3,543 matches
-
nouă și elocventă planetă După ce se depărtară de stația interplanetară „Tâncăbești”, nava spațială „Bourul”, cuplată cu mininaveta „Sanda”, aparținând roboatei Getta 2, înainta bubuind prin spațiu. Într-un fotoliu de lângă ușă, Getta 2 se desfolia. Îi căzuse vopseaua de pe o gleznă și, cu o șurubelniță, își răzuia și vopseaua de pe pulpă. Ascunzându-și tulburarea, cei trei roboți tereștri priveau nemișcați operația, gândindu-se că niciodată nu văzuseră o vopsea așa de fină. — Ați fost suflată sau trecută prin baie? întrebă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lună nouă, când toate femeile au început să sângereze, au pictat cu henna unghiile și tălpile Rahelei. I-au vopsit pleoapele cu galben și i-au adus toate brățările, pietrele prețioase, bijuteriile pe care le-au găsit, i-au împodobit gleznele, degetele și încheieturile mâinilor. I-au pus pe cap vălul cu broderia cea mai fină și au condus-o în cortul roșu. Au înălțat imnuri zeițelor, Innanei și Doamnei Așera a Mării. Au vorbit despre Elath, mama celor șaptezeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îi brăzda obrajii dispăruse. Râdea și se juca cu nepoții și cu alți copii pe câmp. Cocea pâine și făcea brânză din proprie inițiativă. Trăia atât de adânc sarcina Bilhei, încât în luna a noua Rahelei i s-au umflat gleznele, iar când a venit timpul, a chemat-o pe Inna să fie moașă, pentru ca ea să poată sta lângă Bilha în timpul travaliului și să sufere cu ea. Din fericire pentru Bilha, nașterea a fost tot atât de rapidă și de ușoară pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vânătăile vorbeau singure. Cam de-o vârstă cu Lea, Ruti se topea cu fiecare zi care trecea. După ce i-a născut fii, Laban s-a purtat bine cu ea, ba chiar țapul zgârcit i-a cumpărat brățări ca să-i împodobească gleznele și mâinile. Dar când n-a mai rămas însărcinată, a început s-o bată și s-o facă în toate felurile, cu niște cuvinte pe care mamele mele nici nu voiau să le spună în fața mea. Umerii i se încovoiaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dansat în cerc în jurul ei. A luat mâna lui Iacob și a pus-o pe rotunjimea pântecului, iar el, tată a zece fii, a plâns. A început s-o supere spatele. Sânii ei micuți au devenit mai mari și dureroși. Gleznele ei perfecte s-au îngroșat. Dar tot ce ținea de neplăcerile femeilor însărcinate era pentru ea o fericire. A început chiar să cânte în timp ce avea grijă de focuri sau când lua fusul să toarcă. Familia a fost surprinsă de sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i cer lui Iosif să mă țină de mână. Dar nu era timp pentru frică. Animalele de povară erau în spatele meu și mă împingeau înainte, așa că m-am încumetat și am intrat în apă, am simțit cum îmi trece de glezne. Apoi curentul mi-a mângâiat genunchii și coapsele. Într-o clipă, pântecul și pieptul mi s-au acoperit de apă și m-am înfiorat de plăcere. Nu era nimic înfricoșător! Apa nu era amenințătoare, doar voia să mă îmbrățișeze. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dulci cuvinte. Ceremonia darurilor a durat mult timp, iar eu voiam doar să ajung mai aproape ca să mă uit mai bine la verii mei care stăteau în spatele lui Esau, mai ales la femei, care purtau o mulțime de brățări la glezne și la mâini și multe coliere la gât. După ce a primit animalele, lâna, mâncarea și al doilea cel mai bun câine ciobănesc al lui Iacob, Esau s-a întors spre fratele său și l-a întrebat, cu o voce care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
când o văzuse într-o piață lângă Mamre, acolo unde locuia bunica noastră, Rebeca. Ca preț pentru mireasă, în afară de numărul cerut de oi și capre, tatăl său adăugase nu mai puțin de patruzeci de brățări de bronz, „așa încât mâinile și gleznele să-i anunțe frumusețea”, spusese el. Esau o iubea pe Basemath, dar ea suferea din cauza primei lui soții, Ada, care era foarte geloasă. Nici măcar copiii pe care Basemath îi pierduse în repetate rânduri nu-i înmuiaseră inima. Când am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
