3,274 matches
-
F., Paris. Golu. M., Dicu, A., Introducere în psihologie, 1972, Editura științifică, București. Grinker, Roy R., Spiegel, John, P., Men under stress, 1945, McGraw-Hill, New-York. Gulian, C.I., Bazele istoriei și teoriei culturii, 1975, Editura Academiei, București. Holban, I., Realizarea personalității, hazard sau știință?, 1971, Editura enciclopedică română, București. Ionescu, Gh., Introducere în psihologia medicală, 19732, Editura științifică, București. Janet, Pierre, L’évolution psychologique de la personalité, 1929, Paris. Kendler, Howard H., Basic psychologique, 1963, Methuen, London. Kramer, Ch., La frustration: une étude
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ferestrele, păsările, arborii, merele, așadar o serie de metafore simbol ale deschiderii spre spiritual, ale nevoii de cunoaștere absolută; pe de altă parte, zidurile întunecate, porțile ferecate, dalele în formă de tablă de șah, fluturii, așadar simboluri ale închiderii, ale hazardului funest și ale agoniei, la care Doru Maximovici apelează cu aceeași frecvență. Forme și maniere în fond indistincte de tratare simbolică, prin care se materializează grafic tema de adâncime a creației sale: obsesia destinului torturat al artistului, convins de faptul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Nimicul.// O glorie fără cusur și inalterabilă/ îmi construiesc în secret, folosind ca unelte/ disimulația (aplicată îndeosebi mie însumi),/ mistificarea și infamia. Prin ele/ voi ajunge stăpân absolut al imperiului/ fabulos, fără margini în timp sau în spațiu,/ nelegat de hazardul nu mai știu cărui/ obscur idiom, voi fi autarhul/ Nimicului.// mai mult nu-ți mai spun. Confidența aceasta / în ciuda armoariei mele (Să nu te încrezi) / pentru simplul motiv că te detest". Și anume: histrionismul, apetența pentru disimulare, mistificare și automistificare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai mare nu avea decît zece ani, iar cel mai mic nu avea decît șapte [...].8 De asemenea, pînă la romanele eroico-galante din secolul al XVII-lea, personajele sînt prea puțin individualizate, supuse unui destin în mare parte guvernat de hazard, fatalitate sau zei și evoluînd în lumi în care spațiul și timpul sînt vag determinate (cf. statutului descrierilor ornamentale, pp. 20-21). Istoricii literari consideră că abia în secolul al XVIII-lea încep să se practice convențiile literare 9 ale "realismului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Réflexion sur le paysage [...]", id., volumul 2, p. 1219) "[...] Orice descriere se reduce la enumerarea părților sau aspectelor unui lucru aflat la vedere, și acest inventar poate fi făcut într-o ordine oarecare, ceea ce introduce în elaborarea ei ideea de hazard. Pot fi intervertite, în general, propozițiile succesive și nimic nu-l determină pe autor să dea forme variate, în mod necesar, acestor elemente care sînt, într-un fel, paralele. Discursul nu mai reprezintă decît o suită de substituții. De altfel
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în fugă, cu picioarele împleticite, cu cocul său mult prea mare și greu. 3. Natura o înzestrase cu cele mai minunate daruri: distincție, noblețe, grație, finețe, eleganță, o piele fină, un ten parcă pictat în acele ateliere neștiute pe unde hazardul lucrează. 4. Această făptură mînioasă are picioare superbe. Este îmbrăcată din cap pînă în picioare într-un costum de piele impermeabilă. 5. Și inima îi bate tare, pleoapele i se plisează și gura ia forma unei expresii de uimire. 6
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din prieteniile intelectuale și spirituale exemplare ale acestui secol. Prietenia lor, scurtă prin voia destinului, dar de o mare intensitate, acoperă toate aspectele vieții și se prelungește în moarte și chiar dincolo de moarte. Pasiunea vieții lor era înțelegerea ființei, dincolo de hazardurile timpului și ale istoriei. Cioran l-a cunoscut pe Fondane mult mai tîrziu, datorită lui Lupasco, și dacă a ținut să-l întîlnească a fost mai degrabă pentru a-l întreba despre Șestov, referință majoră a intelectualilor români din perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la nivelul principiului T. El este însă prezent acolo datorită axei verticale a structurii absolute. Aceasta explică, poate, semnificația subtilei remarci a lui Pierre Schaeffer: "Trebuie deci să fac o rectificare la declarațiile precedente, în ce privește forța cvadripolului. El nu evită hazardul final. Totul trebuie să se înalțe spre un sens aproape miraculos sau să recadă sub greutatea propriei necesități. Și aici, fără îndoială, regăsesc în axa generatoare cea de a treia dimensiune aproape mistică pe care Abellio o conferă sferei senare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
curtenitoare, s-a angajat între noi în perioada 1982-198626. Lectura operei lui Abellio trezise în mine o puternică dorință de a-l întîlni. Nefiind obișnuit să solicit întrevederi, așteptam ca întîlnirea noastră să se producă firesc, printr-unul din acele "hazarduri" al căror secret doar viața îl deține. Ocazia s-a ivit în chip natural datorită lui Bruno Totvanian, director la revista 3e Millénaire, care, spre sfîrșitul anului 1982, a avut fericita idee să ne invite la prînz la el acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
