4,454 matches
-
tată nu mă mințise niciodată rostindu-le. Când am urcat treptele dinspre bucătărie, o jumătate de oră mai târziu, Madeleine stătea în dreptul chiuvetei, întoarsă cu spatele spre ușă. Își dăduse jos sacoul de la costum și își pusese un șorț peste fustă și peste bluză. Un pantof de lac cu tocul înalt zăcea răsturnat. Greutatea ei se rezema pe piciorul desculț și unul dintre șolduri îi era mai sus decât celălalt. Postura era foarte ștrengărească, dar știam că nu asta intenționase. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar cu ceea ce se numește o latură sensibilă. Am simțit un ghimpe de invidie, deși nu puteam să spun dacă era pentru băiatul de aur de pe ecran sau pentru personajul de basm pe care îl interpreta. Shelley Winters își ridica fusta și țopăia pe ecran, scuturându-și buclele blonde vopsite. Mi-aș fi dorit să nu o vopsească blondă. Soțul ei mormăia și bombănea de sub o mustață neagră țepoasă. Dussel, dentistul, se alătură grupului și povestea luă o întorsătură comică. Scenariștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
oamenii, bărbați sau femei, Îi trezeau un ușor dezgust. Știind că Tamar era de câțiva ani Îndrăgostită de el, se delecta aruncându-i din când În când câte o remarcă scurtă și acră: —A ce miroși azi? Sau: — Îndreaptă-ți fusta. Încetează să-ți irosești genunchii pe noi. Am văzut deja peisajul ăsta de douăzeci de ori pe ziua de azi. De data asta Îi spuse: Pune-mi, te rog, pe birou vaginul și colul uterin al pictoriței ăleia. Doamna celebră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În acest infern al Întreruperilor de sarcină? În loc de dragoste, Fima Îi oferi Încă o portocală, fără să se obosească să verifice dacă mai era sau nu vreuna În sertarul biroului de recepție. Și o uimi, spunându-i că Îi plăcea fusta ei bleu, că bleu-ul o prindea foarte bine și că trebuia s-o poarte mai des. Și că părul ei i se părea minunat. Tamar Îi spuse: —Încetează, Fima. Nu e amuzant. Fima zise: —Uite ce e. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mult de câteva cuvinte. Nu „În ce sens?“, ci „Lasă-mă În pace!“. Lăsați-mă cu toții În pace, Efraim. Nu sunt mama voastră. Am un proiect care trenează deja de câțiva ani din cauza unei grămezi Întregi de bebeluși atârnați de fusta mea, să-i șterg la nas. Cândva, când eram mică, tatăl meu, pionierul, mă dăscălea să rețin că În realitate bărbații sunt sexul slab. Era o glumă de-a lui. Ei bine, vrei să-ți spun ceva, acum că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care mai reprezenta originea ei, acea ambience imposibil de reînviat - și eu o vedeam transformată în umbra luminoasă a umbrelei de soare, cuprinsă de o exuberanță pe care nu i-o știam, cu mișcări atât de ușoare; rochia avea o fustă cloș, era fără mâneci, cu un decolteu rotund, și se desfăcea jos în falduri largi. Gesturile ei umpleau toată grădina, parcă erau părți componente ale crengilor și ale tufișurilor înflorite, iar obrazul ei se acoperea de luciul porțelanului subțire ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
jumătate. Eu le iau pe cele în care nu-mi lucește capul. (Deși ție ți-a plăcut mereu capul meu și te amuzai bătând cu unghiile ritmul coloanei sonore din filme.) —Eu le voi păstra pe cele în care port fustă doar ca să am dovada că am purtat și fustă ocazional. (Deși ție îți plăceam mai mult în blugi și-mi spuneai că semăn cu Calamity Jane, dovadă acea întâmplare când eu, pretinzând că umbrela era o pușcă, te-am lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-mi lucește capul. (Deși ție ți-a plăcut mereu capul meu și te amuzai bătând cu unghiile ritmul coloanei sonore din filme.) —Eu le voi păstra pe cele în care port fustă doar ca să am dovada că am purtat și fustă ocazional. (Deși ție îți plăceam mai mult în blugi și-mi spuneai că semăn cu Calamity Jane, dovadă acea întâmplare când eu, pretinzând că umbrela era o pușcă, te-am lovit peste osul maxilarului și ți l-am ciobit. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dacă mi-aș permite să recunosc asta. Ne-am cunoscut când eu lucram peste vară într-un magazin, iar Maria deja se pregătea să devină una dintre cele mai tinere cumpărătoare de haine la modă. Chiar o prindea rolul, cu fustele ei cloș și bluzele strânse pe talie care, împreună cu părul castaniu cu bucle mici și tenul alb, o făceau să arate ca o sirenă de la Hollywood din anii ’50, stil pe care nu l-a abandonat nici când a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