chicotit și a adăugat: - Bunica zice că semăn cu ea, deși e clar că semăn cu mama în toate cele. Tabea chiar arăta ca o copie la indigo a lui Basemath, cu nasul fin și cu părul lucios, întunecat, cu gleznele și încheieturile mâinilor subțiri. Dar când am cunoscut-o mai târziu pe Rebeca, mi-am amintit vorbele verișoarei mele și am înțeles ce vrusese să spună Bunica. Se referise la ochii ei, care erau exact ca ai Rebecăi, negri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
însărcinată; Tabea mi-a șoptit că era sămânța lui Esau și că dacă avea să nască un fiu, fata putea să-și scoată cercelul și să treacă la statutul de concubină. M-am uitat lung la fata bine făcută, cu gleznele la fel de subțiri ca ale lui Iuda și apoi la Basemath cea subțire și i-am spus Tabeei că pofta lui Esau de femei era la fel de nepotolită ca și celelalte pofte ale lui. Ea a început să chicotească, dar o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o asist când făcea baia rituală de dimineață și se pregătea pentru primirea pelerinilor care soseau în dumbravă în fiecare zi. Duceam cutia ei sofisticată de machiaj, care conținea parfumuri speciale pentru frunte, pentru încheieturile mâinilor, pentru brațe și pentru glezne, o poțiune pentru pielea de sub ochi și un decoct care mirosea acru pentru gât. După ce se dădea cu toate parfumurile și cremele, începea aplicarea meticuloasă a culorilor pe buze, pe ochi și pe obraji. Spunea că cel mai important lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
strada în dreptul unui magazin de pălării. Adulmeca momentul când circulația slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, țigănos și cu ciorapii mereu căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul a împietrit între mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și, pe alocuri, chiar înfășurat ca o frânghie groasă de un gard metalic începuse să îndoaie și să roadă fierul. Am vrut să mă apropii, să privesc mai bine și am descoperit cu groază că nu mă mai puteam mișca. Gleznele mele erau cuprinse de iarba care creștea în jurul meu. 14 Mi se poate reproșa, bineînțeles, că sunt un monstru de subiectivitate; că sunt un caz monstruos de egoism. Și nu țin să evit acest reproș. Așa este. Nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-a rătăcit și nu știe al cui e. Înscrie-l cu robii noștri și folosește-l la muncă. Abia după ce ieși slujitorul, Marele Preot își întoarse iar privirea spre robul său. Acesta se aruncă la pământ și-i îmbrățișă gleznele, lăsîndu-și fața înlăcrimată pe sandalele bătrânului. Marele Preot se aplecă și, punîndu-i mâna pe creștet, îi spuse zîmbind: - Vreau să aud ce gânduri ți-a iscat citirea cărții despre timpurile vechi! Auta oftă adânc și se așeză pe blana de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o haină argintie ca dintr-un fel ciudat de mătase, îi zâmbea. Auta se uită mai bine: da, era sau cel puțin părea zâmbet. Hainele erau cu totul închise, nelăsând să se vadă nici un crâmpei de trup, de la gât până la glezne. Dar se vedea că sunt haine. Încălțămintea părea mai groasă, însă avea aceeași culoare. Ființa străină care-i ajungea sclavului numai până la umăr avea nu cap de cleștar, cum povestise țăranul, ci un cap omenesc închis într-un glob de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Omul negru ieși, dar când îi văzu pe însoțitorii lui Auta fugi iar în peșteră. Auta le făcu semn străinilor să rămână pe loc și se duse singur. Când intră, Mai-Baka se aruncă la picioarele lui încercînd să-i sărute glezna. Auta îngenunche lângă el și-l bătu pe umăr, zicând cu voce blajină: - Ridică-te, Mai-Baka!... Sau nu mă mai cunoști? Mai-Baka își înălță încet capul și nevăzând făpturile ciudate cu capete sticloase și săgeți în creștet se sculă, încă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Strigă către miile de oameni ale căror valuri împînzeau pieptul muntelui: - Veniți, robi fugari, lângă noi este Auta, zeul nostru... și se înecă în lacrimi de bucurie. Iar robii, zornăindu-și bucățile de lanțuri care mai rămăseseră atârnate de unele glezne, veneau întruna, umplând podișul, înțesînd pădurea, intrând în peșteri. Și când mulțimile se adunară toate și priveau cu umilință pasărea minunată a zeului oprită mai sus de ei, pe umărul muntelui izbăvitor, Iahuben și Auta începură să le dea arme
