6,255 matches
-
Ba da, așa mi s-a părut Întotdeauna. Da’ atunci cînd ești nevoit să faci așa ceva, ar trebui să știi cum se face. Ei au atacat frontal. A fost un măcel. Se poate ataca și altfel? — A, sigur. SÎnt o grămadă de variante. Dar trebuie să le știi și să ai disciplină și oameni și conducători antrenați. Și În primul rînd ar trebui să-ți surprinzi adversarul. — Se face prea Întuneric ca să mai prindem ceva, spuse Johnny, punînd capacul peste lentilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gîndi. „Cel mai bine e să luăm tot ce putem din fiecare zi, pentru că a Început. Mai repede decît mă așteptam. Nu tre’ să mă duc Încă, așa c-avem ceva timp. Fie se termină imediat, fie o s-avem o grămadă de timp. Dacă n-aș fi stat lunile alea două cu copiii, aș fi fost deja acolo. Da’ acum e prea tîrziu. Probabil c-o să se termine pînĂ aș ajunge acolo. Și oricum, de-acum o să avem parte de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din fața restaurantului și acum mergeau pe trotuar, cu cizmele lor cu tocuri Înalte. — SÎnt cirezi mari pe-aici, spuse Roger. Și, cu toate șoselele astea, trebuie să fii foarte atent. Nu știam că se cresc multe vite-n Florida. — O grămadă. Și-s și de soi. — Nu vrei să-ți iei un ziar? — Ba da, mi-aș lua, spuse el. MĂ duc să văd dacă găsesc la casă. — La magazinu’ universal găsiți, i se spuse de la casă, ziare din St. Petersburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
piardă timpul, au trecut pe lîngă el, au luat-o apoi pe lîngă lacul Pontchartrain, spre nord, după care au trecut prin Hammond către Baton Rouge, mergînd pe o șosea nouă, În construcție, așa c-au trebuit să facă o grămadă de ocoluri, ajungînd să treacă prin Mississippi, cît pe-aci să prindă o furtună care venea din nord. Doar la Întoarcere s-au oprit În New Orleans. Era Încă frig și s-au distrat de minune, au băut și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
geaca jos și a rămas într-un pulover ponosit, verde, care îi face privirea și mai intensă. Mă uit mai bine și-mi dau seama că nu e vechi deloc; așa e împletitura. Aspectul acesta decolorat o fi costat o grămadă de bani. Numai lucruri bune, a zâmbit. —Prostii, spun, întorcându-i zâmbetul. Jake, spre lauda lui, izbucnește în râs. —Bine, nu numai lucruri bune. Mă bucur să aud asta. N-aș vrea să ajung să am păreri greșite despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dă drumul. —Excelentă, exclamă Daisy. —Cam aglomerat, nu mă pot abține să nu remarc, cu scopul precis de a-l contrazice. Și, oricum, nu sunt departe de adevăr. —O, eu sunt înnebunit după chestia asta. Pot pipăi și înghesui o grămadă de puicuțe! N-am decât să dau vina pe îngrămădeală! Spre surprinderea mea, Liam mă apucă de șolduri și începe să se miște lasciv în jurul meu. Să fi fost altul în locul lui, i-aș fi aruncat în față băutura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
înceapă să iasă împreună, dar se poate întâmpla. În ceea ce privește AA, regula a fost ca măcar în primul an să nu se formeze cupluri. —Nemaipomenit! După ce că suntem al dracu’ de singuri, suntem obligați să rămânem așa! mormăie Finn, descurajat. Aveți o grămadă de lucruri de rezolvat, spune Jake. De aceea am spus că mă puteți suna oricând. Ne întinde câte o foaie de hârtie. — Încercați să vă uitați pe ea cât timp mă duc să mai comand o cafea. Voi mai vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la suprafață. Mă urc pe comodă și încerc să rup fotografia de pe perete, dar sunt așa de amețită, că mă dezechilibrez și cad fără să o ating. Rezultatul tentativei mele e dezastruos. Mă lovesc la un picior și mă prăbușesc grămadă pe podea. Peste tot sunt numai bucăți de plastic. Mă doare și mâna, deoarece una dintre ramele de plastic a căzut peste mine. Slavă Domnului că nu era din sticlă! Nici nu vreau să mă gândesc la ce s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
acasă și ne uitam la o casetă: necuibăream pe canapeaua lui murdară, imensă, puneam Cliffhanger sau Predator și imediat începeam să ne pipăim. Ne plăcea să stăm întinși în pat, eu în față, Patrick în spate,sprijinindu-se pe o grămadă de perne, cu mâinile pe coapsele mele. În cele din urmă, palmele lui îmi explorau trupul, împușcăturile lui Stallone sau Arnold Schwarzenegger deveneau zgomote de fundal, iar acțiunea reală se muta pe canapea. Aveam mereu prezervative la îndemână. Patrick era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