toți să vă folosiți îndemânarea și sensibilitatea atunci când lucrați cu ea. Poate sunt o echipă de chirurgi și experți în cibernetică ce mă vor reconstrui ca pe Six Million Dollar Man1. Mă vor transforma într-o femeie mondenă care poartă fuste de piele întoarsă, poate cu un cip implantat în creier care mă va face să semăn cu The Archers and Pimms. Nu m-am înșelat pe cât de mult mi-ar fi plăcut. După cum am explicat tuturor celor prezenți, Jenny, faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
poți fi de naivă dacă crezi că oamenii ăștia sunt interesați exclusiv de hârtie. —Maria, arăți splendid! Nu-mi vine să cred că te-ai gătit pentru petrecerea mea. Purta o bluză albă care se prindea în jurul taliei și o fustă superbă de satin roșu cu un imprimeu negru impresionant de-a lungul tivului. Era mai strânsă pe talie decât bluzele pe care le purta Maria de obicei, ceea ce-i dădea o siluetă în formă de clepsidră ca a Ritei Hayworth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la fel de mult. Mai ales când s-a coalizat și Lynn cu ele. Îmi toarnă și mie cineva ceva de băut, vă rog? am întrebat resemnată. —O! Toate trei spuneau încontinuu „o!“, probabil șocate de rezultatele eforturilor lor. Maria își adusese fustele cu cele mai exotice imprimeuri, unele mai trebuiau doar asortate cu niște fructe pe cap și puteam să încep să dansez și să strig „ai-ai-ai-ai-iii!“ Bluzele ca de țigancă picau din start, pentru că eu sufăr de-o neîndemânare înnăscută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și puteam să încep să dansez și să strig „ai-ai-ai-ai-iii!“ Bluzele ca de țigancă picau din start, pentru că eu sufăr de-o neîndemânare înnăscută și le-aș fi băgat sigur mânecile cu franjuri în toate felurile de mâncare. Lisa adusese fuste conice cu care nu puteam să merg și niște bluze care-mi veneau și mai mulate decât ei. Cred că pentru prima dată a simțit înțepătura invidiei față de mine în fața acestei realizări. În rolul de mediator pe care mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am ales câte un obiect de vestimentație de la fiecare, împăcându-le pe amândouă (abia) și resemnându-mă să arăt ridicol. M-am uitat curioasă în oglindă. Eram eu, ce-i drept: același păr, aceeași față, dar îmbrăcată cu una dintre fustele învolănate ale Mariei care-mi scotea în evidență o talie pe care nu știam că o posed și cu una dintre bluzele cambrate ale Lisei, care-mi scotea în evidență sânii pe care știam că-i posed, dar mă străduisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Doi, pune-i o groază de întrebări. Bărbaților le place asta și așa o să afli multe lucruri despre el. Maria și cu mine putem să interpretăm informațiile și să-ți spunem dacă ascunde ceva. Și tot așa nu știu cât timp pentru că fusta îmi strângea mijlocul de mă ustura, iar pantofii mă rodeau și nu mă puteam gândi decât la durere. —Asculți, Jen? Pentru că e important. Am sărit ca arsă la întrebarea Mariei. Sigur că ascult. Ținea în mână telefonul meu mobil. —OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sărit ca arsă la întrebarea Mariei. Sigur că ascult. Ținea în mână telefonul meu mobil. —OK, știu că nu te pricepi la chestii tehnice - asta pentru că Mark se ocupa mereu de chestiile tehnice - așa că ți-am pus telefonul pe vibrații. Fusta are un buzunar în care îl poți ține. Lisa și cu mine vom fi la două mese distanță, suficient de aproape ca să auzim ce spuneți. Chiar am fost la restaurant azi și l-am convins pe șeful restaurantului să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și îndepărtase orice piesă care semăna cu garderoba mea actuală: fără blugi, tricouri, nimic din bumbac sau lycra lălâu. Dar, precum Samson, îmi pierdusem toată puterea când mă tunseseră și am fost incapabilă să protestez când m-au îndesat în fuste și rochii și pantaloni din materiale complet nefamiliare. Decizia finală a fost a stiliștilor, care au ales o rochie mov de mătase croită pe bie, care-mi flutura exact deasupra genunchilor și un pulover de cașmir alb, cu mâneci scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
