7,197 matches
-
domeniu mai puțin abordat de cercetătorii etnologi, acela al hermeneuticii imaginarului. Și cultura din aria bucovineană, în a cărei spiritualitate s-a format însăși autoarea, oferă un material de studiu deosebit de generos. Lucrarea este, de fapt, o aplicare a teoriei imaginarului la cultura populară românească, cu privire specială asupra celei din Bucovina, cu preponderență la creația literară, dar, uneori, și la coregrafia folclorică, la arta populară sau la unele practici arhaice de natură magică. Studiul imaginarului presupune o pregătire multidisciplinară și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fapt, o aplicare a teoriei imaginarului la cultura populară românească, cu privire specială asupra celei din Bucovina, cu preponderență la creația literară, dar, uneori, și la coregrafia folclorică, la arta populară sau la unele practici arhaice de natură magică. Studiul imaginarului presupune o pregătire multidisciplinară și ideală ar fi cercetarea în echipe din care ar trebui să facă parte specialiști în literatură comparată, în etnologie, în antropologie, în lingvistică și poetică, în psihologie, în filosofie, în istoria religiilor, în științe sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oamenilor "de condei", stăpânind proprietatea termenilor și veghind la acuratețea redactării. Nu se poate, însă, sesiza utilizarea stilului publicistic în această lucrare, cu aspect științific incontestabil. După expunerea pe larg a eșafodajului teoretic despre I Metamorfozele socio-culturale ale imagii și imaginarului (arhitectura imaginii, spațiu imaginar), II Epistema lingvistică a spațiului imaginar (limbajul poetic, semnul poetic, discursul poetic, paradigma poeticității) apoi III Categorii poetice ale imaginarului colectiv (discursul mitic, categorii cronomorfe, categorii topomorfe) autoarea trece la analiza concretă a materialelor, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
științific incontestabil. După expunerea pe larg a eșafodajului teoretic despre I Metamorfozele socio-culturale ale imagii și imaginarului (arhitectura imaginii, spațiu imaginar), II Epistema lingvistică a spațiului imaginar (limbajul poetic, semnul poetic, discursul poetic, paradigma poeticității) apoi III Categorii poetice ale imaginarului colectiv (discursul mitic, categorii cronomorfe, categorii topomorfe) autoarea trece la analiza concretă a materialelor, mai ales din zonă. Aflăm, din lucrare, că discursul poetic specific creației populare din Bucovina se ilustrează cel mai bine prin trei "semne poetice nucleare": "cosmosul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a lucrării, originalitatea sa, contribuția personală în realizarea acestei sinteze, ne îndreptățesc să o recomandăm, cu căldură, atât specialiștilor, cât și unei mai largi sfere de cititori interesați de cultura română. Lucia Cireș CAPITOLUL I METAMORFOZELE SOCIO-CULTURALE ALE IMAGINII ȘI IMAGINARULUI I.1. ARHITECTURA IMAGINII I.1.1. IMAGINE. IMAGINAR. IMAGINAȚIE PROLEGOMENE Etimologic, termenii de "imagine", "imaginar", "imaginație" conțin particula "im" din limba latină ( imago, -inis, imaginare, imitari, imitatio, aemulus, aemulare), reprezentând ideea de "a imita". În unele limbi europene, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plastică a înfățișării unei ființe, a unui lucru, a unei scene de viață, a unui tablou din natură, obținută prin desen, pictură, sculptură", "reflectare artistică a unei realități prin sunete, cuvinte, culori, în muzică, în literatură, în arte plastice". Substantivizat, imaginarul este prezentat ca "domeniu al imaginației", în timp ce imaginația este " capacitatea omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior". În Marele Dicționar de Neologisme 3, imaginația este înțeleasă și ca "închipuire", "fantezie", complementar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spiritul de a produce imagini" 7. "Viziune asupra lumii", așa cum credeau epicureicii, "afecțiune a corpului", în concepția