3,144 matches
-
de noi așezări). Cu prilejul summitului de la Bruxelles (din 11-12 decembrie 2008), în concluziile prezentate de președintele Consiliului European se preciza că procesul de pace din Orientul Mijlociu rămâne în topul priorităților pe agenda diplomației UE, având în vedere că este imperativa instaurarea unei păci juste, durabile și cuprinzătoare în întreaga regiune nu numai în ceea ce privește conflictul israeliano-palestinian.896 În februarie 2009, Consiliul European declară că UE s-a angajat să facă tot ce poate, atât practic, cât și politic pentru a ajuta
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în comun un principiu fundamental care face referire la perspectiva instaurării unei păci în regiune bazate pe coexistența celor două state (israelian și palestinian), în interiorul unor frontiere sigure și mutual recunoscute. Deși, în general, toate administrațiile SUA au vehiculat necesitatea imperativa a coexistentei celor două state, totuși a fost nevoie de ceva vreme până când această perspectivă a fost clar și explicit susținută în fața opiniei publice internaționale; președintele George W. Bush a fost cel care a vorbit în mod deschis despre necesitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
puterea", Uniunea dând dovadă de multe ori că "nu este capabilă să acționeze ca un actor unitar"; respondentul remarcă faptul că în etapa actuala UE a demonstrat că nu are puterea de a impune concesii Israelului (modelarea politicii israeliene fiind imperativa în implementarea unei soluții de pace), spre deosebire de Autoritatea Palestiniană față de care are o oarecare influență.1052 Dl. Ambasador Edward Iosiper a evidențiat în răspunsul la această întrebare faptul că "UE contribuie prin numeroase programe, finanțate atât de către Comisia Europeană, cât
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Accesat: 19 mai 2009. 769 Potrivit Constituției, OEP are rolul de a reprezenta în relațiile externe entitatea palestiniană, Consiliul Național Palestinian reunind reprezentanți din West Bank, Gază, dar și din diaspora. 770 Ibidem, p. 6. 771 Reformarea sistemului judiciar este imperativa în condițiile în care, până nu de mult, în unele zone au coexistat și s-au aplicat simultan legi adoptate (în prezent) de AP cu o serie de legi care au la bază dreptul francez și/sau cel iordanian în
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
octombrie 2010. 901 Ovidiu Nahoi, Ion M. Ioniță, "UE: un stat palestinian este soluția crizei", în Adevărul.ro Internațional, 14 martie 2010, http://www.adevarul.ro/internațional/UE- un stat palestinian este solutia crizei 0 224 977918.html. Accesat: 13 octombrie 2010. 902 Cvartetul consideră că este imperativa reluarea negocierilor de pace între palestinieni și israelieni, în condițiile revoltelor cu care se confruntă Egiptul, Secretarul General al ONU, Ban Ki-Moon menționând că doresc să vadă o tranziție democratică spre o nouă conducere. A se vedea în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
peace". 1070 Ibidem; la 13 iulie 2002, Ehud Barack referindu-se la soluția două state afirmă: "It is true that there are demographic threats to its [Israel's] existence. That is why a separation from the Palestinians is a compelling imperative. Without such a separation [into two states] there is no future for the Zionist dream". 1071 Ibidem; într-un interviu din 21 octombrie 2005, Mahmoud Abbas menționa: "I believe that the road map [two-state solution proposed by the Quartet: European
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
al ispitei. Doar tensiunea interzisului, a actului sancționat de lege (e vorba, de obicei, de Legea divină, considerată un fel de arbitru suprem, necontestat și, În principiu, incontestabil) poate crea o forță capabilă să Înfrângă ceea ce Tribul interzice În mod imperativ. Sinuciderii i se opune nu doar religia. Teritoriul laic Își produce - uneori cu o risipă de energie și chiar de imaginație - propriile mecanisme anti-suicidare. Pentru filozofia morală, sinuciderea a fost Întotdeauna mai mult decât o piatră de Încercare - a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
orice atitudine umană se manifestă o componentă psihică; aceasta se observă și în timpul articulației. Psihologul german Kainz dă ca exemplu grăitor cuvântul „liniște” („Ruhe”) care se articulează diferit, în funcție de pronunția sa liniștită sau, dimpotrivă, dacă cuvântul are o tonalitate severă, imperativă. La dislalicii noștri avem de a face, adesea, cu atitudini psihice neadecvate, ca sentimente de inferioritate, lipsă de încredere în sine, nesiguranță, timiditate, sfială sau cu strădanii compensatorii, ambiție exagerată, îngâmfare, lăudăroșenie etc. Nu e de mirare că prin aceasta
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei silabe: doc-to-ri-ță12); * omograf: zori (substantiv) vs. zori (verb), cântă (verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a singular/ plural sau verb, modul imperativ, persoana a II-a singular) vs. cântă (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a singular), pară (substantiv sau adjectiv, genul feminin singular) vs. pară (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a singular) etc. Intonația