te intimidează, cu lucruri scumpe și de calitate, dar nu ostentative. Patrick avea cearșafuri flaușate cu imprimeuri verzi, pentru iarnă, și unele bej de bumbac, pe elastic, pentru vară; în baie nu prea făcea curățenie, hainele și le lăsa în grămezi pe covorul tocit, iar canapeaua era mai murdară decât un scaun vechi de autobuz. Îmi place și mă simt mult mai bine la Jake. Poate că seamănă a superficialitate, dar îmi place să țin curat și să fiu la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fac un fel de galerie de pe margine și varsă înăuntru șampanie. Îmi pare un fel de La dolce vita, care se desfășoară în decorul unui internat englezesc pentru copiii celor bogați. La un moment dat, o minge portocalie răsare din mijlocul grămezii de trupuri. Toți urlă îngrozitor și se reped spre ea. Joacă un soi de polo. Urmăresc cu atenție mișcările corpurilor din apă, ca să mă asigur că nu s-a lăsat cu victime. O asemenea situație ar fi un subiect ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lipie cu humus. —Mi-am dat seama, continuă el să se distreze. Mi-era foame! mă apăr eu. Toată gimnastica de dimineață mi-a făcut o poftă de mâncare! —Cum așa? Eu am făcut toată treaba! — M-am zvârcolit o grămadă, o țin eu pe-a mea. Nu ai idee ce obositor e. — Se pare că nu, spune Jake și mă sărută pe gât. Data viitoare te las pe tine deasupra. Și apoi o să mă plâng cât de greu e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai văzut pe cineva lovit sau lovind cu o tigaie, în afară de personajele din desenele animate de sâmbăta dimineața. Sună cam așa: „Bang!“ și cred că doare de mama focului. Ben se împleticește, se împiedică de treptele de sus și cade grămadă pe iarbă, în timp ce femeia aleargă spre Jennifer. Ar putea fi atlet profesionist cotoroanța asta: țâșnește de pe scări ca din standurile de pornire în cursa de alergări. Ajunge la Jennifer atât de repede, că nu avem timp să facem nimic. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am arăta ca niște idioți să facem echilibristică de unii singuri. A zis că ar fi bine să-mi găsesc pe cineva pe măsura mea, dar, dacă nu găsesc, poate să fie oricine. O să fie grozav. Cică ar fi o grămadă de chestii care se pot face când partenerii sunt inegali ca greutate. —Și de ce nu-ți găsești pe cineva de statura ta? —Mda, zice Finn. O să mă duc la vreun dubios din vestiar și-o să-l întreb dacă vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să arăt și eu ce-mi poate pielea: „Pot să vă sugerez o Gramatică a Devianței?” „Frumos, frumos!” ziseră amândoi, și se apucară să noteze. „E totuși un pont”, zisei eu. „Care?” „Dacă faceți public proiectul, o să se prezinte o grămadă de oameni cu lucruri bune de publicat.” „Ți-am spus eu că-i un băiat isteț, Jacopo”, zise Diotallevi. „Dar știi că tocmai asta e și problema noastră? Fără să vrem, am trasat profilul ideal al unei științe reale. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
toți dimpreună cu marele maestru, Închid breșa, atârnă pe ziduri cadavrele și le dau creștinilor cu tifla, râzându-le În nas cu nerușinare.” „Mauru-i crud”, zise Belbo. „Ca niște copii”, zise din nou Diotallevi. „Erau fioroși mai mult de-o grămadă, templierii ăștia ai tăi”, zise Dolores ațâțată. „Mie Îmi amintesc de Tom și Jerry”, zise Belbo. Îmi păru rău. În fond, trăiam de doi ani cu templierii În gând și-i Îndrăgeam. Obligat oarecum de snobismul interlocutorilor mei, Îi prezentasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care puteam găsi ilustrații decente. Nu-i nimic mai rău decât să ilustrezi un capitol despre călătoriile spațiale cu o fotografie a ultimei sonde americane. Domnul Garamond mă Învățase că se cere minimum un Înger de Gustave Doré. Am strâns grămezi de reproduceri curioase, dar nu erau suficiente. Când pregătești o carte ilustrată, ca să alegi o imagine bună trebuie să te debarasezi de cel puțin zece. Am obținut permisiunea de a mă duce la Paris pentru patru zile. Prea puține ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În minte apropo de nebuni. Salutări prietenului dumitale Belpo. Spune-i că nu urmăresc mișcările voastre. Și că am o meserie urâtă și, din nefericire, Îmi place”. Întorcându-mă acasă, mă Întrebam cine fusese mai câștigat. El Îmi povestise o grămadă de lucruri, eu nimic. Dacă aș fi mai bănuitor, aș crede că poate a scos ceva de la mine, fără ca eu să-mi dau seama. Dar când ești bănuitor cazi În psihoza complotului sinarhic. Când i-am povestit Liei episodul, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să rostiți cu voce scăzută cuvintele pe care le spune grădina, și ați fi În stare să dirijați una dintre nenumăratele forțe care acționează În lumea sublunară. Grădina e un aparat pentru a domina universul”. Ne arătă o grotă. O grămadă de alge și de schelete de animale marine, nu știu dacă erau naturale, de ghips sau de piatră... Se Întrezărea o naiadă Îmbrățișată cu un taur cu coada solzoasă de pește biblic uriaș, culcat În drumul unui torent care curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asta și pentru că lichidul, fiind ușor tulbure, nu lăsa să se vadă dacă slaba suflare ce-i anima era efect optic sau realitate. „Parcă cresc de la o zi la alta”, zise Agliè. În fiece dimineață vasele sunt Îngropate Într-o grămadă de bălegar proaspăt de cal, sau chiar cald, care furnizează temperatura potrivită pentru creștere. De aceea la Paracelsus apar prescripții În care se spune că homunculii trebuie crescuți la temperatura pântecului de cal. După cum spune gazda noastră, acești homunculi Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rezum În trei cuvinte ritualul și ierarhia magiei nordice. Mulțumiți-vă cu ce spun. Dacă nu vă spun mai mult Înseamnă că nu știu sau... nu pot să spun. Trebuie să respect anumite restricții impuse...” Am remarcat În mijlocul luminișului o grămadă de pietre, ce aduceau oarecum cu un dolmen. Probabil că luminișul fusese ales chiar pentru prezența pietrelor acelora. Una dintre oficiante se urcă pe dolmen și suflă Într-o trâmbiță. Părea chiar mai mult decât ceea ce văzusem cu câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lipsiți de preocupări, de pasiune, de idealuri casnice. Odată cu apariția telefoanelor mobile poți chiar întârzia într-un mod politicos, anunțând din timp că te apropii de destinație când ieși din casă. Întotdeauna la plecare, în stația de autobuz, pe o grămadă de nisip, stătea o bătrânică cu părul de frișcă și ochii azurii. Curată și degajată, aveai senzația că stă într-un fotoliu și privește la televizor. Prima oară când s-a uitat la mine sau prin mine, m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu dungi albe orizontale - ceva între smart și sport. Din toată ființa ei sculptată în marmură se înalță un parfum înnebunitor de Follow me. Îmi vine s-o violez acolo, în stația de autobuz. Privirea turcoaz a reginei instalate pe grămada de nisip ca într-un fotoliu, mă transformă din bestie într-un animal tandru. Cerul e bun astăzi, lacul Băneasa limpede. Nu stăm în stația lui 205 mai mult de cinci ore. Bunicile însărcinate cu transportul blindat al nepoțeilor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ce a văzut în televiziune - numai fițe, priviri pofticioase, pipițe cu durligele goale, glume proaste etc. Încercam să-i zic să mai aștepte, să nu se pripească: o fi prostie multă, dar e un mediu în care se învârt o grămadă de bani, iar ea chiar e telegenică, nu ca prezentatoarea aia cu timbru nazal, numai bună de țârcovnic la Biserica Trisfetitele. Și sună ăsta, cică Albano, și se întinde cu ea la vorbă o oră și șapte minute. Dincolo de gelozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luni în avans. Cinci zile am tot cărat bagajele cu autobuzul, cu tramvaiul. Cărțile erau cele mai grele. Mai ales filozofia clasică germană îți rupea mâinile. Sabina a cărat gențile cuprinzând colecția „Romanul de dragoste”. În stația de autobuz, de pe grămada de nisip, bătrâna cu părul de frișcă și privire albastră ne făcea mereu cu mâna. Am vrut să-i las amintire Chira Chiralina, a lui Panait Istrati. A luat cartea, a șters-o de praf, a privit-o cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]