lui Descartes și a raționaliștilor, "stăpână a înșelăciunii și falsității", după Blaise Pascal, imaginația are ca nucleu gnoseologic puterea de a crea 8. Imaginarul, ca modalitate de creație și ca evadare din chingile individualității 9, construiește un sistem de relații coincidentia oppositorum dintre "eu" și "lume". Pentru J. P. Sartre, imaginația este "un act magic", "o incantație" 10, cu ajutorul căreia dorințe, vise, obiecte și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Fie că este sceptru, spadă, cupă, roată, baston, cu puteri teriomorfe, acvamorfe sau nictomorfe, imaginea descrisă de Gilbert Durand este "încărcată" universal "cu un al doilea sens", sub pecetea "funcției imaginative", făcând posibilă existența unei realități identice și universale a imaginarului 14. Astfel, imaginația nu mai este "un produs al refulării", ci originea unei defulări 15, scoțând la iveală substratul mitic al umanității. "Muzeul tuturor imaginilor trecute, posibile, produse sau care urmează să fie produse" 16, imaginarul pune în mișcare ontică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
identice și universale a imaginarului 14. Astfel, imaginația nu mai este "un produs al refulării", ci originea unei defulări 15, scoțând la iveală substratul mitic al umanității. "Muzeul tuturor imaginilor trecute, posibile, produse sau care urmează să fie produse" 16, imaginarul pune în mișcare ontică "structurile antropologice". Deschiderea gnoseologică, specifică imaginarului, convertește imaginea și imaginația la universalul primordial. Gaston Bachelard pleacă de la premisa că imaginea este "o realitate psihică primordială" 17, iar imaginația, "o forță primordială" 18 care "deformează" și "schimbă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este "un produs al refulării", ci originea unei defulări 15, scoțând la iveală substratul mitic al umanității. "Muzeul tuturor imaginilor trecute, posibile, produse sau care urmează să fie produse" 16, imaginarul pune în mișcare ontică "structurile antropologice". Deschiderea gnoseologică, specifică imaginarului, convertește imaginea și imaginația la universalul primordial. Gaston Bachelard pleacă de la premisa că imaginea este "o realitate psihică primordială" 17, iar imaginația, "o forță primordială" 18 care "deformează" și "schimbă" imaginile percepute 19. Astfel, "imaginația nu este, așa cum sugerează etimologia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de a forma imagini care depășesc realitatea, care cântă realitatea. Este o facultate a supraumanității." 20 Tot despre o "deformare" a imaginii vorbește și Jean Burgos, deformare care presupune descoperirea unor forțe lăuntrice ale imaginii ca sursă inepuizabilă de semnificații: "Imaginarul e alimentat de imagine, lucrează cu imaginea, pe imagine, însă (...) nu încetează să o deformeze, transformându-i formele în forțe, nu încetează să-i utilizeze energia în folosul lui, să o estompeze, și, în final, să o distrugă" 21. Reproșul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
transformându-i formele în forțe, nu încetează să-i utilizeze energia în folosul lui, să o estompeze, și, în final, să o distrugă" 21. Reproșul pe care Jean Burgos îl face lui Gilbert Durand este că, în "Structurile antropologice ale imaginarului", el face o "arheologie a imaginarului", fără a se preocupa de imaginar "în dinamica și structurarea lui, în devenirea lui, ci numai în structura și stabilitatea lui" 22. Pentru Jean Burgos, imaginarul nu mai este o structură de imagini, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
încetează să-i utilizeze energia în folosul lui, să o estompeze, și, în final, să o distrugă" 21. Reproșul pe care Jean Burgos îl face lui Gilbert Durand este că, în "Structurile antropologice ale imaginarului", el face o "arheologie a imaginarului", fără a se preocupa de imaginar "în dinamica și structurarea lui, în devenirea lui, ci numai în structura și stabilitatea lui" 22. Pentru Jean Burgos, imaginarul nu mai este o structură de imagini, ci "o structurare a imaginilor" 23. "Fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
