3,294 matches
-
de cuvinte pe care nu l-am auzit. Undeva pe parcurs trebuie că Whitey și-a recuperat cuțitul de la barman. A ajuns În spatele lui Slim și, brusc, și-a Împins mîna spre el. Slim a căzut În față, pe bar, gemînd. L-am văzut pe Whitey mergînd spre intrare și uitîndu-se-n jur. Și-a Închis cuțitul și i-a dat drumul În buzunar. Roy a zis: - Hai să mergem. Whitey dispăruse și barul era gol, cu excepția lui Mike, care-l ținea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care era ocupată, așa că restul stăteam În picioare sau pe podea. M-am Întins pe podea lîngă un tip pe nume McCarthy. Îl mai văzusem prin oraș. Era reținut de aproape șaptezeci și două de ore. Din cînd În cînd gemea ușor. O dată a zis: „Nu-i ăsta iadul?”. Un junky funcționează după timpul mărfii. CÎnd e privat de marfă, ceasul i se blochează și se oprește. Tot ce poate face e să stea și s-aștepte să-nceapă timpul fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu timpul exterior și nu are nici unde să se ducă. Nu poate decît s-aștepte. Cole vorbea despre Yokohama. - Tovărășia aia bună Între Henry și Charly. Dacă Îți bagi Henry și Charly, Îi simți mirosul cînd Îți intră. McCarthy gemea cavernos de pe podea. - Omule, spunea el, nu mai vorbi de marfă! În dimineața următoare am fost scoși și aliniați. În fața noastră era un puști epileptic. Gaborii au făcut mișto Îndelung de insul ăla cu handicap. - De cînd ești la New
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
prins o femeie aducîndu-i soțului ei un plic, dar femeia nu avea decît cinci pesos. Așa că i-a luat haina și a vîndut-o pe cincisprezece pesos, iar femeia s-a dus acasă Înfășurată Într-o pătură veche și Împuțită. Locul gemea de ciripitori. Lui Ike Îi era frică să păstreze cît de puțin din opiul pe care i-l adusesem, de teamă că or să i-l ia ceilalți deținuți sau or să-l toarne la Commandante. M-am obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu mîna liberă. Pisica urla și-ncerca să mă zgîrie, apoi m-a Împroșcat cu pipi pe pantaloni. Am continuat s-o lovesc, cu mîinile sîngerîndu-mi de la zgîrieturi. Animalul s-a eliberat și a fugit În dulap, de unde Îl auzeam gemînd și mieunînd terorizat. - Acum o s-o termin pe nemernică, am zis, apucînd un baston pictat și gros. Sudoarea-mi curgea pe față. Tremuram de excitare. Mi-am lins buzele și am pornit spre dulap, atent să-i blochez orice tentativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-n alta, aruncînd lucrurile-n toate părțile și golind sertarele pe jos cu o furie crescîndă. Hohotind de ciudă, am Încercat să smulg plăcile cu mîna. În cele din urmă am renunțat și m-am Întins pe podea, gîfÎind și gemînd. Mi-am adus aminte că În dulapul cu medicamente aveam niște dionină. M-am ridicat să văd. O singură tabletă. La preparare s-a făcut lăptoasă și mi-a fost frică să mi-o bag În venă. O mișcare bruscă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de interzicere, când s-a organizat la Biblioteca Centrală Universitară un fel de lansare a volumului Cântare Omului, dacă mi aduc bine aminte. Sala de conferințe de la parter se umpluse ochi, precum și intervalurile dintre rânduri, dar și bal coanele, toate gemeau de lume, în special studenți care doreau să-l vadă în carne și oase pe marele poet până nu demult proscris. Arghezi a venit cu oarecare întârziere față de ora anunțată, ceea ce a creat în public îngrijorări, temeri că întâlnirea va
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
studenților, G. Călinescu la B.C.U. conferențiind despre Cervantes, acestea erau pentru noi momente mari, spre a nu mai vorbi despre evenimentul primei ieșiri în public a lui Arghezi, după anii de interzicere, petrecut tot la B.C.U., unde sala gemea de oameni care îl ovaționau pe bătrânelul însoțit de îngerii păzitori Baruțu și Mițura, iar eu, strivit de balustrada unuia dintre balcoane de nenumărații doritori măcar să-l zărească pe marele poet, făceam o periculoasă echilibristică ce se putea solda cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la ora plecării, cum făceam din când în când. Am intrat și ce m-a izbit a fost impresia de vastitate dezolantă. Pustiu, magazinul mi s-a părut imens, o hală fără capăt, cum nu mi se păruse niciodată pe când gemea de cumpărători. Acum era pustiu, cum spuneam, și tăcut. Rafturile care îmbrăcau pereții de jur împrejur, cândva atât de îmbietoare, erau și ele aproape goale, căci mărfuri noi nu mai intraseră. La cassă, Teodor Manea, afundat în niște hârtii, n-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
