5,035 matches
-
de dorit (nu avem pază, lucram cu o singură ambulanță/tură de 12 ore la distanțe mari de orașe - peste 50 km), suntem tratați de către partenerii noștri de contract (CJAS și CNAS), ca și de Minister cu cea mai mare indiferență și sfidare. Mai mult, aceste instituții nu respectă termenii contractului. Este de neînțeles pentru noi cum autoritățile în domeniu au insistat atât de mult pe ideea creării unor noi centre de permanență nu numai în mediul rural, dar și în
Scrisoarea unui medic de familie: CNAS refuză decontarea gărzilor în centrele de permanenţă () [Corola-journal/Journalistic/25536_a_26861]
-
viața publică. Pe măsură ce interesul pentru "cultura înaltă" descrește, pe măsură ce imbecilitatea, incultura și agresivitatea animalică ocupă spații largi ale domeniului public, reîntoarcerea la cultură devine mai mult decât o soluție - o salvare. Nu știu dacă, în privința prăbușirii în pur consumerism și indiferență tâmpă ne aflăm în pas cu lumea. Probabil că da. Știu, însă, că peste tot unde se face cultură adevărată există șansa - una minusculă - de a salva ceva din omenescul din noi. Aceasta e lecția care mi-a rămas citind
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
asemeni unui documentar pentru televiziune, evocarea Taniei Radu a ceea ce s-a petrecut în cadrul întâlnirii "Balkan Express", organizat de Asociația EUMEST în colaborare cu Centrul de Cultură Arcuș, în 13-14 iunie 2004, dovedește că, până și în vremuri de cruntă indiferență față de valorile spiritului, oameni entuziaști și de înalt profesionalism pot realiza lucruri memorabile. Fascinantul "transfer de expertiză" produs la Centrul de Cultură Arcuș, unde Andrei Șerban a condus un atelier de teatru pentru tineri regizori și actori, continuă activități mai
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
politice e curată iresponsabilitate să nu încerci să profiți, în numele celor care te-au votat, de experiența, talentul și, de ce nu, celebritatea lor. Dimpotrivă, lecția care li s-a administrat tuturor acestor mari artiști și creatori a fost una a indiferenței, a amânărilor nătânge și a minciunii infantile, când nu chiar una a urii agresive. "Memoriile" lui Andrei Șerban, publicate la Polirom, sunt și nu sunt, în ciuda titlului, o carte biografică. Deși debutează sub semnul autobiografiei clasice, prin rememorarea strămoșilor, a
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
că în casa lor nu au cum să nu creadă. Și apoi, dacă dintr-un cîntec îl scoți pe Dumnezeu, apoi ai terminat-o, nu ai ce să mai spui. Deși habar nu avea despre acest lucru, Țepordei aprobă cu indiferență. ...Lume, tu nu fi vicleană, C-ai să dai la Domnul samă, Că pofta dușmanilor, Taie drumul lui Igor, Și-n sufletul chiaburilor Coace buba urilor Și-n unirea din popor Jalea și pieirea lor. Hanăă, Hanăă...! Seara Fotache, înarmat
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
în dramatismul său ușor emfatic. Cuvintele apar ostentativ absorbite de gol, autorul urcă pe eșafod arborînd o ținută elegantă, existența e contrasă în imaginea teatrală a unei morți predispusă la un dialog monden. Acuta sensibilitate e înlocuită de-o desensibilizare („indiferență”) vădit jucată: „se face gol între cuvinte/ și mașina de scris/ gîndește o execuție elegantă/ Ca să fiu sincer/ urc scările eșafodului/ nelipsit de garoafa mea roșie/ garoafa de care niciodată nu mă despart/ și care poate ține loc/ și de
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
despart/ și care poate ține loc/ și de scuze/ și zic:/ Bună seara, Doamnă Moarte/ îmi permit să vă prezint/ acest obiect de inventar/ - o corabie, o simplă corabie/ ce picotește/ cu ancora proptită în eternitate// Din părți egale adie indiferența” (Bună seară, Doamnă Moarte). În felul acesta tema provinciei se topește într-o perspectivă fără suport localist, precum o decolare în eter. Ion Beldeanu: Realitatea are chipul t\u, Ed. Dacia, 2002, 132 pag.