folosul lui, să o estompeze, și, în final, să o distrugă" 21. Reproșul pe care Jean Burgos îl face lui Gilbert Durand este că, în "Structurile antropologice ale imaginarului", el face o "arheologie a imaginarului", fără a se preocupa de imaginar "în dinamica și structurarea lui, în devenirea lui, ci numai în structura și stabilitatea lui" 22. Pentru Jean Burgos, imaginarul nu mai este o structură de imagini, ci "o structurare a imaginilor" 23. "Fenomen primar" și pentru Jean Burgos, "imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Gilbert Durand este că, în "Structurile antropologice ale imaginarului", el face o "arheologie a imaginarului", fără a se preocupa de imaginar "în dinamica și structurarea lui, în devenirea lui, ci numai în structura și stabilitatea lui" 22. Pentru Jean Burgos, imaginarul nu mai este o structură de imagini, ci "o structurare a imaginilor" 23. "Fenomen primar" și pentru Jean Burgos, "imaginea se definește, de la început, prin dinamismul ei" 24. Imaginea, ca "element viu" 25, dar și ca o "aproximare" 26, construiește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai este o structură de imagini, ci "o structurare a imaginilor" 23. "Fenomen primar" și pentru Jean Burgos, "imaginea se definește, de la început, prin dinamismul ei" 24. Imaginea, ca "element viu" 25, dar și ca o "aproximare" 26, construiește "sintaxa imaginarului" 27 care dezvăluie un "limbaj în acțiune" 28. Plecând de la valența relațională a imaginii, ca liant ontologic între lumi imaginare, Régis Debray face un portret al imaginii, înțeleasă ca alteritate existențială, de la ideosferă până la videosferă 29. Cele trei etape ale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
timpul istoric, se pare că omul a avut parte, întotdeauna, de o relație conflictuală 31 cu imaginea, fie că este vorba de "imaginea primară" 32, ca înstăpânire a realului care se dezvăluie pentru prima dată în fața ochilor copilului, construind un "imaginar totemic" 33 prin intermediul căruia "grupul", "familia", își definește raportul dintre natură și cultură 34, înfățișat ca "imaginar nominal" 35 patronat de figura tatălui, până la "imaginea electronică" 36, supusă unei infinități de transformări și de manipulări, dedublarea, alteritatea imaginii, fiind condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fie că este vorba de "imaginea primară" 32, ca înstăpânire a realului care se dezvăluie pentru prima dată în fața ochilor copilului, construind un "imaginar totemic" 33 prin intermediul căruia "grupul", "familia", își definește raportul dintre natură și cultură 34, înfățișat ca "imaginar nominal" 35 patronat de figura tatălui, până la "imaginea electronică" 36, supusă unei infinități de transformări și de manipulări, dedublarea, alteritatea imaginii, fiind condiția sine qua non a creației umane. Permanenta relaționare dinamică dintre exterioritatea obiectuală și realul interiorizat relevează structura
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nominal" 35 patronat de figura tatălui, până la "imaginea electronică" 36, supusă unei infinități de transformări și de manipulări, dedublarea, alteritatea imaginii, fiind condiția sine qua non a creației umane. Permanenta relaționare dinamică dintre exterioritatea obiectuală și realul interiorizat relevează structura imaginarului, ca structură deschisă care-și asumă destinul imaginilor recreate. Procesul invers, al perceperii realității interioare ca alteritate, dă naștere creației artistice 37. Astfel, "exteriorizând subiectivitatea, imaginea artistică favorizează o relație intersubiectivă" 38, convertind egocentrismul inițial al percepției la inter-comunicare gnoseologică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