modernă care, pentru ei, trebuie că apare ca irațională. Ei nu au apreciat deloc faptul că, în concepțiile biologiei, într-un mod cu certitudine exagerat, s-a pus accentul pe mutațiile întîmplătoare în teoriile evoluției. Ei se simt invadați de hazard. Aveau o concepție deterministă despre lume. Hazardul ar fi o iluzie datorată ignoranței noastre. Acum li se spune că există indeterminare, că există întîmplare. Și atunci, simt nevoia unei citadele în care să-și reafirme prestigiul. Au apărut mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ca irațională. Ei nu au apreciat deloc faptul că, în concepțiile biologiei, într-un mod cu certitudine exagerat, s-a pus accentul pe mutațiile întîmplătoare în teoriile evoluției. Ei se simt invadați de hazard. Aveau o concepție deterministă despre lume. Hazardul ar fi o iluzie datorată ignoranței noastre. Acum li se spune că există indeterminare, că există întîmplare. Și atunci, simt nevoia unei citadele în care să-și reafirme prestigiul. Au apărut mai multe manifestări în acest sens. A existat Manifestul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
au devenit mici rezerve culturale, fiecare avînd conținuturi și stiluri diferite. În interiorul acestor teritorii supraviețuiesc culturile etniilor, dintre care unele, precum Bretagne, Catalonia, Țara Bascilor sau Scoția, ar fi putut accede la statutul de națiune dacă n-ar fi fost hazardurile Istoriei. Altele au beneficiat de altfel de un stat propriu, ca de pildă Sicilia, Savoia, Bavaria sau Prusia. Există chiar, în interiorul provinciilor, minunate culturi locale, așa cum se întîmplă în Toscana, Elveția, Țările de Jos. Conștiința deținerii unui tezaur cultural de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lungul zdruncinărilor și tresăltărilor, suportate cel mai bine de economiile mai suple (Italia) sau mai bine organizate (Germania). Însă economia europeană trebuie de acum să exporte masiv și depinde în mod vital de piața internațională, care depinde ea însăși de hazardurile și convulsiile crizei planetare. Europa postbelică, prăbușită din punct de vedere politic cunoscuse o înflorire economică extraordinară. Această înflorire este amenințată acum de declinul care lovește vechile fundamente ale industriei sale; de asemenea, își amplifică ea însăși fragilitatea: creșterea sa
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
conștiință europeană Noua conștiință europeană nu este conștiința pro-vincializării și a amputării Europei, conștiință căpătată în anii '45-'50. Nu este conștiința înfloririi economice a anilor '50-'60. Este în primul rînd conștiința că dezvoltarea econo-mică nu trebuie să mascheze hazardul, incertitudinea, decăderea. Decăderea înseamnă altceva decît declinul. Însă, la fel ca declinul, și comportînd în plus o umilință de nespus, ea ne aduce ultimele revelații care ne fac să înțelegem destinul. Noua conștiință europeană este conștiința fragilităților Europei, culturală, energetică
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
că, în ciuda vicisitudinilor de tot felul, "nația română n-a vegetat", n-a trăit doar în corupție și degradare, ci a știut să lupte pentru valorile ei, pregătind clipa libertății ce avea să vină. Greșește cine vede în istorie numai hazard și conjunctură. Dacă lucrul acesta era evident la 1850, când și-a scris Bălcescu eseul, el apare cu atât mai clar astăzi, după atâtea experiențe parcurse de aceeași națiune și mai ales după revoluția din Decembrie. Nu este exagerat să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
formuleze opțiuni cf. cercetările lui Prigogine pentru care a primit în 1977 premiul Nobel; la scară micro și macroscopică obiectele-sisteme deschise negociază cu mediul ambiant, se mențin și se transformă, devenirea lor fiind efectul conjugat al determinismului și autogestiunii, al hazardului și necesității (Jacques Monod, Erich Jantsch); iii) spiritualismul (formulat explicit de un Capra în tao-ul fizicii sau de Erich Jantsch în formula self organizing universe, implicit de Bateson în conceptul de mind, conotat etic la Edgar Morin). Ceea ce dispare cu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
diade sau grupuri unisex decît bărbații în grupuri unisex); de tematica abordată (în discutarea problemelor personale distanța se reduce involuntar, tonul se atenuează etc.); de evaluarea interlocutorilor (distanța crește în cazul evaluării negative a interlocutorului sau a celui lîngă care hazardul ne-a plasat. 9.5. Corelația proxemică/personalitate Dacă s-a vorbit mult de personalități apolinice și dionosiace, introvertiți și extravertiți, nu s-a subliniat îndeajuns faptul că fiecare per-sonalitate are și o dominantă spațială, o dimensiune care îi este
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mai delicate, cum ar fi oscilația separării formelor de proprietate, ca și în privința procesului de sectorizare a economiei (public/privat, real/monetar). Intervin și oscilații deosebit de importante în privința controlului extensiilor și propensiunilor comportamentale de scurtare a căii succesului (pasagerul clandestin, hazardul moral, exuberanța irațională, dilema prizonierului). Oscilația devine o funcție prevalentă în situațiile de control al exceselor de genul căutării de rentă în defavoarea raționalității, a apelului prevalent la bani fictivi, la piața neagră, economia subterană, situațiile de consumator captiv ș.a.m.