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
față de sora ei. În parte din cauza indeciziei sale, Felicia pierde avionul; cât despre relația cu Maarten, care are o nouă familie, ea este una convențională. Dinspre toate aceste personaje emană prin filtrul enervărilor și rugăminților succesive o răceală vecină cu indiferența. Domnul Mateescu are propriile sale probleme, dintre care una majoră, un cancer la pancreas, iar doamna Mateescu trăiește conform cu uzanțele cultivând un egoism masiv, nimic nu o atinge, emoția ei este înregistrată în regimul convenției, luându-și parcă reperele unei
Felicia, în cele din urmă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6232_a_7557]
-
și nevoia ei imensă de afecțiune, afecțiune pe care o dăruiește tuturor cu o generozitate impresionantă. Dincolo de replicile ironice sau nervoase față de mama ei, față de sora ei, se întrevede această dragoste care nu-și primește răspunsul, o dragoste tratată cu indiferență. Revenirea obstinată „acasă" ține instinctiv de regăsirea spațiului protector al familiei primare pe fondul dezagregării propriei căsnicii, și de încercarea de a regăsi afecțiunea celor mai apropiați. Cred că nu avem câtuși de puțin încă un film despre absurditatea instituțională
Felicia, în cele din urmă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6232_a_7557]
-
acest strigăt nu se va mai face auzit, discuția Feliciei la telefon cu fiul său Marc relevă afecțiunea firească, afecțiunea maternă, însă ea funcționează ca un revelator, ca o substanță de contrast față de scena anterioară și în raport cu întregul context familial. Indiferență care în cazul sorei atinge pragul nesimțirii, răceală, plictis, lipsă de generozitate, acestea sunt ingredientele familiei Mateescu, cele care fac din prezența Feliciei una nesemnificativă. Cu excepția tatălui, și el legat de ticurile și problemele lui, incapabil să le mai sesizeze
Felicia, în cele din urmă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6232_a_7557]
-
a devenit "noul dictator". Cât privește conflictul dintre tineri și vârstnici acesta nu privește doar lumea literar-artistică ci întreaga societate. Întrebării "unde ne aflăm" Nicolae Prelipceanu i-a răspuns printr-o butadă: "Ne aflăm unde suntem", vorbind apoi despre "sindromul indiferenței dobândite" și despre faptul că "dinosaurii politici" se opun pieței libere. în încercarea de a cuceri această piață noua generație pare a se dispensa de criteriul estetic. După Arcadie Suceveanu criteriul estetic (axiologic) trebuie să fie singurul care să gireze
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
cine ar mai putea interesa / întunericul meu/ din care/ țâșnește/ urină” sau „sunt praf și pulbere/ sunt vid/ sunt nimic/ cu majusculă/ dacă vreți astfel/ și vă satisface/ mie îmi este indiferent”), poeta își etalează, de fapt, orgoliul teribil ori indiferența suverană față de privirea celorlalți. Ceea ce este, în fond, o mască a aceluiași orgoliu. Însăși vitalitatea locvace pe care autoarea o pune în serviciul propriei demascări, ca și plăcerea de a se arăta în posturi decăzute, susceptibile de a provoca penibilul
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
alții câștigă, aproape independent de calitățile lor intrinsece. Dincolo de micile incursiuni metafizice, tema acestui roman este, indiscutabil, lipsa de comunicare a oamenilor în România de azi. Inginerul Matei Filipescu, protagonistul romanului, trăiește în plină derivă existențială. Deziluzionat, suferă de o indiferență socială cronică, manifestată printr-un soi de autism. Relația sa cu Laura a devenit un tot mai plictisitor exercițiu sexual, lipsit de orice iluzie a afectivității, al cărui principal inconvenient îl constituie oboseala inevitabilelor conversații de rutină, care îl însoțesc
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
Relația sa cu Laura a devenit un tot mai plictisitor exercițiu sexual, lipsit de orice iluzie a afectivității, al cărui principal inconvenient îl constituie oboseala inevitabilelor conversații de rutină, care îl însoțesc. De altfel, relația va fi ruptă cu aceeași indiferență cu care a existat. Nu întâmplător, inima dezabuza-tului inginer tresaltă doar la amintirea unui amor anonim și tarifat cu o prostituată. Ea este relația perfectă pentru vremurile noastre, marea lui iubire, chiar dacă (sau, pentru că) nu îi cunoaște nici măcar numele. Pornit
