3,613 matches
-
măsuri, fasciștii au pierdut-o pe șefa propagandei, Margherita Sarfatti, care era evreică, dar și amanta lui Mussolini. Regimul fascist a colaborat cu aliații naziști pentru deportarea evreilor în lagăre de concentrare, de muncă sau de exterminare din Reich în timpul Holocaustului. Italia a înființat o serie de lagăre de concentrare și de internare în teritoriile pe care le controla, dar, spre deosebire de lagărele naziste, în lagărele italiene familiile aveau permisiunea să rămână împreună și nu au existat cazuri de ucideri în masă
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
și execuției sumare dacă regimul nazist îi percepe ca amenințare. În această manieră, epurarea a instituit o practică de abuz de violență care avea să caracterizeze regimul nazist, de la folosirea forței pentru a stabili un imperiu de cuceriri, până la enormitatea Holocaustului.
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
și publicistice din perioada antebelică constau în renunțarea la omagiile aduse sistemului național-socialist și lui Hitler personal. În rest, scrierile cuprindeau toate temele naționaliste dezbătute obsesiv și consecvent de-a lungul secolului trecut, la care se mai adaugau acum relativizările Holocaustului și atacurile la adresa democrației vest-germane și americane. Militează alături de organizațiile germanilor deportați. Continuă să primească premii literare: În calitate de membru de onoare al asociației naționaliste de drepta "Deutsches Kulturwerk Europäischen Geistes" (DKEG), la invitația societății pentru publicistică liberă ("Gesellschaft für Freie
Heinrich Zillich () [Corola-website/Science/309719_a_311048]
-
răspuns imediat ocupând Ungaria și înființând un stat marionetă efemer, care a continuat pentru puțină vreme războiul de partea naziștilor. În acest răstimp scurt s-a accelerat și procesul de deportare a evreilor din Ungaria în lagărele de exterminare în timpul Holocaustului.
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
artizanul alianței cu Hitler, nu s-a angajat în niciun fel să urmeze politicile antisemite naziste. Mai mult, ministrul afirma că nu era vorba doar de o opțiune personală, ci de politica oficială a guvernului nipon față de comunitatea evreiască. În timpul Holocaustului, și Italia a primit numeroși evrei refugiați din Germania și teritoriile aflate sub ocupație. Totuși, după crearea statului-marionetă Republica Socială Italiană, aproximativ 20% din evreii din Italia au fost uciși. Italia s-a alăturat Aliaților occidentali în 1943, marcând începutul
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
născuți în Galiția. Tatăl, David Smilianski, emigrase din Ucraina sovietică în Palestina în anul 1925 și era muncitor la fabrica de ulei Shemen, iar mama Batya, învățătoare pentru copii handicapați, era născută Silber și și-a pierdut întreaga familie în Holocaustul evreilor polonezi. Ea a reușit să se salveze mai întâi în podul unei case, apoi în pădurile din Ucraina, ajungând în cele din urmă la partizani. Porecla lui Moshe Yaalon, Boghi sau Bogie, provine din copilărie,când la vîrsta de
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
căror busturi urmau a fi amplasate în Parcul Pușkin, care s-a deschis în anul următor. În perioada 1964-1972 a îndeplinit funcția de director al Comisiei Experților în Artă din cadrul Ministerului Culturii din RSSM. A realizat un monument al victimelor Holocaustului pentru Muzeul comunităților evreiești din România. Între anii 1977-1982 a lucrat la compoziția “Requiem”, ultima sa sculptură, dedicată tragediilor Holocaustului, cunoscută în două variante. Una din ele se află în colecția Muzeului comunităților evreiești din București, cealaltă, la Muzeul Național
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
îndeplinit funcția de director al Comisiei Experților în Artă din cadrul Ministerului Culturii din RSSM. A realizat un monument al victimelor Holocaustului pentru Muzeul comunităților evreiești din România. Între anii 1977-1982 a lucrat la compoziția “Requiem”, ultima sa sculptură, dedicată tragediilor Holocaustului, cunoscută în două variante. Una din ele se află în colecția Muzeului comunităților evreiești din București, cealaltă, la Muzeul Național de artă din Chișinău. A fost ales ca membru corespondent al Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg (1954) și membru
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
a „rezistenței neorganizate” - cetățeni germani care s-au opus în mod individual sau în grupuri foarte mici politicilor guvernamentale, acțiuni care au fost fi considerate acțiuni subversive. Este vorba în special de acei germani care au ajutat evreii să supraviețuiască Holocaust, care i-au ascuns, le-a obținut acte false sau i-au ajutat să fugă din țară. Peste 300 de germani au fost recunoscuți pentru asemenea activități. Se poate vorbi de o anumită formă de rezistență și în cazul tinerilor