știre din vreme și ați venit așa pe neașteptate, pe nepregătite. Acuma ce să vă fac? Cum să scot din pământ mâncare pentru voi, când focu-i stâns la bucătărie, bucătarul e dus cine știe unde, iar în camara mè de burlac nu gem șuncele, brânzeturile și cozonacii. Treaba ta, să ne dai ce ai la îndemână, întâmpinai eu; n-avem noi în casa ta să poroncim de bucate. Să știi însă un lucru, iubite Manolucă, că nici morți nu plecăm de aici pănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sinceri? Voi adăugi numai că într-una din zile Milordachi, atins de o boală care nu iartă, venită așa din senin, și-a pierdut cheful, pofta de mâncare și somnul. Îi sunase oara. Era dureros de văzut cum, sărmanul, mereu gemea, se frământa în culcușul lui unde nu-și găsea odihnă, cum se lupta cu moartea, pănă când, răzbit de suferințe, a închis ochii pe vecie, cu toată căutarea medicală și îngrijirile ce i-am dat. Regretele noastre au fost mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Posomorâți, cu gheara lungă, Cu pliscuri negre de oțel, Ne-am înfruptat cât să ne-ajungă Din prânzul marelui Măcel. Cu patrioții la paradă, Amestecați printre eroi, De-a valma coborâm în stradă, Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia, Când stau întorși spre bolta cruntă Cei logodiți cu veșnicia Sub ploaia rece și măruntă; Când moartea seceră flămândă Făcând mormane de eroi, În dosul frontului, la pândă, Noi nu ne ducem la război! Și-acum
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
neapărat grohăiturile alea de godaci pândiți de pericolul castrării. Cert e că le ascultam. Trebuia să dai din cap de nebun până te apucau durerile de ceafă și să te schimonosești ca de o cruntă suferință. Așa trebuia. Erai obligat. Gemea clasa de sepulturiști și de alți indivizi periculoși, așa că îți scădea cota îngrozitor dacă ziceai că e nașpa muzica aia. De fapt, nu ziceam „nașpa“. Ăsta era un cuvânt prohibit. „Nașpa“ era un cuvânt nașpa. Dacă îmi plăceau însă acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se văicărească. Nu, nu mai poate să se repete în halul ăsta. Doar după două beri e în stare să țină prelegeri în fața unor murături stafidite, care n-au citit decât Coelho și alți bicisnici din ăștia de care oricum geme Parisul. Ce știu io, că la Paris sunt șapte-opt Coelho. La kilogram. Mustața pleoștită e decorul perfect al dezvăluirilor astea. Vorbește ca și cum permanent și-ar cere scuze, oftează. Cu idioții ăștia de clasa a XII-a face pregătiri și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
armați cu puști Martini-Henry și Peabody de la 1877. Mai bine un măgar sănătos decât un poet ofticos. Zicală din popor F. ADERCA A DEBUTAT ÎN NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ PRIN 1913, ca poet: Toamnă Antice columne cad pe zări și atmosfera geme un dezastru. Singură o pasăre-n albastru vâslește disperări. [...] Mai târziu poetul s-a completat cu cronicarul con tempo raneității lui, cu romancierul și nuvelistul, cu eseistul și cu polemistul - care, cu vremea, au Înăbușit și amuțit suspinul in spirat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea stă în casă! Pe străzi rătăcesc doar nebunii și câinii vagabonzi. N-am ascultat-o. Am plecat val-vârtej. Evident, se înșela. Noaptea dinainte a nins enorm și pârtia gemea de lume. Toți puștii din oraș erau acolo, unul nu lipsea. Și zău, merită să fii pe pârtie. Dar ce zic eu pârtie! Strada principală este pârtia, tot orașul este o pârtie, un derdeluș nemaipomenit. Trebuie să precizez că orășelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea stă în casă! Pe străzi rătăcesc doar nebunii și câinii vagabonzi. N-am ascultat-o. Am plecat val-vârtej. Evident, se înșela. Noaptea dinainte a nins enorm și pârtia geme de lume. Toți puștii din oraș sunt aici, unul nu lipsește. Și zău, merită să fii pe pârtie. Dar ce zic eu pârtie! Strada principală este pârtia, tot orașul este o pârtie, un derdeluș nemaipomenit. Trebuie să precizez că orășelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Chișinău, care a venit de mai multe ori la patul bolnavei să o ajute, să-i aducă schimburi curate. în ziua următoare starea de sănătate a măicuței s-a înrăutățit, acumulând lichid mult. Pe la orele 13,30 avea mari dureri, gemea. A primit vizita fiicei sale, Eugenia, pe care tare mult a așteptat-o cu o zi înainte. Dar nu putuse veni, trebuind să fie prezentă la deschiderea anului școlar, cu copiii. De asemenea măicuța Natalia a așteptat mult vizita Doinei
