împodobească pentru a se prezenta cum se cuvine în fața clienților - doi negustori, doi generali și Oedip, conduși de Spyros pe drumurile înguste și prăfuite din Delphi, oraș construit după planul
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
cruzimea. Aflat la o altă vârstă, filmul nu a învățat încă să mintă cum trebuie, nu s-a debarasat de stângăcii și nu a ucis inocența actorului care stă în fața camerei. De nenumărate ori protagoniștii filmului afirmă extatic „Ce viață!”. Fraza s-ar dori ironică, fiind vorba de viața care precede revoluția bolșevică, însă realizezi că viața se află acolo și nu la bolșevicii ruminați de idei revoluționare. O altă mostră de ironie sensibilă ne-o relevă următorul episod. Politicos, Benya
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
Pleacă de la o remarcă stupefiantă: „Corupția în cultură e tot atât de penală ca și în alte sfere sociale, dar subiectul nu va fi niciodată unul de pagina întâi, fiindcă cine îl deschide riscă un oprobriu general.” Două neadevăruri într-o singură frază: latura materială e atât de neînsemnată și atât de neprofitabilă în cultură, încât nu prea poate pretinde la penal, lăsând spațiu de manifestare doar pentru, îl citez pe autor, „găști”, „convenții subterane” și „mistificări grosolane”, aflate toate la originea falsificării
Corupție în cultură? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5265_a_6590]
-
dăm seama după un moment de reflecție - facem fiecare dintre noi de nenumărate ori pe zi. Ca să mă exprim reținut, sunt absolut dependent de amabilitatea străinilor (și a oricui).” Nu ai ce să spui, nu ai cum să comentezi aceste fraze, care transcriu cu o detașare incredibilă o tragedie care nu are în ea nimic înălțător. Boala - așa cum o vedem acționând, cinic și nemilos -, în cazul lui Tony Judt, nu ne învață nicio lecție. Nu e nimic pedagogic și nimic întremător
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
cu toate acestea răzbate dinspre ele o urmă de teatralitate. Nu istoria Parisului anilor ’20 vernisata furtiv și vodevilesc îl interesează pe regizor, ci nostalgia, nostalgia care proiectează o lume cu poveștile ei devenite Istorie, Legenda, Literatura. Acel „trăit” din spatele frazei tipărite, din spatele culorii de pe pânză, care scapă mereu este ceea ce dorește să întâlnească Gil, care simte că laboratorul creației se află cu Toulouse Lautrec în cabarete, cu Fitzgerald și Hemingway în cafenele, cu Adriana pe străzile Parisului nocturn. Ca si
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
sape decalogul pe Lună? Pentru fiecare propoziție cîțiva kilometri și într-o zi omenirea ar fi descoperit literele selenare și nu ar mai fi avut dubii în privința originii lor. Sau de ce în decalog, în loc de „să nu furi” nu apare o frază de genul: „să nu te deplasezi cu viteza luminii”? Sau o referință de tipul: „nu există nici un sistem de referință privilegiat”? Sau „două spirale răsucite una împrejurul celeilate reprezintă un secret al vieții”? În locul unor astfel de fulgurații, găsim îngustimi
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
chiar dacă lectura mea ar fi în stare să vadă mai mult decât se vede în literă? Se cuvine sau nu să spun mai departe ce am aflat privindu- i fiecare rictus scriptural, fiecare ridicare din sprânceana verbului, fiecare grimasă a frazei? Să citesc cartea ca fiind a unui străin și să comentez fără restricții? Mi se destăinuie, oare, ca în confesional ori ca pe divanul psihanalistului interzicându-mi - abuziv, după regula confidențialității, activă în aceste alte planuri, nu și în literatură
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
către el. Pe de altă parte, am detestat actorii care „se fac că”, care marchează ca și cum ar avea personajul în buzunar. „Nu poți fi în cursul repetițiilor întotdeauna la înălțimea personajului, dar încearcă să fii măcar la înălțimea zilei” - această frază i-a plăcut lui George Constantin și a reluat-o des. Detest actorii labili, care după douăzeci de ani devin ca un teren viran, îmi plac actorii care își hrănesc rolul și-l construiesc nu formal, ci uman. Pentru mine
