7,001 matches
-
dar n-ar vrea...? Philips are o figură fără riduri, deranjant de rotundă, ca o minge de fotbal, părul pieptănat într-o parte și uns cu briantină, care-l face să lucească în lumina lunii, ca o placă de gramofon. Fumează cu aerul unui tip scorțos de la club, cu o mână la spate, de parcă s-ar pregăti să recite ceva. Pare lustruit cu șelac. Bobby nu este prea convins, însă ceva, nu știe prea bine ce, poate legat de suprafețele lucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe fesele lui. Bobby se întoarce și observă un rânjet prefăcut pe chipul acestuia. — Îmi pare bine că te-am întâlnit, tinere. Bobby încuviințează în tăcere și-i întinde tacul. Câștigă primul tur și Bobby se strecoară pe balcon să fumeze. Jubilează cu energia suprimată a unui spion plin de succes. Siguranța de sine a jucătorilor de biliard l-a molipsit și pe el și acostează un chelner comandându-i un gin și apă tonică, ca un alb care se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alinia. Bărbații de la masa ei, îmbrăcați în smochinguri, se apleacă spre ea ca povârnișurile unui munte. Încăperea este ticsită de lume și terasa la fel, nu mai e nici un locșor cât de cât avantajos în care să se așeze la fumat vreun nou observator discret; și pare să fie atât de la modă această activitate încât unii dintre domnii care și-ar fi dorit să se sprijine elegant sau chiar să se tolănească pe vreun scaun, s-au trezit obligați să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
carne dezvelită și imediat o trage de pe canapea pe Tereza, care le depășește în volum pe toate aceste consumatoare de binge și o duce într-unul din dormitoarele cu perdele de mărgele. Bobby străbate salonul în sus și-n jos, fumând gânditor, trăgând cu urechea la povestea lui Twinkle despre un client care vine întotdeauna la ea cu un mango. — Ai înnebunit? îl întrebă Maria pe Bobby. De ce l-ai adus pe ăsta aici, mai ales într-o seară ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt houris și zeițe în același timp, uluitoare „Madone cu sâni negri ale junglei“. Noble nu pare conștient că băiatul îl poate auzi cum își expune trăirile interioare atât de marcate de senzualitate. Noaptea, se plimbă pe terenurile de sport, fumează țigări de contrabandă și se înfășoară în tăcerea acelei vacanțe. Chopham Hall este încordat, în așteptare. În prima zi a trimestrului, explodează de viață. Când se ivesc zorii, Briggs își croiește drum tușind spre veranda din față. Este o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
persoană foarte cunoscută. Stă lângă tatăl ei, care este absorbit în lectura ziarelor de dimineață. Îi întinde lui Jonathan obrazul, să i-l sărute. Așa cum se aștepta, Star a devenit o adevărată pariziancă, bea cafea dintr-o ceșcuță minusculă și fumează o țigară verde strălucitoare într-un porțigaret. Poartă o conversație afectată care se întrerupe când apare Gittens. Acesta trage un scaun lângă Star și imediat începe să sporovăie. Ce dimineață minunată! Ce norocoasă ești că poți trăi aici! În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau cabaret. Se simte miros de benzină în aer și drumul este plin de oameni dornici să se distreze. Alții, bețI, se împiedică pe drum și prostituatele îmbrăcate vulgar stau adunate ciorchine, iar peștii îmbrăcați în smoching stau în mașini fumând, spilcuiți. Locul este în continuă schimbare, strălucitor. Fără să fie realizeze, Jonathan alunecă spre o versiune anterioară a sa, aranjându-și cravata, încercând să descifreze intrările și ieșirile haotice. Printre nenumăratele fețe albe înregistrează un număr disproporționat de chipuri negre, cântăreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a verificat-o și s-a tot vânzolit cu ea încă de la Dover. Gregg, care pare foarte nefericit că nu poate privi la distanță, se urcă pe timonerie și se așază în fața acestuia. Se reazemă de platforma de lemn și fumează țigară după țigară, adăpostindu-le în mâna făcută căuș, ca o santinelă în noapte. — Nu prea vorbește, nu? observă Gittens în cea de a cincea zi, scoțându-și bărbia prin acoperiș și făcând semne spre Gregg. Marchant se apleacă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să facă, nu face nimic, ca și ceilalți. Curând, șirul zilelor iese din ritm. Timpul începe să se organizeze în tipare mai evazive. Lucrurile se repetă. Suntele îl proiectează înainte sau îl trag înapoi. Minute sau ore? Profesorul doarme. Gregg fumează. Nu mai există surprize, în afară de cele pe care le oferă pământul. Jonathan se așteaptă să fie înghițit de copacii falnici ai pădurii, să simtă că se apropie de inima primitivă a continentului puțin cunoscut; așa se întâmplă când urci în susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
