3,294 matches
-
suferit, când preț de o clipă simțisem că inima și frunza erau la unison. 2 În zăpușeala lacomă a Începutului de după-amiază, bănci, poduri și trunchiuri de copaci (totul, de fapt, În afară de terenul de tenis) se uscau cu o rapiditate incredibilă și În curând rămăsese prea puțin din inspirația mea inițială. Deși strălucitoarea fisură se Închisese, eu continuam cu Încăpățânare să compun. Întâmplător, mijlocul meu de exprimare era limba rusă, dar ar fi putut foarte bine să fie ucraineana, engleza minimală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mod satisfăcător extazul pe care-l produce nucleul acestui proces și să relev punctele sale de tangență cu diverse alte operațiuni ale minții creatoare, mai evidente și mai fructuoase, Începând de la cartografierea mărilor periculoase, până la scrierea unuia dintre acele romane incredibile În care autorul, cuprins de o criză de nebunie lucidă, și-a impus singur anumite reguli unice pe care le respectă, anumite obstacole de coșmar pe care le depășește, cu sârgul unei zeități care clădește o lume vie din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și cuib scandalos al tuturor păsărilor marine din Pacific, alcov al lupilor-de-mare care-și făceau siesta cu sutele În fiecare golfuleț, pe orice plajă, ba chiar și pe culmile țărmului abrupt, de la Înălțimea cărora se aruncau În mare, În salturi incredibile. Nu era mult, ce-i drept, iar el știa asta, dar măcar acolo, În Hood sau Insula Spaniolă, nu venea nimeni să-i strige În față că e un monstru, un „fiu al lui Scaraoțchi”, Întruparea Diavolului Însuși. Iar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
arămie și udă reflectînd flăcările, cu ochii imenși și Întunecați strălucind de dorință, atît lui Diego Ojeda, cît și bărbatului care pîndea din Întuneric li se păru că apariția Niñei Carmen În acel moment era cea mai minunată și mai incredibilă din tot ce se putea imagina. Se lungi pe pătură, Își Înclină capul și Îi zîmbi lui Diego Ojeda, care Începu s-o mîngîie tremurînd, uimit fără Îndoială de faptul că acea făptură ireală și aproape divină urma să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
e vorba despre un nenorocit de naufragiat... Se uită În jur. Unde e domnul Garret...? — O să urce Îndată, domnule, veni răspunsul timid. M-am gîndit că l-aș putea lăsa să mai doarmă puțin... Căpitanul Lazemby Îl studie de la Înălțimea incredibilei lui staturi pe necoptul ofițer trei, așa cum cineva examinează compoziția picioarelor unui scarabeu. — Tinere! Îi atrase el atenția. Dumneata nu te afli aici ca să gîndești, ci ca să primești ordine. O să te coste o lună de salariu. Făcu un gest din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ea Îl fulgeră cu o privire severă. - Nu văd ce-i așa de amuzant, spuse ea. - Mie mi se pare nostim, replică el. Mă gîndesc la o femeie care să aibă picioarele tale, talia ta, pieptul tare și fundul ăsta incredibil și căreia, În vîrful tuturor acestor lucruri, să i se trîntească o față ca a mea... Ar fi de-a dreptul glorios! Carmen de Ibarra Îl privi scîrbită, așa cum te-ai uita la o broască rîioasă sau la un șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care era Încredințată că avea să se despartă curînd. Oribil, bestial și abominabil, exista totuși ceva care te fascina la el, ceva care mergea dincolo de plăcerea sexuală pe care știuse să i-o ofere la un moment dat sau de incredibila viclenie de care dădea În mod constant dovadă. Poate că acea fascinație se datora răutății lui, unei cruzimi care se afla deasupra răului În sine, ca și cum, În anumite Împrejurări, Iguana Oberlus n-ar fi fost - așa cum o asigura - o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mele o dată la câteva secunde, ca durerea produsă de un cateter. De ce făcusem asta? Pentru ce? În vreme ce-mi răspundeam singur - pentru ea, pentru Stacey, pentru a fi cu ea - o transpirație fierbinte de groază mă copleșea sub șocul incredibilului. Pur și simplu nu părea posibil sau real. Mi-o imaginam pe fata cea grasă și proastă de la supermarket și mă minunam. Dar am continuat să merg. O cunoaștere de la un nivel mult mai profund decât conștiința mea mă asigura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