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ochii în sus și înțelese: luntrea zbura trecând spre miazăzi. Cine o luase? Cine știa s-o poarte prin văzduh? Scăpă din mâini statuia zeului. O mână grea i se lăsă pe umăr. Alte patru mâini începură să umble la gleznele lui cu ceva rece. Auta își dădu seama că erau lanțurile. Răceala aramei lipită de glezne o cunoștea. Jos nu se vedea bine și soldații nimereau greu verigile de aramă. Auta își veni în fire. Înălță ochii și-i repezi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o poarte prin văzduh? Scăpă din mâini statuia zeului. O mână grea i se lăsă pe umăr. Alte patru mâini începură să umble la gleznele lui cu ceva rece. Auta își dădu seama că erau lanțurile. Răceala aramei lipită de glezne o cunoștea. Jos nu se vedea bine și soldații nimereau greu verigile de aramă. Auta își veni în fire. Înălță ochii și-i repezi un pumn în tâmplă soldatului care-și ținea mâna grea pe umărul lui. Soldatul se clătină
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cel care e cârmaciul luntrei noastre; însă nu izbuti să zică decît: eu sunt cel ce este. Mai mult nu știa. Dar bătrânul își răscoli barba albă cu mâna și holbă ochii. Apoi se trânti cu fața în pulbere, sărutând glezna lui Min. Cârmaciul nu pricepu și se uită întrebător la Auta. Acesta îl privi lung pe bătrân, își rosti în minte vorbele spuse de cârmaci, și abia într-un târziu înțelese că Abraam îl socotea pe Min Dumnezeu. Bătrânul se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acte viitoare...? - Îhî! Și încă cum!... De nemaicoțopenit cum convenisem! conveni zgomotos Țaca. Pe deasupra măsuței, țuguindu-și buzele, plescăi și salută asistența cu pălăriuța mușcată a unei ciupercuțe. În adâncurile subacvatice ale măsuței, electrocută însă, c-o adiere de bombeu, glezna încă satisfăcătoare, de iapă arăbească, a roșcatei, dîndu-i de priceput că pe abscisă ținea, întărit, un gând pentru ea. - Și că: "Orice astru nu e decât o încarnare de forțe... spuse doamna, ascunzîndu-și, cu grijă, brânciul de senzualitate ce i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Obligat ne-o îmbunătățește!... Să-i crească nasul lui Gabriela, dacă om rămâne neîmbunătățiți!! se lansă șoferul într-o cursă de hăituire a țurloaielor consultantei, care, într-un ultimă stavilă pusă excitării, scheună aproape cu sufletul sfâșiat și își retrase gleznele fremătătoare sub canapea... Pișicherul de taximetrist nici că-și rată clipa de slăbiciune a băbăției. Dintr-o mișcare, fu pe rezemătoarea canapelei dânsei. Îi luă palma pistruiată între casmelele lui. Și-o împroșcă dintr-o alintătură de vorbe, parcă-ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și scobite într-o râpă de lut, doar ogrăzile stăpânei Nicolici și-ale rusnacului erau mai îmbelșugat acoperite de blana de valuri. În celelalte grădini se încrețeau numai tuleie de apă. Pe trotuare, când și când, te furnicau pîn' la glezne. Pe anumite străzi nu mustea mai multă apă decât dintr-un covor. Pe traseele lăturalnice, rar, când anvelopele unor automobile îndrăznețe tăiau făgașele de ape, slobozind înapoi mici gheizere, cam cât jetul de pipi al unui copil mic. De la comuna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înaintarea, agățîndu-se Capitolul 5 ZIUA ÎNTÎI: "SĂ NU-ȚI FACI CHIP CIOPLIT!" gura cusută, să nu-și închipuie că Eriniile îi împinseseră, între cearceafuri, cine știe ce fetișcană incultă.. De aceea, scotocind din răsputeri în semnificația operei Savantului își strânse, imperceptibil, o gleznă trandafirie sub șezut, așa cum intuia că-i ședea cel mai bine, și-l întrebă: - Să fie oare creativitatea sau gândirea mistică... singurul vehicol și singura bucurie... care ne poartă, pe noi, oamenii, către universurile paralele?... Pesemne întrebarea ei cea profundă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
convenea, de exemplu, un zâmbet, la alta remarcai, străpungând cu privirile forfota trecătoarelor de pe celălalt trotuar, linia ochilor, modul ațâțător în care își balansa o poșetă, felul distins în care știa să se miște sub propriul ei parfum, intelectualitatea unei glezne. Îți compuneai în minte imaginea unei asemenea femei ideale și te pomeneai colindând prin oraș după ea, și, bineînțeles, după ani de eșecuri, observai că ea nu e ea, nu-i cea perfectă, avea un nu știu ce al emailului interior sărit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]