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
probleme psihice sau cu dizabilități fizice serioase. Operațiunea a fost numită Programul eutanasia T-4. Până în 1941, peste 70.000 de oameni au fost uciși în timpul acestui program, cei mai mulți prin gazare. Corpurile lor au fost incinerate - o repetiție generală a Holocaustului care i-a vizat pe evrei. Această politică a făcut să apară o opoziție puternică în întreaga societate germană, în special printre catolici. În ciuda dorinței Vaticanului de a nu intra în conflict cu regimul nazist, furia catolicilor față de uciderile în
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
egală de 100.000 de dolari. Vila a fost înscrisă de UNESCO pe lista monumentelor din Patrimoniul Mondial în anul 2001. În 2007 moștenitorii familiei Tugendhat au solicitat retrocedarea vilei, invocând o lege cu privire la operele de artă confiscate în perioada Holocaustului. Motivul pentru această solicitare pare a fi un sentiment de frustrare cauzat de eșecul primăriei orașului Brno de a realiza lucrările vitale de restaurare din cauza deteriorării betonului folosit în construcție. Porțiuni întregi din interior au dispărut. Mai târziu, părți ale
Vila Tugendhat () [Corola-website/Science/309775_a_311104]
-
care naziștii germani au ucis aproximativ 20.000 de persoane. Din cauza crimelor provocate de el Heydrich a fost poreclit „arhanghelul răului”. În 1941 Heydrich a fost însărcinat de liderul nazist Göring să coordoneze așa-zisa "soluție finală a problemei evreiești" (holocaustul). Cu această prerogativă, Heydrich a condus lucrările , ținută la 20 ianuarie 1942, în cadrul căreia au definitivat aplicarea planurilor de exterminare a evreimii europene și a așa-zișilor „suboameni” ("Untermeschen") pe care ideologia nazistă și regimul nazist îi considera indezirabili - au
Reinhard Heydrich () [Corola-website/Science/309864_a_311193]
-
planurilor de exterminare a evreimii europene și a așa-zișilor „suboameni” ("Untermeschen") pe care ideologia nazistă și regimul nazist îi considera indezirabili - au pus la cale genocidul premeditat și programat la nivel de stat, genocid cunoscut în prezent cu denumirea „holocaust”. În septembrie 1941 a fost numit "Reichsprotektor" (guvernator) pentru Boemia și Moravia, unde a instituit o politică de represiune și teroare deosebit de dură contra rezistenței antifasciste cehe. Heydrich a murit de septicemie la opt zile după atentatul de la 27 mai
Reinhard Heydrich () [Corola-website/Science/309864_a_311193]
-
Agenției Evreiești și apoi la Școala de Stat Major din Franța. În anul 1939 și-a început cariera militară în cadrul Hagana și apoi a servit în Armata Britanică cu gradul de locotenent-colonel. A desfășurat o activitate activă pentru salvarea supraviețuitorilor Holocaustului și în achiziționarea de arme din Europa (1945-1946). Ulterior, s-a alăturat Forțelor de Apărare a Israelului, mai întâi ca ofițer și adjutant în Statul major al Hagana (1947), apoi ca adjunct de comandant de batalion în Brigada Alexandroni (1948
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
Estimările oficiale arată o pierdere de 25% pentru Estonia, 30% pentru Letonia și 15% pentru Lituania. Aceste pierderi, care cuprind atât pierderile provocate de lupte cât și cele provocate de deportările sovietice din 1941 și de deportările germane și de Holocaust au fost estimate la 90.000 de oameni pentru Estonia, 180.000 pentru Letonia și 250.000 pentru Lituania. În perioada perestroikăi, a avut loc o reevaluare a istoriei sovietice, prin care a fost condamnat protocolul secret dintre Germania și
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
a Bielorusiei într-o colonie - Reichskommissariat Ostland - în care localnicii nu aveau practic niciun rol în guvernare. Reichskommissariat Ostland a fost condus de la înființare până la sosirea trupelor sovietice de Hinrich Lohse. Politica germană în regiune a fost dură, culminând cu Holocaustul populației evreiești din ținuturile baltice. Unul dintre planurile naziste pentru colonizarea teritoriilor cucerite în răsărit, cunuscut ca Generalplan Ost, presupunea deportarea a aproximativ două treimi a populației baltice cucerite în eventualitatea victoriei finale naziste. Restul de o treime urma să
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Estonia după ce au fost deportați aici din diferite alte regiuni ale Europei Răsăritene. Șapte etnici estoni, (Ralf Gerrets, Ain-Ervin Mere, Jaan Viik, Juhan Jüriste, Karl Linnas, Aleksander Laak și Ervin Viks), au fost judecați de autoritățile sovietice pentru participarea la Holocaust. După restabilirea independenței Estoniei, a fost înființată „Comisia Internațională pentru Investigarea Crimelor împotriva Umanității”. Latvia După ocuparea țării de Germania Nazistă, a început un proces de eliminare a populației evreiești și țigănești din regiune. Cea mai mare parte a populației
