16,018 matches
-
trimis în cer pentru a cere pornirea apelor. Fetele formau cortegiul funerar. Ele mergeau pe la case, ducând Caloianul cu lumânări aprinse și bocind: „Caloiene, Iene,/ Du-te-n cer și cere/ Să deschiză porțile/ Să sloboade ploile,/ Să curgă și grânele,/ Zilele și nopțile,/ Ca să crească grânele.” Fetele primeau faină, mălai, fasole, unt, etc. pentru pomana Caloianului. În final îl duceau la râu, dându-i drumul pe apă. PAPARUDELE Paparudele se făceau cam în același timp cu Caloianul. Ca și acesta
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
pornirea apelor. Fetele formau cortegiul funerar. Ele mergeau pe la case, ducând Caloianul cu lumânări aprinse și bocind: „Caloiene, Iene,/ Du-te-n cer și cere/ Să deschiză porțile/ Să sloboade ploile,/ Să curgă și grânele,/ Zilele și nopțile,/ Ca să crească grânele.” Fetele primeau faină, mălai, fasole, unt, etc. pentru pomana Caloianului. În final îl duceau la râu, dându-i drumul pe apă. PAPARUDELE Paparudele se făceau cam în același timp cu Caloianul. Ca și acesta, jocul paparudelor este o invocare a
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
hai să inaugurăm odată azilul acela hoții ne dau confetti vinovații iertare prizonierii lagăre de câteva zile stă la fereastră un porumbel și-a fixat privirea pe masă acolo vei juca baba-oarba cu cine vrei tu eu voi deretica prin grâul de peste drum să prind asfințitul în pumn să-l aduc cu noi ce mult ne-a iubit nu mai știe trec des prin fața zăvorului mă văd în ușă e pe măsura mea am putea intra amândoi deodată cam pe la ora
ZARUL DE FORŢĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341085_a_342414]
-
obicei, plină ochi. Gospodarii beau pe îndelete bere, cel mai probabil făcută din corcodușe, ca să-și mai alunge pârjolul cauzat de trăscăul din seara trecută. Unii mai curajoși se dregeau tot cu rachiu. Vorbeau despre muncile câmpului, creșterea șeptelului, depozitarea grânelor și altele, strict specifice vieții în rural. Erau desigur doar exerciții colocviale, pur teoretice, în totală contradicție cu ceea ce se putea vedea și prin geamurile nespălate ale prăvăliei, însă oamenii păstrau cu sfințenie tradițiile așa că nu li se părea nimic
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
de vie ca niște mărgele.... III. CÂNTEC, de Vasile Dumitru, publicat în Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014. Bărăgan, vara, miriște. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plata, o tipsie galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupola, si de jur-împrejurul meu că o cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
cupola, si de jur-împrejurul meu că o cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea ... Citește mai mult Bărăgan, vara, miriște. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plata, o tipsie galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupola, si de jur-împrejurul meu că o cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
cupola, si de jur-împrejurul meu că o cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > CÂNTEC Autor: Vasile Dumitru Publicat în: Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Bărăgan, vară, miriște. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plată, o tipsie galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuși, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupolă, și de jur-împrejurul meu ca o cortină, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
cupolă, și de jur-împrejurul meu ca o cortină, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânza găurită în dreptul degetului mare, văd iarba crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbură, știr, căpriță, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionistă, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânza găurită în dreptul degetului mare, văd iarba crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbură, știr, căpriță, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionistă, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
și să aștepte camionul cu butelii, când trecea spre Oltenița marțea și vinerea. Acum găteau folosind ca material combustibil corzile tăiate de la vița-de-vie, la plita oarbă construită din bucăți de olană spartă zidite cu pământ galben amestecat cu pleavă de grâu și balega de la măgăruș. - Hai că nu mai este mult și este gata mâncarea, spuse mama sa. - Mai rabd, chiar dacă îmi este o foame de lup. Nu am mâncat nimic de astăzi de la prânz. Am luat un cârnăcior în gară
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
ocupat cu balta. Încă mai creștea costreiul, iar smocuri de papură și stuf mai apăreau din loc în loc printre culturile de pe aceste întinse suprafețe. Folosea I.A.S.-ul erbicide pentru distrugerea lor, însă aceste toxine acționau negative asupra bobului de grâu, deci și asupra organismului uman. Cine ținea cont de om când așa era politica regimului comunist instaurat de peste douăzeci de ani în țară? atăl său mai băga uneori halăul în canal să prindă ceva pește mărunt, însă se prindea din ce în ce mai
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