recensământ, găsește întreaga echipă în jurul focului. Ascultă o placă hârjâită cu imnuri galeze, o paranoia sâcâitoare care le învinge aversiunea față de cei din jur. Armele sunt alături, sprijinite de scaune sau le țin în poală. Este la amurg și toți fumează cu furie, obicei care a început pentru a alunga insectele, dar cu timpul a căpătat o intensitate atavistică, ușor isterică. Jonathan este primit cu înclinări din cap și mormăieli printre dinți. Morgan își trage scaunul să-i facă loc. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca un fuior Cu mii de întâmplări meschine, Când oasele cumplit mă dor îmi amintesc mereu de tine Rochiță albă cu buline ... Rondelul țăranului bătrân Muncește în grădină tata, Nepoții îl privesc de zor, Iar eu, șomer, ca și cumnata Fumăm alene în pridvor. Prin lupte l-a purtat armata Și-o rană are la picior, Muncește în grădină tata Nepoții îl privesc de zor. Dar știrile ne-au dat azi, gata, Că banii n-ajung la popor Că mult prea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și devin din ce în ce mai conștientă de faptul că sunt pe cont propriu. Mormântul tatei este pe latura muntelui ce privește spre partea de nord-vest a Pekingului. Sicriul său se odihnește sub iarba înaltă până la genunchi. Îngrijitorul cimitirului, e un bătrân care fumează dintr-o pipă de lut, ne spune să nu ne facem griji în legătură cu jefuitorii de morminte: — Morții din partea asta sunt cunoscuți pentru datoriile lor, ne lămurește el, că modul cel mai bun de a ne arăta respectul față de tatăl nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai termina, intram în iarnă cu el... Pe urmă venea tata de-acolo de unde se ducea să-l predea în baloturi mari, înjurînd. Nu numai că nu lua un leu pe tot ceea ce produsese, dar mai ieșea și dator, fiindcă fumau toți, și el și frații mei mai mari, ca niște turci, și îl piteau, nu-l predau tot, fiindcă trebuia să le rămână și lor până la anu. Ei ce să fumeze? Tata credea ca de obicei că o să-i păcălească
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
tot ceea ce produsese, dar mai ieșea și dator, fiindcă fumau toți, și el și frații mei mai mari, ca niște turci, și îl piteau, nu-l predau tot, fiindcă trebuia să le rămână și lor până la anu. Ei ce să fumeze? Tata credea ca de obicei că o să-i păcălească el pe-ăia pe-acolo! Regia C.A.M. Îi cam urmărea și individual, îi amenda și de aceea nu prea ieșeau la drum cu țigara în gură în văzul lumii. Așadar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Germaniei care pe timpul lui Hider (cînd acesta se căsătorise înainte de a se sinucide) avea douăzeci de ani, el preconizează tocmai o astfel de întoarcere tolstoiana la simpla satisfacere a necesităților, re-fuzînd, de pildă, înlesnirile oferite de o societate a abundenței, fumând nu țigări prezentate luxos, ci luând direct diatsr-o tabachere țărănească tutunul cu două degete și răsuokidu-l într-o foiță. Asta m-a impresionat mult când l-am văzut. Iată, mi-am zis, un om natural, care înțelege să-și pună
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Înfiptă în rama oglinzii, o fotografie mică o înfățișa pe Patricia pe vremea cînd era copil. Valul care îmi umfla inima dădu să-mi spargă din nou pieptul. Cînd pălăvrăgeala începu să se subție, oarecum stînjeniți răsfoirăm caietele. Amîndoi am fumat o țigară proastă; ni se părea că viciul acesta ne apropie mai tare. Cochetă și totodată sinceră, purtarea fetei mă tulbura. Patriciei îi plăcea să flecărească. Cu o frivolitate care începuse a fi încîntătoare, îmi povesti tot felul de fleacuri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că are i’ventar. - Nu-i nimic. Te duci la Grigore și adă ce-am zis. Nu uita de Buzămurgă. - Îl aduc și pe Dulap? - Și pe el și pe Harhalică. Vicele se întoarse radios și-mi dădu voie să fumez. Scoase și el un pachet de Naționale. I-am mulțumit, deoarece nu fumam decît rareori. Probabil instituțiile unde fusese expediat Octav nu erau departe, căci țiganii se înființară numaidecît. Unul umflă burduful la acordeon în timp ce vicele se destinse. - Ce ne