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pentru lipsa lui de tact, i se adresează doamnei Violeta mai mult decât intim: „Auzi, mămico, pe la Nisa, pe acolo pe unde ți-a plimbat fundu’ grecul ăla al tău plin de bani, hârtia era parfumată?“. „Nea Milică - începe să geamă băiatul cu probleme urinare de la bandă -, vă rog eu frumos, vorbiți mai pe ocolite, că mă abțin greu și vă stric treaba!“ „Chiar așa, bre - îl susține și contabila Stela -, suntem și femei p-acilea.“ Mofluz, însă și cumva consolat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a picioarelor mele care “tace” numai în acest microclimat submediteranean din sudul județului Caraș-Severin, cere aplicarea părții a doua a prevederii can. 686 din Dreptul canonic... exclaustratio imponi potest a Sancta Sede... ob graves causas... . Inima-mi plânge și sufletul geme în mine că forțat trebuie să fiu departe de mănăstirile Ordinului meu drag. Fiat voluntas Tua! Memento semper ad invicem. Pr. Gheorghiță (Gheorghe Coceangă) (scrisori din Arhiva Provinciei) 11. PR. ANTON DĂMOC autobiografie În vederea întocmirii unui tabel cu confrații franciscani
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
har). Martirii în arene! Cei ce mor martiri, o, Cezar, un salut trimit spre tine! Azi văzduhul clocotește de triumfu-ți efemer... Peste leșuri du-ți mărirea închegată din ruine; Sufletul ni-l cheamă Domnul, să-l înalțe către cer! Roma geme de serbare, gânditori pășesc Lictorii: Îndoieli și remușcare pe-a lor fețe se citesc! Se așează-n mândre jilțuri Consulii și Senatorii, Iar Vestalele în taină fața dalbă și-o-nvelesc! Haideți, frați, martiri ai Crucii! Haideți dornici în arene
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Catedra de artă teatrală și cinematografică a școlii Populare de Artă din Brașov. Moare pe 2 aprilie 2003, la Bran. Filmografie (selecție): Cetatea Neamțului, 1958; Ceramica, artă mile nară, 1960; Secretul unui tablou, 1961; Letopisețul de piatră al Dobrogei, 1962; Geme și camee, Comoara, 1963; Casa cetate, 1964; Tradiții mara mureșene, 1966; Costumul de ceremonie românesc, 1967; Ultima primă vară la Ada-Kaleh, 1968; Nicolae Iorga, 1969; Arhitectura feudală românească, 1970; Triptic bizantin, 1970; Carpații Orientali, 1971; Străbunii, 1972; Cultura dacilor, 1972
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mei copii, dragii mei copii, imediat vă voi pregăti ceva la toți. A aprins focul și a încropit o gustare. Săraca mamă! Se zbătea și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se zvârcolește asemenea unei ființe omenești, dirijând cu forță năprasnică vârtejurile de zăpadă spre acoperișurile de paie, smulgându-le într-un iureș smocuri compacte și folmoștoace, repezindu-le spre înălțimile înghețate ale unui Bărăgan mânios și răzvrătit. Șfichiuituri puternice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
splendide buchete... Pe palul cer din cînd în cînd O stea s-aprinde iară, Cu fulgerarea unui gând Din vremi de-odinioara... În umbră lor bătrânii tei Veghind de-atata vreme Incat-au adormit și ei.... Doar frunză le mai geme.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93313]
-
transmită sevele lui înseamnă o trădare a celor mai intime simțiri a străbunilor care acolo odihnesc, care au stropit cu sângele și sudoarea frunții lor acest pământ sfânt, frământându-l și apărându-l. Nu degeaba se spune că pământul țării geme când e cotropit și că ecoul înnoirilor sale se aude până în depărtări, atunci când țara este în floare.“ (Contemporanul, 6 octombrie 1972) „Nu mai departe de 24 de ore înainte, am avut cinstea și plăcerea să fiu primit în audiență de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]