constituie punctul de plecare pentru formarea "prismei imaginilor" 42: fantasma, visul, imaginea hipnogogică (imaginea inconștientă), figurile de limbaj (imaginea verbală), cifru, enigmă, criptograma, ideograma, hieroglifa, arhetipul, tipul, prototipul, stereotipul (imaginea matricială), imaginea-artefact (imaginea materială). Această interacțiune a imaginilor valorifică un imaginar polimorf, dar care acționează unitar: imaginar științific, magic și estetic 43. Petru Ursache 44 a identificat, la nivelul mentalității tradiționale, un tipar al imaginarului colectiv, reprezentat de fantastic, cromatism, stilizare, geometrizare, abstractizare și ermetism. Lucian Boia demonstrează că istoria imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prismei imaginilor" 42: fantasma, visul, imaginea hipnogogică (imaginea inconștientă), figurile de limbaj (imaginea verbală), cifru, enigmă, criptograma, ideograma, hieroglifa, arhetipul, tipul, prototipul, stereotipul (imaginea matricială), imaginea-artefact (imaginea materială). Această interacțiune a imaginilor valorifică un imaginar polimorf, dar care acționează unitar: imaginar științific, magic și estetic 43. Petru Ursache 44 a identificat, la nivelul mentalității tradiționale, un tipar al imaginarului colectiv, reprezentat de fantastic, cromatism, stilizare, geometrizare, abstractizare și ermetism. Lucian Boia demonstrează că istoria imaginarului este "o istorie a arhetipurilor", "structurală
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
hieroglifa, arhetipul, tipul, prototipul, stereotipul (imaginea matricială), imaginea-artefact (imaginea materială). Această interacțiune a imaginilor valorifică un imaginar polimorf, dar care acționează unitar: imaginar științific, magic și estetic 43. Petru Ursache 44 a identificat, la nivelul mentalității tradiționale, un tipar al imaginarului colectiv, reprezentat de fantastic, cromatism, stilizare, geometrizare, abstractizare și ermetism. Lucian Boia demonstrează că istoria imaginarului este "o istorie a arhetipurilor", "structurală", arhetipul fiind "o constantă sau o tendință esențială a spiritului uman (...), o schemă de organizare, o matriță, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
imaginar polimorf, dar care acționează unitar: imaginar științific, magic și estetic 43. Petru Ursache 44 a identificat, la nivelul mentalității tradiționale, un tipar al imaginarului colectiv, reprezentat de fantastic, cromatism, stilizare, geometrizare, abstractizare și ermetism. Lucian Boia demonstrează că istoria imaginarului este "o istorie a arhetipurilor", "structurală", arhetipul fiind "o constantă sau o tendință esențială a spiritului uman (...), o schemă de organizare, o matriță, în care materia se schimbă, dar contururile rămân" 45. I.1.2. IMAGINEA. TIPOLOGIE ȘI SEMNIFICARE Arta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
structurală", arhetipul fiind "o constantă sau o tendință esențială a spiritului uman (...), o schemă de organizare, o matriță, în care materia se schimbă, dar contururile rămân" 45. I.1.2. IMAGINEA. TIPOLOGIE ȘI SEMNIFICARE Arta populară, privită în dinamica unui imaginar socio-cultural, este un complex de imagini. Imaginea, ca suport ontologic al imaginarului colectiv, poartă amprenta unui simbolism socio-cultural care generează meta-imaginea, transformând formele de manifestare ale unui genius loci în categorii poetice. Arhitectura imaginii are ca temelie ritul și ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o schemă de organizare, o matriță, în care materia se schimbă, dar contururile rămân" 45. I.1.2. IMAGINEA. TIPOLOGIE ȘI SEMNIFICARE Arta populară, privită în dinamica unui imaginar socio-cultural, este un complex de imagini. Imaginea, ca suport ontologic al imaginarului colectiv, poartă amprenta unui simbolism socio-cultural care generează meta-imaginea, transformând formele de manifestare ale unui genius loci în categorii poetice. Arhitectura imaginii are ca temelie ritul și ritualul, devenite categorii ale imaginarului cultural, în timp ce meta-imaginea este reprezentată de ceremonie, înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]