4,992 matches
-
În asemenea versuri aceeași poetică deschisă, - variantă personală a formulei, devenită model pentru imagismul avangardist, a lui Pierre Reverdy: Și poemele sunt ciubotele de șapte poști Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști Ierburile atîtor distanțe stînd alături. Cine a spus că slova e-un lanț de-ncete schimburi, Și literele Închise ca păsări În odaie? C-un singur vers poți trece prin patru anotimpuri, Și pasul din poeme un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În privirea noastră”, - iar În Petre Schlemihl poetul e „o umbră lunecînd În același timp prin toate punctele cardinale”, În vreme ce „poemele sunt ciubotele de șapte poști / Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, / Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști / Ierburile atîtor distanțe stînd alături”. În fine, un pasaj din Patmos trimite spre o similară cuprindere panoramică: „Și poiana pe care continuăm să fim singuri În această eternitate a devenit un tron Între ierburi de mătase, ridicat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
privești pe rând, o lămuri Petrache. Dar, de apărat, cum te aperi, dacă cineva vrea să-ți tragă una ? — Cu un ochi închis ? întrebă, încurcată, fata. Petrache râse, apoi deveni serios și întinse, brusc, palma spre ea. Fata țipă, scăpă geanta și ridică brațul. Petrache se înveseli și îi ridică geanta. — Ești stângace, spuse. Când tragi, trebuie să închizi ochiul drept. Merseră în tăcere, ea încă nedezmeticită după sperietură, el cu ochii în sus. — O să fie o noapte senină, spuse. Au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te aperi, dacă cineva vrea să-ți tragă una ? — Cu un ochi închis ? întrebă, încurcată, fata. Petrache râse, apoi deveni serios și întinse, brusc, palma spre ea. Fata țipă, scăpă geanta și ridică brațul. Petrache se înveseli și îi ridică geanta. — Ești stângace, spuse. Când tragi, trebuie să închizi ochiul drept. Merseră în tăcere, ea încă nedezmeticită după sperietură, el cu ochii în sus. — O să fie o noapte senină, spuse. Au început să răsară stelele... Ea vru să-l ia de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prețurile, am rămas cu nimica toată. Când am scos banii, abia dacă am mai putut să cumpărăm cu ei niște cratițe de inox... Hei, strigă apoi, ține-te bine, pornim ! Fata se prinse de bară cu amândouă mâinile, adăpostindu-și geanta în poală. Râse, dându-și capul pe spate, și chiui când căluțul începu să salte. Cu basmaua înnodată de două ori sub bărbie, avea o față care parcă te privea dintr-un cerc decupat în zid. Nasul mic, cu vârful
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ani pentru a se vindeca. Eu sunt doar scribul, putea fi oricine în locul meu. Prezența mea e întâmplătoare. Cosmina zâmbi. Ea știa că lucrurile nu stau chiar așa, dar nu voia să-i dea idei noi. Își aminti și deschise geanta. — Mi-am uitat cartea la spital... O luasem azi-noapte, în gardă. A fost o noapte grea, n-am avut timp să citesc... — Vreun accident ? — O sinucidere... — Faceți și necropsii ? E nevoie de anestezie pentru asta ? Ea clătină din cap. — Omul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e straniu ? — Eu nu m-aș fi mirat... răspunse Cosmina, captivată. Nu există întrebare la care chinezii să nu fi găsit un răspuns. — Și ție îți plac dragonii ? întrebă el, intrând astfel, alături de ea, în cerc. Ea râse poznaș, deschise geanta și-și scoase carnețelul, arătându-i o foaie. — ăsta e ultimul. Desenez dragoni ca să mă ajute să înțeleg ce gândesc. Las mâna să meargă de la sine și la urmă mă uit. După cum arată dragonul, știu cum mă simt. Gata, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în joacă... Dar probabil că tocmai de aia dragonii mi-au sărit în ajutor. O să mă mai gândesc la asta, promit... Vru să-și îndese carnetul la loc, dar lucrurile nu se mai așezau ca înainte. Oftă și cotrobăi prin geantă, scoase portofelul, apoi cartea recuperată, ca să le reașeze în ordine. El râse iarăși, luând cartea lui de pe marginea mesei și punând-o alături de-a ei. — Beigbeder ! exclamă ea. — Dragostea durează 3 ani... ! Călărim aceiași dragoni... Citim aceeași carte... Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la voi, e lumină. Probabil că bătrânul te așteaptă. Îl privi, indiferentă, cu aerul că-l vede pentru întâia oară. — Așa doarme el, cu lumina aprinsă... Vede tot felul de lucruri pe întuneric. Iacob deschise geamul mașinii și îi întinse geanta pe care o uitase din nou. Fata intră în curte, fără să privească înapoi. El așteptă, până când văzu lumina aprinzându-se pe hol. Apoi demară, lăsând în urmă strigătul ei sfâșietor... — Fiind o secreție endocrină, un fel de pânză pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de cimpanzeu. Conform cu ori ginalul. — Tacă-ți fleanca, i-o retezase orbul, peste obiceiul lui. N-ai înțeles nimic. Nici nu era ceva în plus de înțeles. Coltuc o privi cu o bucurie de dincolo de orice înțelegere. Ea scotoci în geantă, scoase o portocală mare, ca un glob luminos, și i-o întinse. Apoi, pricepând, i-o puse în tolbă, îl mângâie cu mănușa ce răspândea o mireasmă de izmă spălată de ploaie și se depărtă. Nu era singură, o aștepta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușă, poștașul răspunse, încurcat : — Poarta era deschisă... Cred că a rămas așa de azinoapte... — Și ce cauți aici ? îl repezi Golea. — Am adus banii lui Coltuc... E ziua de pensie... Golea se dădu la o parte. Poștașul se așeză, deschise geanta, scoase registrul, bifă o cifră și numără banii. Golea întinse mâna, poștașul privi întrebător către Melania, dar cum femeia nu făcu niciun gest, îl lăsă pe celălalt să înșface banii. — Asta e, spuse poștașul, ridicându-se. Sărbători fericite, ne mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fac ? Știam că, dacă plec, n-o să mă mai întorc niciodată... Da’ ce frumoasă casă aveți... — Intră, nu sta în ușă... Să mă descalț... — Nu te descălța, șterge-te bine și gata... Rada intră în sufragerie, își lăsă haina și geanta pe scaun și dădu perdelele la o parte. Lumina învioră mobilierul frumos încrustat, catifelele moi de pe scaunele cu speteze primitoare. Aruncă, din obișnuință, o privire în oglindă, dar nu-și netezi părul care cădea în neorânduială. Se uitase în vitrină
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Da’ ce-o fi vrut, ai idee ? — Cine știe ? Cine stă să- ntrebe... Că nici nu mai știi ce să-ntrebi... Înainte era mai bine, oamenii aveau mai multă frică... Madam Gavrilescu își lăsă sacoșele pe trepte și răscoli în geantă după cheie. — Da’ știi ce voiam să te rog ? adăugă. Nu te-aș fi deranjat, da’ dacă tot ne-am întâlnit... N-ai cumva o legătură de leuștean ? Cumetrii ăștia ai mei n-aveau fir în toată curtea, dacă poți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru care deținea o știre. Gonzalv urmărea o catedră de geografie, în vederea căreia făcea eforturi obsedante, degenerate în cinism. Întocmise o listă de profesori, completată cu observații amănunțite asupra vârstei, sănătății, familiei, operelor, antecedentelor. Purta totdeauna cu sine, într-o geantă voluminoasă, o listă de lucrări, în care figurau cele mai neînsemnate articole de jurnal și recenzii asupra lor, iscălite cu inițială, scrise tot de el. În fiecare an Gonzalv compunea cel puțin două articole, pe care le comunica în extras
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scria vreun studiu ce i se părea a călca peste domeniul lui, intra în panică, și dacă într-adevăr studiul în chestiune absorbea conținutul articolului său, întocmea o recenzie-extras, în care insinua reaua calitate a materialului sau lipsa ineditului. În geanta lui Gonzalv intra o întreagă dezbatere. La apropierea pensionării unui profesor, făcea vizite de vivificare a atenției corpului profesoral, împărțea extrase și memorii de lucrări, combătea în prealabil candidații posibili. Nici un scrupul nu modera teribila sa obstinație. Gonzalv, tare pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la ipoteza unui contracandidat, deveni alb ca varul și, uitând orice decență, îndrăzni a discuta succesiunea: - Rene Popescu e un candidat fără seriozitate, nu măîndoiesc că onoratul consiliu va ști să aprecieze. Nemaiștiind ce zice și ce face, scoase din geanta lui voluminoasă un morman de broșuri și le împărți la cei de față, apoi, scuzîndu-se, ieși repezit pe ușă. - Nenorocitul, medită Ioanide cu glas tare, sculîndu-se în picioare să plece, se duce să vadă dacă a murit... Și luând altă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după îmbolnăvirea sa, pe la unsprezece dimineața, când primea, pe scaune, pe marginea divanului erau adunate o mulțime de persoane: Panait Suflețel, Gulimănescu, Smărăndache și Smărăndăchioaia, Gonzalv Ionescu (acesta ședea atent, religios, pe un scaun mai la o parte și, cu geanta pe genunchi, sorbea toată convorbirea), frați și rude ale lui Conțescu. Exact la unsprezece și un sfert, într-o trăsură ale cărei roți se auziră rostogolindu-se pe caldarâm, sosi și Gaittany. De la ușă deschise larg brațele într-un gest