carte. Trebuia să ajuți la muncile câmpului de mică. - Așa este, mamă. Dar dacă nu înveți, cum mai evoluează lumea? Nu vezi acum? Se mai ară cu plugul tras de vaci când nu ai cai sau boi? Se mai culege grâul cu secera? Totul este mecanizat. - Da, mamă, dar tot cu sapa se taie buruienile la C.A.P. Când eram mai tânără, mergeam și eu la colectiv. Acuma nu mai pot. M-au scos la pensie și mi-au dat 25
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
ochii fixați pe mine. Vaca păștea pe lângă capră, măgarul stătea ca o statuie din bronz, vara se întindea, leneșă, peste pădurea ce era verde aici, lângă noi, dar albăstrie în depărtare, peste miriștea care amesteca cioatele galbene ale paielor de grâu cu florile de cicoare, cu spice de mohor sau vârfuri de știr, peste orizontul în care linia ferată părea un fermoar ce unea pământul cu cerul. O cioară vâslea prin aerul de vată, a coborât brusc pe o aripă, curioasă
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
pentru-o pâine; nu au casă de dormit; Asta ne-au făcut tâlharii! Tată, iar poporul ce-a trudit... Să cerșească e lăsat, când din neam în neam eu știu: Pe străini pofteam la masă, le dam hrană, vin și grâu, Și din suflet, a lor mână le-o strângeam cu prietenie; Spune de mai poat găsi astăzi dragoste și omenie? În zadar caut trecutul, e pierdut. Mamă dragă, Românie, Să te schimbi, cu toți am vrea, că și Dumnezeu o
SCRISOARE CĂTRE FIUL RĂTĂCITOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341169_a_342498]
-
Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului S-a coborât vara pe câmpie În zbor de fluturi și tril de pitpalaci Fasolea urcă veselă pe-araci Izvoarele cu apă ne îmbie. Se culcă grâul greu de spice, Și soarele de-o vreme arde-n draci La coasă dau bărbații bice Femei se scaldă-n lanul plin de maci. Sub ie sânii albi stau azi povară, Cosițele se leagăna în vânt, Ochi de bărbat privește
FEMEIE ÎN LANUL DE MACI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341202_a_342531]
-
nu se poate să pui ca temelie răzbunarea ci temelia trebuia să rămână jertfa lor, a celor ce în gropi comune și în cimitire fără cruci s-au îngropat spre a rodi. „Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.” (Ioan 12: 24) Alături de alte personalități ale științei și culturii românești care au populat temnițele țării, Mircea Vulcănescu, ca și Nicolae Mărgineanu, George Manu
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
le-au împărțit pe din două traiul. Așa s-a realizat prima diviziune a muncii: Cain a rămas plugar, Abel cioban. Lui Dumnezeu nu i-a plăcut de Cain fiindcă a fost șmecher și nu a sacrificat cele mai bune grâne, pe când Abel a tăiat cel mai bun miel din turmă, cum se cade să dai stăpânului. Aici începe istoria adevărată a omenirii: Cain și Abel sunt primii plătitori de taxe la Stăpân. Ni se spune că Abel a fost ucis
Teoria ciobănească a conspirației () [Corola-blog/BlogPost/337856_a_339185]
-
istoria adevărată a omenirii: Cain și Abel sunt primii plătitori de taxe la Stăpân. Ni se spune că Abel a fost ucis de Cain din invidie. Cum știu eu ciobanii și plugarii, mai degrabă Abel și-a scăpat oile în grâul lui Cain și Cain și-a scăpat sapa în țeasta lui Abel. Drept pedeapsă, e expulzat cu ordinul precis ca nimeni să nu-i verse sângele. E primul exilat. Istoria neascultării umane continuă. Oamenii sunt sălbatici și greu de stăpânit
Teoria ciobănească a conspirației () [Corola-blog/BlogPost/337856_a_339185]
-
Preot pe nume Caiafa. Cain și Abel sunt primii plătitori de taxe la Stăpân. Ni se spune că Abel a fost ucis de Cain din invidie. Cum știu eu ciobanii și plugarii, mai degrabă Abel și-a scăpat oile în grâul lui Cain și Cain și-a scăpat sapa în țeasta lui Abel. Drept pedeapsă, e expulzat cu ordinul precis ca nimeni să nu-i verse sângele. E primul exilat. Instinctul separării de turmă e natural și benefic. Oile rebele nu
Teoria ciobănească a conspirației () [Corola-blog/BlogPost/337856_a_339185]
-
doarme mai adânc și începeau să facă boacăne, se pomeneau agățați de cârligul lui fermecat. În fiecare iarnă, în Ajun de Crăciun, bunicul îi răsplătea cu daruri pe copiii cuminți. Ajunul era vremea colindatului, a urărilor, a faptelor bune, a grânelor și poamelor dăruite. În Pițărăi, colindătorii „luau sămânță” de la gazde; acea sămânță (grăunțe, poame, colăcei) precum Soarele și sub oblăduirea lui, se întorcea, creștea, se împlinea dacă era primită cu gând bun și sinceră bucurie. Și nu e bucurie mai
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
pesticide, hormoni, antibiotice. Optimul de bunăstare produce carne cu costuri minime. Orice în plus se plătește. Hrana e ad libitum și îi furnizează organismului exact ce are nevoie, când are nevoie. Schimbă patru rețete de furaje, amestecuri de porumb (50-60%), grâu, orz, soia, uleiuri vegetale și suplimente de vitamine, minerale și aminoacizi, importante pentru imunitate și dezvoltarea sănătoasă a scheletului și a musculaturii. Oamenii cântăresc săptămânal pui din mai multe grupuri din hală și urmăresc sporul mediu zilnic, o curbă care
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]