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ce-am zis. Nu uita de Buzămurgă. - Îl aduc și pe Dulap? - Și pe el și pe Harhalică. Vicele se întoarse radios și-mi dădu voie să fumez. Scoase și el un pachet de Naționale. I-am mulțumit, deoarece nu fumam decît rareori. Probabil instituțiile unde fusese expediat Octav nu erau departe, căci țiganii se înființară numaidecît. Unul umflă burduful la acordeon în timp ce vicele se destinse. - Ce ne cînți tu, albăstruiule? - Halunelu’, să trăiți! - Lasă, bă, „Alunelu”, tu să-mi cînți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
oboseala de peste zi. Își Încrucișaseră mâinile peste piepturile scoase cocoșește Înainte, stăteau crăcănați și aveau priviri care lăsau să se Înțeleagă că ei știau tot ce se petrecuse și așteptau să-i roage cineva să-și dea cu părerea. Câțiva fumau, alții spărgeau semințe. Nea Gogoașă era mărunțel la statură, vânjos, dar nu gras, avea ochii albaștri, fața arsă de soare și părul argintiu. „Eu, să vă spun drept, o duceam mai bine pe vremea ailaltă. Munceam mai puțin ca acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
discursul de bun venit: „Să nu prind pe vreunul dintre tații voștri, mucoșilor, că-mi vine cu orătănii, damigene, brânză, ouă sau mai știu eu ce. Să vă fie clar ca lumina zilei că am ce mânca, ce bea, ce fuma. Grijile mele sunt altele, că am de ținut trei copii În facultăți, nu-mi stă gândul să-mi umflu burduful, cum faceți voi pe socoteala statului!”. Așa că soldățimea pricepuse din această importantă parte a discursului că nu cu plocoane de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
da’ tu de ce mă Întrebi?”) - Îi cerea socoteală și-l certa. Avea tot timpul bani prin buzunare și Titel se Îmbogățise de pe urma lui. În duminica aceea Însorită, odrasla nu se juca la zbor cu săritorii de rând. Ședea deoparte și fuma. Titel Îi zisese cam cu jumătate de gură, ca să nu piardă un așa de gras client: „Vezi, bă, dracu’, să nu dai foc pe-acilea, că cine știe ce se Întâmplă...”. „Mă piș pe paiele tale”, venise răspunsul. Titel nu-l pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe alții să Înjure și să ia șuturi În locul tău. Zău dacă te mint. Nu știu cum să-i mai țin p-ăștia: mi-e să nu sară la tine, că nici eu n-o să pot să te scap...” Odraslă tăcea și fuma. Soarele pornise să cam ardă. Lui Titel Îi curseră picături de sudoare de pe frunte În ochi. Îl ustura și-i dădură lacrimile. Îl supăra mai rău, Însă, tăcerea lui Odraslă. Urni din nou vorba: „Ia auzi-i p-ăștia, cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu de toate și le dădu să bea. Mai ales scamatorul se ghiftuise de cărnuri și se amețise bine de la vinul tare pe care-l băuse ca pe apă. Bărbații ieșiră afară, pe prispă, să se mai răcorească și să fumeze țigări străine. Din vorbă În vorbă, șoferul o cârmi către Îngrijorarea lui de părinte. „Domnule, nu știu ce să-i mai fac. Adică știu, da’ nu prea am timp să-l duc prin alte părți, că aici, În sat, nu se Înghesuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pândă Împreună cu Ectoraș În spatele vreunei haznale turcești, ca să le vadă femeilor ceea ce nu se cădea văzut, pleca la cules cireșe amare de lângă Eleșteu ori făcea rost de țigări de la tată-său și le Împărțea cu mai nevolnicul său prieten. Le fumau pe ascuns, prin vie sau pe coclauri, În vreme ce-și Închipuiau cu glas tare cum ar fi fost să-i facă felul unei femei și, mai ales, cum ar fi putut s-o Înduplece pe vreuna să-i lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de-al dracului filmul ca să-i audă izbucnind pe spectatori și ca să se joace cu mințile lor Înfierbântate. Cel mai neîmpăcat dușman al ruperilor de film și al schimbării bobinelor era unul, Neamțu, un băiat nespus de subțirel și care fuma Întruna. Era Încredințat că Ghiță tăia special filmul la o scenă anume numai ca să-l umple pe el de draci. De zece ori văzuse filmul despre șatra de țigani și de zece ori trăise dezamăgirea care aproape Îi lua răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]