care abia dac-am vorbit. Ar râde cu toții acum, desigur, amuzați de ironia mea, de ridicolul poveștii mele și de felul isteț în care o exprimam. M-am uitat în jos la picioarele mele. Nu se clinteau, bineînțeles. Pe cât de incredibile ar fi fost comportamentul și motivația mea în orice lume reală, pe atât de reale păreau în cea pe care o locuiam acum. Inima îmi bătea neplăcut de tare, pulsându-mi în urechi cam la fiecare secundă și eram conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
eroina se lasă, ca proasta, ucisă/violată/speriată întorcându-se în casa bântuită sau la etaj, spre criminal, sau încuind ușa din spate, când e destul de clar că nebunul se află deja în casă. Cunoașteți genul ăsta de lucruri - complet incredibile. Dar mă înșelasem. Știu că o asemenea acțiune este perfect posibilă și știu și de ce. Bănuiesc că în fiecare din noi se găsește o predispoziție genetică (pentru că dacă există în mine, persoana cea mai lașă din punct de vedere fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Dacă tot Îmi era sortit să Îmi petrec căsătoria În lacrimi, presupuneam că era mult mai plăcut să plângi În dantelă albă decât În hârtie igienică Charmin. Privește lucrurile și așa: cele mai multe dintre căsnicii Încep cu o lună de miere incredibilă și de acolo o iau pe o pantă descendentă. Cel puțin, În felul ăsta, singura direcție În care poți merge este În sus. Adică, mai rău de-atât nu poate fi, nu? Mi-am tamponat ochii cu batista lui Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trăsnet, am replicat, pupând-o și eu. —Nț! Arăt groaznic, zise Lauren, trăgând de rochie. Mă simt ca un porc. Deși amândouă arătam bine, este obligatoriu ca toate fetele din America, atunci când iau prânzul, să facă schimb de complimente privind incredibilul simț al modei al fiecăreia dintre ele, după care trebuie să schimbe cuvinte denigratoare la adresa propriului stil. Înveți aceste replici la liceu, imediat după jurământul de loialitate. Principalul este ca niciodată să n-o faci la discreție și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ore nord de Paris. —Cum l-ai găsit? —Milton. M-a sunat din senin săptămâna trecută și am luat micul dejun la Café de Flore. Am ajuns să pălăvrăgim despre interioare. A menționat că Sophia Îi arătase lui acest spațiu incredibil, așa că m-am dus să arunc o privire. Toată echipa este acum acolo la lucru. — Ce drăguț din partea Sophiei, i-am răspuns - considerând că era o dovadă de generozitate din partea mea. Atunci m-a lovit un gând. Nu-mi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
guvern. Nu umblă ea după Hunter. Are o presă proastă din cauza picioarelor suuu-per pe care le posedă. Toată lumea e atât de invidioasă pe ea... Chiar nu ai de ce să fii Îngrijorată. M-am simțit mai liniștită. Milton avea dreptate. Picioarele incredibile nu sunt un motiv de Îngrijorare. 8tc "8" Gașca de paranoicetc "Gașca de paranoice" —Ai toate motivele să te Îngrijorezi, țipă Tinsley. Îmi este mai teamă de Sophia decât Îmi este de refuzul Arabiei Saudite de a ne furniza petrol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
neagră prinsă strâns la gât cu o broșă uriașă cu rubine, opera lui James de Givenchy. —Eu sunt „intermediarul“ pentru Nan Kempner 1, iar Tinsley este „pădurarul“, zise ea. De masa noastră s-a apropiat o chelneriță. Avea o coafură incredibilă, un păr roșu mult prea tapat și purta o rochițică neagră și pantofi negri cu tocuri Înalte. Pășea legănat, ca și cum ar fi fost Într-o trupă de dans de pe Broadway. — Ce servesc doamnele? zise ea. —Mini-hamburgeri, au strigat, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
numaide perpetuarea mitului că poartă Valentino. Era evident că Marci o desconsidera pe Sophia. Între timp, eu observam gânditoare scena. Ce punea la cale Sophia, de flirta așa cu Giles În timp ce plănuia să fugă și cu soțul meu? Tipa era incredibilă. —OK, mă duc acolo să Îi Întrerup, zise Salome, pornind În direcția lui Giles și a Sophiei. Avea un rânjet enorm pe chip, ca și cum se distra nemaipomenit de bine. Ne așezăm un pic? zise Marci, părând, dintr-o dată, foarte serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Sophiei aceeași bijuterie pe care mi-o dăruise apoi și mie? Era foarte ciudat, mai ales dacă Sophia avea o aventură cu Christopher. Îmi era așa de milă de Marci! Speram că Salome Îi ridica moralul. —Sophia D’Arlan este incredibilă. Dacă aș fi fost aici, ți-aș fi spus exact ce se