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ai ("usturoi" substantiv) ai [un frate] (verb predicativ) ai [citit] (verb auxiliar) ai [lui] (articol posesiv genitival) ai [ai, ai!] (interjecție); * omonime morfologice (având valori morfologice diferite): [el] scrie (verb, indicativ prezent, persoana a III-a, singular) scrie! (verb, modul imperativ, persoana a II-a, singular) [poate] scrie (verb, modul infinitiv, timpul prezent); acestora li se subordonează și așa-numitele omonime afixale, care marchează categorii gramaticale diferite: [a] spera (a sufix pentru modul infinitiv) sperași (a sufix pentru timpul perfect simplu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pentru genul masculin, numărul singular) vs. frumoși (-i = desinența pentru masculin, plural); * contextul: Cântă și tu! Cântă [și el + eventual, gest indicativ către autorul acțiunii]. (contextul este cel care face diferența între persoana a II-a a verbului la modul imperativ și persoana a III-a a verbului la modul indicativ prezent); * topica: Lupul atacă câinele. Câinele atacă lupul 81. (topica diferențiază cazurile acuzativ și nominativ ale celor două substantive); * categoriile gramaticale din limba română sunt: persoana, genul, numărul, cazul, gradele
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
limbii române prin derivare (aolică), compunere (ham-ham, pic-pic etc.), respectiv conversiune (ajutor!, foc! etc.). Din punct de vedere morfologic, interjecțiile nu se raportează la categorii gramaticale, fiind, în principiu, invariabile cu excepția exemplelor de tipul haidem, haideți, asimilabile unor forme verbale imperative și asociate unor subiecte-pronume în nominativ, persoana I sau a II-a. Prin raportare la criteriul sintactic, se remarcă eterogenitatea clasei interjecțiilor. Deși nu au o funcție sintactică-tip, interjecțiile pot îndeplini, contextual, funcția 121 de: * subiect: Se aude cip-cirip
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
A); * scopul comunicării: propoziții enunțiative prin care se transmite o informație: certă propoziții enunțiative propriu-zise ( Pleacă devreme.), dorită propoziții enunțiative optative (Ar vrea o prăjitură.), incertă, nesigură propoziții enunțiative dubitative ([Vrea] să plece în vacanță.), ca acțiune impusă propoziții enunțiative imperative (Scrie o cerere adresată direcțiunii!) vs. propoziții interogative prin care se solicită o informație: certă propoziții interogative propriu-zise (Ai citit articolul?), pusă sub semnul dorinței/ al opțiunii propoziții interogative optative (Ai face asta atât de repede?), nesigură propoziții interogative dubitative
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
situații sociale"10. Deși filosofii politici s-au concentrat în ultima vreme aproape exclusiv pe specificarea valorilor și idealurilor morale ale unei societăți bune - și în special pe problema specificării conceptului de dreptate -, ea nu constituie singura problemă legitimă - și imperativă - pentru filosofia politică. Există, în opinia sa, cel puțin alte două astfel de probleme: 1) problema virtuților individuale pe care le cere buna guvernanță; și 2) problema instituțiilor politice necesare într-o societate bună în condiții non-ideale - și în special
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în foarte rare ocazii - cu privire la politică). Nimic din ceea ce ne spune Waldron nu infirmă această idee. Mai mult, Waldron pare să recunoască el însuși acest specific al filosofiei politice, atunci când introduce instituțiile și procedurile politice în aria ei de preocupări imperative în baza temeiului că acestea presupun nu doar o dimensiune empirică și pragmatică, ci și una normativ-morală (compatibilitatea cu respectul pentru demnitatea umană, respectul pentru diversitate și pentru dezacord etc.). Waldron ar mai putea avea totuși un argument împotriva ideii
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
cercetări ce necesită și metode de investigație specifice științelor sociale și politice nu este neapărat un semn de aroganță. Dimpotrivă, el poate constitui - și nu am nicio îndoială că el este, de obicei - rezultatul modestiei și al recunoașterii sincere (și imperative, pentru oricare cercetător respectabil) a limitelor de competență și specializare care ne caracterizează pe toți cei care lucrăm în spațiul academic, indiferent de disciplina în care profesăm 37. Nu cred că este cu totul inutil să precizez aici și că
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
or for the thesis that it should be done completely "outside ethics". The most central questions of political philosophy are, in their overwhelming majority, moral questions (about the political). In addition, the recourse to "pre-political" moral principles or values is imperative and inescapable for political philosophy. Therefore, political philosophy has no other option than remaining what, essentially, it has ever been: an area of moral philosophy, a discipline whose research interests are continuous with those of ethics. As its title suggests