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
anului 1941, aproape întreaga populație evreiască a fost ucisă sau deportată în lagărele morții. În plus, alți încă 25.000 de evrei au fost deportați în Letonia din Germania, Austria și Cehia, dinte aceștia nesupraviețuind războiului peste 22.000. În timpul Holocaustului, în Letonia au fost asasinați aproximativ 85.000 de oameni. Lituania După ce țara a fost ocupată de Germania în 1941, naziștii au încurajat organizarea de pogromuri împotriva populației evreiești. În conformitate cu documentele germane, între 25 și 26 iunie 1941, „aproximativ 1
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Pierderile provocate de război și de ocupație au fost apreciate la aproximativ 90.000 de estoni, 180.000 de letoni și 250.000 de lituanieni. În aceste cifre sunt incluse și persoanele deportate de autoritățile sovietice în 1941 și victimele Holocaustului. La Conferința de la Ialta, SUA și Regatul Unit, aliații URSS în războiul împotriva Germaniei Naziste, au recunoscut ocuparea de facto a celor trei state baltice de către sovietici, dar, în perioada postbelică, atât americanii și britanicii cât și celelalte democrații occidentale
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
de la Moscova în regiune pentru suprimarea revoltelor, soldată cu 4000 de morți. Presa oficială a Kremlinului a negat aceste informații. La Camenița, în 27-28 august 1941, a avut loc unul dintre primele și cele mai mari omoruri în masă ale Holocaustului. În aceste două zile, de evrei au fost uciși, majoritatea deportați din Ungaria (-) iar restul evrei polonezi din regiune. Masacrul de la Camenița a fost prima acțiune a naziștilor din cadrul „Soluției Finale”, iar numărul victimelor a fost de ordinul zecilor de
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
Auschwitz, unde pentru o vreme a cântat la violoncel în orchestra de deținuți improvizată de conducerea lagărului, iar apoi a fost omorât. Ceilalți trei copii - Efraim Erich Mark, Moshe Yehuda Milan Mark și Herta Julia căsătorită Hassner, au supraviețuit anilor Holocaustului, o parte din ei fiind rămași cu mama lor în ghetoul Cernăuți, datorită intervenției reușite a primarului orașului, dr. Traian Popovici. Ginerele său, dr. Hugo Hassner a fost medicul așezării israeliene (moshava) Ghedera, iar fiul acestuia, dr. Avi Hassner (n.
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
a fost un teolog iudaic și istoric literar israelian, originar din România, care a îndeplinit funcția de rabin al comunităților evreiești din România (28 mai 1995 - septembrie 1997). Rabinul Dr. s-a născut în anul 1928 în Bucovina (România). Supraviețuind Holocaustului, el a părăsit țara pentru a emigra în statul Israel în anul 1946. După ce a luat parte la Războiul de independență al Israelului, el a studiat la prestigiosul Institut de studii talmudice (ieșiva ortodoxă) Harry Fischel din Ierusalim, obținând titlul
Yehezkel Mark () [Corola-website/Science/310458_a_311787]
-
de Iași. Între timp, el a publicat diverse articole xenofobe în România Mare, ziarul partidului, precum și în alte publicații naționaliste, cum ar fi "Tricolorul". Printre acestea, se numără articole intitulate „Mareșalul Ion Antonescu a protejat evreii din România” și „Care Holocaust?”, prin care nega participarea guvernului antonescian al României la Holocaust în perioada 1941-1944. În august 2001, Gheorghe Buzatu, îndrumătorul său la Colegiul Național de Apărare și la Universitatea din Craiova, aflat la conducerea Centrului de Istorie și Civilizație Europeană din cadrul
Vlad Hogea () [Corola-website/Science/304942_a_306271]
-
în România Mare, ziarul partidului, precum și în alte publicații naționaliste, cum ar fi "Tricolorul". Printre acestea, se numără articole intitulate „Mareșalul Ion Antonescu a protejat evreii din România” și „Care Holocaust?”, prin care nega participarea guvernului antonescian al României la Holocaust în perioada 1941-1944. În august 2001, Gheorghe Buzatu, îndrumătorul său la Colegiul Național de Apărare și la Universitatea din Craiova, aflat la conducerea Centrului de Istorie și Civilizație Europeană din cadrul Academiei Române, l-a ajutat să publice o compilație a acestor
Vlad Hogea () [Corola-website/Science/304942_a_306271]
-
după 2 săpămâni. A fost membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale. În februarie 2005, în calitate de deputat PRM a luat poziție publică față de apariția în ziarul "Tricolorul" al PRM a unui articol care nega vehement existența Holocaustului evreiesc din România celui de-al doilea Război Mondial și l-a somat pe Corneliu Vadim Tudor să retracteze cele apărute în ziar. A fost exclus imediat din Partidul România Mare de către Corneliu Vadim Tudor și de atunci este deputat
Nati Meir () [Corola-website/Science/304943_a_306272]