Întâmpla, de fapt, zise Milton, care lâncezea Întins pe canapeaua din salon, Îmbrăcat cu niște șalvari din mătase roșie, care apăruseră la vedere când și-a dat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era de presupus că sunt americanist. — Dar a scris Amerika, nu? — Ha, ha. E adevărat. Cum de nu m-am gândit? — Îmi amintesc cum a descris Statuia Libertății. În loc de flacără, săraca femeie ține în mână o sabie ridicată. Ce imagine incredibilă. Îți vine să râzi, dar, în același timp, te trec fiorii. O imagine de coșmar. — Deci l-ai citit pe Kafka. — Parțial. Romanele și vreo zece povestiri. Demult, când eram cam de vârsta ta. Chestia la Kafka e însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prea bine că a mă droga este cel mai prostesc lucru, pe care l-aș putea vreodată 186 Rareș Tiron face, pentru sănătatea mea. Însă, „draga și buna mea mamă”, află că, ceva mai demult, eu mi-am luat serios incredibilul îndemn de a nu-mi mai păsa deloc de mine însumi. Ei, îți vine să crezi una ca asta? Dar, prin felul acesta de abordare a lucrurilor, n-am făcut decât să-ți urmez îndeaproape exemplul. Cum? Păi, nu tu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
chiar de colonelul Duperay când ordonase să se construiască palatul, straturile de trandafiri și garoafe își disputau solul cu meri și lămâi, la umbra înalților chiparoși în ramurile cărora gângureau mii de turturele sau se odihneau pitpalacii când soseau, în incredibile stoluri, după lungile lor zboruri migratorii. Fără nici o îndoială, era frumos El-Akab; cea mai frumoasă oază din Sahara, de la Marrakech până la malurile Nilului; de aceea fusese aleasă capitala unei provincii care era, ea singură, mai mare decât multe țări europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prăbușească la poalele dunelor, fără să se mai scoale, și să sfârșească devorate de nisipuri. Trecătorile dintre o dună și alta, cunoscutele gassi, deveneau un labirint întortocheat, inexistente de cele mai multe ori sau care întorcându-se de unde plecaseră alteori, și doar incredibilul simț de orientare al lui Gacel și siguranța de sine le permiteau să înainteze spre sud în fiecare zi, fără să se întoarcă pe unde veniseră. Abdul-el-Kebir, ce se mândrea cu cunoștințele lui despre o țară pe care o cârmuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prietena mea? Te-ar plictisi? — Nu, spuse ea, nu m-ar plictisi. Dar de ce faci toate astea pentru mine? Nu sunt frumoasă. Cred că nu-s nici deșteaptă. Aici se opri, sperând să fie contrazisă. „Ești minunată, strălucitoare, spirituală“ - cuvinte incredibile care ar fi eliberat-o de orice nevoie de a-l răsplăti sau de a-i refuza cadourile. A fi minunată sau spirituală erau lucruri mai de preț decât oricare din cele pe care i le oferea el, pentru că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și o bute de vin, dinaintea soborului și a vătașilor și a oamenilor buni”... “Scris la sfânta mănăstire”. ― Am citit fel și fel de scrieri ale celor ce lasă danii după moartea lor, părinte, dar acest Lucoci prezintă un scenariu incredibil! De fapt, de mirare nu este numai felul în care și-a conceput el testamentul, ci averea pe care a lăsat-o mănăstirii Sfântul Sava. ― Să-l luăm ca atare, fiule. Așa și-a imaginat el ceea ce ar fi urmat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
înfigea că o sulița în apa mării, mărginind extremitatea sudică a insulei. Trecu de istmul îngust, de numai o sută și ceva de metri și ajunse pe plajă sudică, unde fu surprins, așa cum se-ntâmplă de cele mai multe ori, de calmul incredibil al apelor mării în acel loc, aparat de alizeele care suflau peste Bora Bora în cea mai mare parte a anului. Mai ales în orele serii, Punta Matira se transformă în acea oază de liniște unde, conform tradiției, zeului Taaroa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cuțitul lui ascuțit, făcut din dinți de rechin, însă nici el nu fu în stare să schițeze cel mai mic gest, pana cand adorabila ființă se trânti lângă ei, dăruindu-le cel mai fermecător zâmbet: Tocmai am aflat, spuse. Sunteți incredibili! Ridică mâna, cerându-le parcă să nu zică nimic și, cu un ton care se voia dezinvolt, dar în care se putea citi o profundă îngrijorare, adaugă: I-am promis lui Tapú Tetuanúi c-o să mă mărit cu el, daca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]