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
aibă acces la clubul complexității, constituie o soluție rușinoasă, dar sănătoasă, pe principiul că mai bine este să evadezi în metateorie decât să eșuezi în metastaza autosuficienței în conceptualizare. Partea delicată constă în faptul că obiceiul împrumutării se traduce prin hazard moral, în multiple perspective, din care cea mai periculoasă este obișnuința că laboratorul gândirii generoase va servi la infinit cu idei lenea teoretică a Economiei. Metodele de împrumut la care a recurs Economia de-a lungul timpului - ca împrumut de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în cazul nașterii, și în cazul căsătoriei, narațiunea populară, sub formă de basm, povestire, legendă sau snoavă, are rolul de "a raționaliza faptul aleatoriu", de a introduce o explicație, un element logic acolo unde în viața de toate zilele domnește hazardul sau jocul de interese materiale. Frecvența căsătoriei dintre un (o) partener(ă) de joasă condiție socială și o fată (un fiu) de împărat are tocmai rolul de a corija, în plan estetic, o nedreptate care se-nfăptuiește în planul vieții
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
a practicii divinatorii în lumea antică greacă, când oricine și orice putea reprezenta un semn. 3.1.3. Divinația cleromantică Se bazează pe principiul tragerii la sorți, despre al cărei rezultat se susține că, oricare ar fi el, nu aparține hazardului, ci, din contra, este determinat de voința divină. Pentru tragerea la sorți erau folosite pietre sau pietricele, bobi, bețigașe, frunze, tăblițe, zaruri cleromantice etc. Mai mult, practicanții acestui tip de divinație credeau că obiectele sus-amintite sunt înzestrate cu proprietăți magice
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Dei". Se pare că, din acest punct de vedere, democrațiile târzii au reușit, puțin câte puțin, să oculteze prezența zeului în cetate. Procedeul tragerii la sorți nu mai ascunde azi voința divină. El poate fi explicat, de exemplu, prin teoria hazardului și a probabilității. Îl mai regăsim doar în anumite medii populare sub forma unor practici divinatorii discutabile și a superstițiilor. La fel se întâmplă și cu divinația meteorologică. 3.1.4. Divinația meteorologică Are drept scop interpretarea fenomenelor meteorologice (tunetul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pe cer și traiectoriile pe care ele le urmează nu sunt întâmplătoare; cucuveaua nu cântă pe casă fără nici un motiv; ficatul unui animal sacrificat nu este un simplu organ; așezarea zațului de cafea pe ceașcă nu este un semn al hazardului etc. Acestea sunt doar câteva exemple care confirmă, cel puțin pentru unii, faptul că lucrurile nu sunt așa cum par a fi la prima vedere. Trăim într-un univers simbolic prin excelență. Conform teoriilor lui P. Berger și Th. Luckman 113
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
transformării spiritului științific și, ca atare, este lipsită de orice verosimilitate"162. Dar care era statutul științei în aceeași perioadă? De fapt, ceea ce noi modernii numim astăzi știință nu prea exista la acea vreme. Apariția ei este o consecință a hazardului, "interacțiunea extrem de complexă a unor forțe ideologice" cum scrie Culianu. Mai precis, "spiritul nostru științific modern s-a născut ca o muscă apteră care, în marile vârtejuri ale istoriei din secolul al XVI-lea, a avut norocul de a trece
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
1978. MAFFESOLI, Michel, Eloge de la raison sensible, Paris, Bernard Grasset, 1996. MAFFESOLI, Michel, Le mystère de la conjonction, Paris, Fata Morgana, 1997. MALINOWSKI, Bronislaw, Magie, știință și religie, traducere de Nora Vasilescu, Iași, Ed. Moldova, 1993. MANDELBROT, Benoît, Obiecte fractale. Formă, hazard, dimensiune, traducere de Florin Munteanu, cu o prefață a autorului, București, Ed. Nemira, 1998. MANDROU, Robert, Magistrats et sorciers en France au XVIIe siècle, Paris, Librairie Platon, 1968. MARIAN, S. Florea, Ornitologia populară românească, II, Cernăuți, 1883. MARIAN, S. Florea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]