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bună! Pomponescu dădu mâna lui Gonzalv la plecare și-l conduse până la ușă cu un dispreț cu totul pierdut în fundul ochilor, învelit în cea mai afabilă curtoazie. Madam Ioanide primi vizita lui Gonzalv Ionescu fără nici o bănuială. Văzîndu-l cu geanta cea mare, crezu că e vreun plasator de cupoane și, amatoare impenitentă de cumpărături, așteptă. Recomandarea necunoscutului ca "profesor Gonzalv Ionescu" o dezamăgi: - Luați loc! Îl pofti ea gentilă.Gonzalv, după un moment de reculegere, intră în materie. - Probabil, zise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plin de demnitate în întreaga lui ținută pășește la tejghea unde-și dă comanda. (Mariedl ridică o mâna ca la școală și cu cealaltă se scobește în nas. Nu e băgată în seamă.) GRETE: La ora asta, Grete are în geantă ditamai norocul. Freddy e înnebunit după Grete, trebuie să-și tragă mereu pantalonii de piele care-l apasă așa de tare. Dar se stăpânește bietul băiat, că el respectă și onorează feminitatea lui Grete. Iar Grete e oricum o clarvăzătoare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ei au auzit cum Grollfeueroaia a zis la telefon: "Servus, tu, prim-ministrule, bătrân escroc, cum o mai duci în particular?" DESIRÉE: Baba e cu adevărat o zgripțuroaică dată naibii. Săptămâna trecută mi-a vârât pe casa scărilor o sfeclă în geantă și mi-a zis: "Urăsc sfeclele, dar ție îți e egal, draga mea, la tine nu e nevoie de vreun măr otrăvit, tu, copil morcofan ce ești". Morcofan a zis. Ce înseamnă morcofan? BIANCA: Morcofană înseamnă că ești o mocofană
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
între timp și începe să se înfășoare complet într-un cupon de stofă neagră. El și EA se ridică în picioare și încep cu avânt să-l vâneze) EL:D-voastră sunteți o persoană care ar putea să-și lase geanta din mâini, fără să se supere pe persoana sa, ca și cum și-ar fi pierdut ceva ce ținea în mâini: de aceea sunteți o persoana periculoasă. Lucrurile mele care sunt la tine se regasesc numai la tine. Așa ceva e îngrozitor, știi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fie fără speranță, și cu toată violența folosită de mine împotriva mea fără să fiu silit, tu nu ai venit foarte des în mod concret. EA: De câte ori m-am gândit la tine, am făcut-o ca și cum mi-aș fi pierdut geanta cu toate bijuteriile, ca să nu îmi scape nimic cu de-a sila din realitatea proprie și numai a mea. La urma urmelor sunt capsule cu timpul în care ne aflăm, deci un sortiment. Dumneata și tu, voi sunteți aia ce
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tu, voi sunteți aia ce se poate găsi într-un grajd cu formă unică, diferite fiare singuratice bine hrănite, dar numai bovine. Este pur și simplu diferența dintre sentiment și resentiment... Potrivit pentru d-voastră sau aranjat într-o imaginară geantă de mână pentru podoabe. Valoarea lor este o piesă de teatru, în care ne găsim, în această bucățică de piesă din spații și corpuri. Valoarea mea este ocolirea tuturor, care trebuie să vrea. Și amândouă trebuie să fie o ocolire
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cuvin peste ea, împrăștiindu-le. EA: Nu știu dacă vreau așa ceva. Nu cred, tot ceea ce vrei moare așa... așa... EL: Ca noi doi, așa cum murim unul în celălalt. Întuneric Scena a patra În antreu, sunt îmbrăcați de plecare, geamantane și genți de călătorie sunt împrăștiate de jur împrejur. EL: Vrem? EA: Tu și Dumneata... voi nu puteți ceva ca o formă de Noi. EL: D-voastră nu ați fi vrut. EL: Nu știți, nici un fel de voință. Creșteți animale folositoare, de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
om care își pierduse un umăr, un prinț sărac și eu. Și așa era urmarea. Și așa trebuie să arate urmarea. Și apoi am luat cu grijă grămăjoara cu tandrul umăr de piele și am vârât-o în oribila mea geantă de mână iar apoi l-am pus la păstrare în bufet. Dar bărbatul a revăzut practic totul și a transportat umărul de piele în cea mai apropiată cutie. Și bineînțeles că grămăjoara câinelui s-a amestecat cu zahărul pudră, pentru că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]