rămăsese? Bineînțeles că oricine avea ochi să vadă, și-ar fi dat seama că sunt un copil îmbrăcat cu hainele altcuiva. Am tras cu reticență draperia ca să-i arăt rezultatul Mariei. Perfect, articulă ea încântată înainte de a-mi înmâna o fustă din suède până la jumătatea gambei, puțin evazată, maro cu pătrate de imprimeu floral bogat și niște spirale psihedelice. La ea, mă gândeam că va asorta o bluză cu mânecă lungă, din bumbac, decolorată, cu butoni de satin și un guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mark în caz că nu-mi iese treaba cu Ed. —Probează-le și pe astea. Maria era în fața mea, cu un teanc de haine pe braț, amuzată de lipsa mea de reacție. Am ascultat-o cuminte și le-am probat pe toate. Fuste strâmte, pantaloni largi, rochii mulate, sacouri funky. Cu fiecare articol, se mai rupea o verigă din lanțurile care mă țineau legată de trecut. Când îmi sugeam burta ca să trag fermoarul unei fuste, storceam toată teama de schimbare din mine. Punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-o cuminte și le-am probat pe toate. Fuste strâmte, pantaloni largi, rochii mulate, sacouri funky. Cu fiecare articol, se mai rupea o verigă din lanțurile care mă țineau legată de trecut. Când îmi sugeam burta ca să trag fermoarul unei fuste, storceam toată teama de schimbare din mine. Punându-mi pantalonii, mă dezbăram de groaza mea de regrete. În rochii, încetam să-mi mai țin mâinile încrucișate pe piept și mă lăsam să devin vizibilă. Iar în sacouri, mă simțeam pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ai ocazia să scapi de orice ar fi care te frământă, să beți prea mult, să o asculți cum mă face hobbit. Să sperăm că după un weekend cu consumatori de modă vorbind timp de 48 de ore despre lungimea fustelor vei fi fericită să te întorci la normalitate. Și eu voi fi fericit. Mă sărută și mă strânse în brațe, puțin mai tare ca înainte. Alfie fu surprins să mă vadă. — Urma să mă trimită acasă cu o ambulanță, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
diabolic, și mă văd și acum cum suflu într-un pahar cu apă, neizbutind să sorb din el, din pricina emoției. Rufele fac „fleașc” și de fiece dată, Paraschiva își balansează crupa, până când mâna mi se întinde singură să-i ridice fusta udă. Văd josul pantalonilor ei de pichet roșu legat cu un șiret de gheată pe deasupra genunchiului. Paraschiva oprește fleșcăitul, și așa mărunt cum sunt, ajung ca să-i îmbrățișez o pulpă și să posed într-o secundă cureaua de carne dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trotuarul din Haymarket reuși să se scuture de zgomotul succesului. Traversă strada și porni În goană pe Charles II Street, neluând seama la femeile care Îl Îmbiau Încet din arcadele umbrite ale ușilor sau Își ondulau șoldurile și Își săltau fustele când trecea pe lângă ele, sub câte un felinar. Ce text cinic și ieftin! Soțul ideal un mincinos și un ipocrit, pe care soția mărginită trebuia să Îl ierte numai pentru că se compromisese ea Însăși. Și mai era și ministru! Finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se identifica - poate pentru că era mai apropiat de vârsta lui - mai degrabă cu Howell decât cu mai tânărul participant la această scenă. Căci ea deveni foarte rapid o scenă În mintea lui: o veche grădină pariziană, cu ziduri Înalte, foșnetul fustelor doamnelor peste peluze, clinchetul porțelanului și sticlăriei fine, un ușor parfum de țigări de foi, conversația civilizată, sclipitoare, spirituală... și, privindu-le, urmărindu-le pe toate cu o foame și o poftă tardive, americanul matur, grizonant. Era categoric un sujet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
afla, alături de butoiul cu heringi în saramură, un rezervor de petrol cu robinet, de înălțimea unui om, cu un miros care a rezistat în timp. Și mi-au rămas întipărite în minteaparițiile mătușii Ana scoțând cu o singură mișcare de sub fustele sub care o ascunsese și aruncând pe tejghea marfa adusă pentru schimb, o gâscă jumulită: „Cre’ că are f’o zece funți...“ Astfel, îmi devenise familiar și felul de a vorbi al kașubilor. Ori de câte ori reușeau să-și înghită mormăiala lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]