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
măsură decât mulți poeți de meserie din generația lui, Ionuț Chiva are mania verbalizării. În toate registrele, dar pe o singură voce. Mi-amintesc că, la debutul său, cu romanul 69, aproape toți criticii au remarcat tocmai timbrul special al frazei, frapant de unitar. Acum, păstrându-și ce-i al lui, el dă în permanență senzația că spune tot, inclusiv faptul că sunt unele lucruri pe care n-ar trebui să le spună. Gestul acesta e, totodată, imprudent și inteligent. Imprudent
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
În schimb, cine nu poate scrie sub presiunea scadenței redacționale, acela n-are șanse să fie cronicar. Intelectualii înceți, cu peristaltism livresc de tipul ocluziei mentale, adică acei constipați care se dau de ceasul morții pînă reușesc să-și urnească frazele, intelectualii aceia sînt contraindicați pentru meseria de cronicar. Lentoarea, lingoarea și siesta sine die în așteptarea inspirației sînt condiții prielnice criticilor, academicienilor, îngrijitorilor de ediții, traducătorilor, dar nu cronicarilor. De aceea, presiunea timpului e criteriul de separare a cronicarilor de
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
în nuvelele sale, și ceilalți romancieri improvizați; Bolintineanu îi depășește însă pe toți prin fantezie verbală și lipsă de măsură. Cît despre verosimilul acțiunilor romanești, el rămîne în afara oricărei discuții. În Manoil, situațiile se răstoarnă radical la o cotitură de frază, iar autorul are nevoie de numai cîteva rînduri, în finalul romanului, pentru a-i face fericiți pe cei buni și pentru a-i pedepsi pe cei răi. În Elena, unde personajele se numesc Șer, Serescu, Bar, Șeni, de Ranu, ba
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
acuzațiilor acestuia în finalul discursului său, spunînd că „este necesară o analiză atentă, obiectivă, fără omiterea aspectelor pozitive, pentru realizarea unei îndrumări ideologice și artistice eficiente.” Întreaga intervenție a lui S. Damian se bazează pe jocul dintre plecăciune și îndrăzneală, frazele care țin de plecăciune fiind citate din belșug în revistă (...). Asemenea volute sînt deja monedă curentă în discursul public al celor ce susțin schimbarea, modernizarea literaturii române în anul 1961. Doar că retorica alambicată, cu ocolișurile reverențioase la adresa conducătorilor politici
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5443_a_6768]
-
a avut față de revista și redactorii de la „Echinox” o atitudine mai mult decât binevoitoare. Or, s-a întâmplat ca, aflându-mă într-o zi de pe la sfârșitul anului 1971 sau începutul lui ’72, la Rectorat, să aud din gura rectorului o frază care suna cam așa: „Dragă Pop, fiindcă ai făcut din revista „Echinox” o publicație care face mare cinste Universității noastre, eu vreau să ajungi într-o zi lector la Roma, unde am fost și eu bursier în tinerețe, la Școala
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
ei, un univers al monstruozității și disperării, al celor mai mari spaime și obsesii ale ființei umane. Un roman-puzzle cu greutate, „pradă” bună pentru cititorii care se mai bucură încă atunci când recunosc o punere în abis surprinzătoare, când într-o frază lungă de o pagină sunt nevoiți să-l urmărească pe naratorul care-și schimbă brusc vocea devenind din subiect obiect sau când sunt purtați pe back-forward prin spații și timpuri ale povestirii buclate la nesfârșit. Roberto Bolaño (1953-2003), născut în
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