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
uitate sau/și camuflate, deși aproape întotdeauna fără succes, de unii cercetători ce pretind că efectuează cercetări "interdisciplinare". Afirmația mea nu vrea să sugereze, desigur, că nu există sau nu se realizează și cercetări interdisciplinare serioase, că nu este nevoie imperativă de cercetări interdisciplinare, că filosofii politici nu ar trebui să se implice în astfel de cercetări sau/și în colaborări cu specialiștii în alte domenii, că nu există destui filosofi politici care au competențe solide și în tematica, metodologia, argumentele
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
o componentă normativ-morală) ale politicului sau ale valorilor dezirabile în cadrul său, în vreme ce "teorie politică normativă" ar trebui invocat doar în cazul argumentărilor pur instrumentale, de tipul celor dorite de realiștii radicali, pentru idealurile sau regulile de organizare socială, politicile publice imperative în cadrul societății etc. 39 Așa cum indică, spre exemplu, Rawls, Political Liberalism, p. 11, Rawls, Justice as Fairness, p. 14 sau Quong, Liberalism without Perfection, p. 14. 40 Cheryl Misak, Truth, Morality, Politics: Pragmatism and Deliberation (Routledge, New York, 2000), Robert Talisse
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
vot de încredere. În aceste condiții, el poate deveni un actor monopolist în stabilirea agendei (Tsebelis, 2002). Astfel, oficialii guvernamentali pot pune presiune asupra propriilor parlamentari pentru a obține sprijinul acestora uneori în detrimentul dorințelor alegătorilor. Deși parlamentarii nu au mandat imperativ în ceea ce privește modul în care votează, influența unor stimulente selective negative (posibilitatea pierderii mandatului prin alegeri anticipate, limitarea resurselor alocate către colegiile lor etc.) poate impune un anumit tip de comportament de vot21. Această situație poate constitui o altă sursă de
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
întregul sistem de valori nu numai ce i se opune direct, dar care se vrea doar paralel, marginal, deci liber și independent. Cu alte cuvinte, valorile oficiale neagă în mod radical teoretic și practic totalitatea valorilor autentice. Heteronimia lor este imperativă, abuzivă și represivă, expresie directă a statului polițist în domeniul cultural. Teoria valorilor pure pare o aberație scandaloasă și intolerabilă. Ceea ce un sociolog român, uitat pe nedrept (Mihai Ralea), numea sancțiunile premiale, sunt impuse, în sfârșit, printr-un întreg sistem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fictiv) subiect (filozofic) universal, nu poate fi demonstrată altfel decât prin analogii, cel mult, cu imperativul categoric kantian. Reacție perfect legitimă, într-un fel. Doar că imperativul meu nu... coincide (și el este perfect îndreptățit să nu coincidă neapărat) cu imperativul tău etc. Apare deci un conflict insolubil, care relativizează și dizolvă orice judecată critico-literară pretins absolută. Mai poate fi amintit, în trecere, și faptul că sociologia lecturii, estetica receptării și alte considerații moderne, inclusiv de ordin istoric-literar, elimină și ele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unei posibile intenționalități în inadecvență și cu ambianța. Este însoțită adesea de tulburări psihosenzoriale iluzii, halucinații și delir cu tematică paranoidă (influență, persecuție, relație etc.). Agitația poate fi marcată de un raptus agresiv sau autolitic, uneori determinat de halucinații auditive imperative. Agitația catatonică se întâlnește frecvent în schizofrenie, dar și în alte boli, inclusiv organice. 3) Agitația confuzională se caracterizează prin asocierea la starea de agitație a tulburării conștiinței (manifestată prin confuzie mintală, dezorientare auto și allopsihică) a tulburărilor organice determinate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
exacerbate, reușita individuală, glorificată, producția comercială, menținută la un nivel ridicat (...); în alte tipuri de economie, reprezentate mai ales de China, dar și de Noua Zeelandă, strategia adoptată face din efortul consensual colectiv motorul creșterii economice, și din egalitate, o regulă imperativă. Acest model se caracterizează printr-o foarte mare uniformitate a comportamentelor sociale, menținută prin tradiție, prin presiunea politică sau prin orice altă sursă de coeziune națională". Și Jacques Robin constată că "modelul societății inegalitare de consum își păstrează puterea de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
-mi proteja viața. Am admis că aceste lucruri există și i-am lăsat să rîdă pe cei care aleg să rîdă. Nu știu din ce motiv, dar semnele venite din cer mi-au părut întotdeauna cele mai pertinente, cele mai imperative, iar un nor în formă de X un gen suficient de rar pentru a-mi atrage și mai mult atenția nu poate decît să mă incite să fiu cu băgare de seamă. "Friedrich Nietzsche o fi Halal?" Genul acesta de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]