și rafinat joc de aluzii culturale și autoreferențiale uneori pline de umor, alteori vădit încrâncenate, dar dând mereu câte ceva de gândit. „Scriitorul - cred că era englez - i-a mărturisit ghebosului cât îi era de greu să scrie. Îmi ies doar fraze răzlețe, i-a spus, poate pentru că realitatea mi se pare un furnicar de fraze răzlețe. Ceva de genul acesta trebuie să fie renunțarea, a spus ghebosul.”, găsim undeva în Anvers. Atât în Convorbiri telefonice, colecție de povestiri diverse din punct
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
încrâncenate, dar dând mereu câte ceva de gândit. „Scriitorul - cred că era englez - i-a mărturisit ghebosului cât îi era de greu să scrie. Îmi ies doar fraze răzlețe, i-a spus, poate pentru că realitatea mi se pare un furnicar de fraze răzlețe. Ceva de genul acesta trebuie să fie renunțarea, a spus ghebosul.”, găsim undeva în Anvers. Atât în Convorbiri telefonice, colecție de povestiri diverse din punct de vedere tematic, cât și în Anvers, un pseudo-thriller fără deznodământ din care nu
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
doua se referă la ceva ce anunțam mai sus. Calitatea demonstrației. (Și, aș adăuga, diversitatea argumentelor.) Aici ar fi ceva mai multe de spus. De pildă că, deși interpretarea e de o noutate frapantă și de o inteligență radicală, nicăieri frazele nu capătă aerul sfidător al noutății frapante și nici intoleranța inteligenței radicale. E, desigur, o observație ce are în vedere un tip de atitudine. Dar și un tip de logică, complet lipsită de vanitățile determinismului. Concluziile nu se înlănțuie liniar
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
Rusia, jurnalistul Freddy Gray de la “The Spectator”, citat de Slate.fr, propune câteva lucruri simple pe care ar trebui să le folosească orice persoană într-o discuție despre criza care se află la granița României. Ideea generală este "aruncarea" unor fraze generaliste, dar care să aibă o oarecare legătură cu subiectul. “Este simplist să vorbim în termeni de <<Est>> versus <<Vest>> în condițiile unei crize care poate avea efecte la nivel mondial". Și lucrurile pot continua și mai vag de atat
Cele mai importante lucruri atunci când vorbim despre criza ucraineană () [Corola-journal/Journalistic/54674_a_55999]
-
îi sare de la detaliul observat la expresia prin care încearcă să-l prindă, forma aceasta de impulsivitate dînd naștere unei virtuozități expresive de tip alert. Se naște o țesătură deasă de comentarii livrești a căror principală calitate stă în sacadarea frazelor. Paragrafele curg ritmat într-o ondulare scandată, a căror parcurgere îți insuflă o detașare aparte, de martor asistînd la o înșiruire de sunete plăcute. Ciprian Vălcan e un curios de speță calofilă care și-a împins îndemînarea pînă la pragul
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
Puse la un loc, ele nu alcătuiesc un întreg, ci o colecție de figurine disparate. Ce le strînge laolaltă e doar voința burlescă a autorului, altminteri juxtapunerea lor fiind fără temei. Autorului îi place să declame, savurînd eleganța rotundă a frazelor, de aceea pentru ochiul său un detaliu are sens doar dacă poate fi prins într-o formulă elegantă. Cu o sensibilitate precumpănitor prozodică, pentru care melodia cuvintelor este mai importantă decît sensul lor, urechea sa muzicală îi procură o plăcere
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
neavînd morb histrionic, Vălcan emană totuși un aer de paradă artistică. Scrisul lui Vălcan aduce cu o perorație scrobită a cărei formă predilectă atinge pragul intensității emfatice. Din păcate, genul acesta de travaliu eseistic nu dă naștere unor formule memorabile. Fraza nu poate fi reținută din lipsă de agresivitate. O procesiune de enumerări frumoase cărora le lipsește acuitatea. Sînt autori care, orice ar face, lasă o impresie de blîndețe mucalită și politicoasă. Din categoria aceasta face parte Ciprian Vălcan. Cuvintele sînt
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]