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
alipi cu ușurință una „rece“, măcar la fel de probantă, ale cărei trăsături aparțin icoanei postmodernismului, așa cum o acceptă exegetul: „rescriere ironică a celor mai diverse «texte» preexistente, parodia, preluarea a tot soiul de coduri culturale și limbaje funcționale și alăturarea lor, indiferența, dacă nu scepticismul vizavi de o reală comunicare, plăcerea spectacolului - literar - în sine etc.“. Cine răspunde în definitiv cu mai deplină fidelitate unei asemenea caracterizări decît grupul regent, al optzeciștilor, Cărtărescu, Iaru, Stratan etc.? O calificare n-o exclude pe
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
Doar cred că este o tradiție foarte veche și dacă ne uităm în urmă la ce simbolizează căsătoria... nu are nimic de-a face cu motivele pentru care ne căsătorim astăzi", a adăugat ea. Eva Mendes a mai vorbit despre indiferența ei în ceea ce privește căsătoria, pe care a numit-o "plictisitoare", dezvăluind și că nu resimte nicio presiune să devină mamă. "Nu știu dacă vreau copii, dar ideea de căsătorie mi se pare foarte plictisitoare, să fiu sinceră", a spus ea. Pe
Eva Mendes nu crede în necesitatea căsătoriei () [Corola-journal/Journalistic/70172_a_71497]
-
de ceea ce-mi place. Ambiția normativă, aroganța de a le arăta altora unde greșesc, fascinația construcțiilor ample, de tip istorie literară, îmi sunt complet străine. Felul meu de-a mă raporta la exterior e mai degrabă unul al politicoasei indiferențe. Iar atunci când mă hotărăsc să mă apuc de-o carte, înseamnă că a atins ceva adânc în mintea sau în inima mea. "Politicoasa indiferență" nu exclude, însă, curiozitatea. E, de altfel, principalul motiv pentru care citesc, îndărătnic, vicios, cu nesimțire
Ce-am citit în 2009 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6588_a_7913]
-
complet străine. Felul meu de-a mă raporta la exterior e mai degrabă unul al politicoasei indiferențe. Iar atunci când mă hotărăsc să mă apuc de-o carte, înseamnă că a atins ceva adânc în mintea sau în inima mea. "Politicoasa indiferență" nu exclude, însă, curiozitatea. E, de altfel, principalul motiv pentru care citesc, îndărătnic, vicios, cu nesimțire, punând obstinat între paranteze și îndatoririle private și obligațiile publice. Așa se face că sunt mereu înconjurat de cărți, că mă războiesc cu două-trei
Ce-am citit în 2009 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6588_a_7913]
-
devine un model pentru toate documentările viitoare. Nu este ușor deloc, dar am intrat în horă și continui să joc. Iar pentru a reveni la întrebarea ta, afirm că acțiunea am început-o din următoarele motive: imaginea României în lume, indiferența românilor care își croiesc viața muzicală fără să se uite înapoi (ceea ce este foarte de înțeles), calitatea excepțională a tradiției muzicale românești, necunoscută în lume. B.T.: Într-un cuvânt, din motive “reparatorii”. Ai plecat din țară urmând poate un vis
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
mintea oamenilor tineri. Lipsa acestora s-a dovedit și se dovedește a fi " cam toate emisiunile tv aduc o mulțime de argumente în acest sens " generatoare de relații interumane seci, bazate pe interese care, de cele mai multe ori, aduc după ele indiferența față de semeni, lipsa de respect față de celălalt și iscarea de conflicte între generații. Nu, nu sufăr deloc de conservatorism, dar mă impresionează profund o comunicare de bun simț între oameni, implicarea decentă și matură a tinerilor în viața cotidiană și
"Artă vs artă" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12766_a_14091]
-
colaborator al revistei "Flacăra", scria o ironic-sardonic-patetică relatare a întâmplărilor coordonate cu binecunoscuta impetuozitate de tip tăvălug a lui Păunescu (cei doi, firi perfect antagonice, au fost colegi încă din adolescență). A recitat una sau două poezii, a primit cu indiferență aplauzele, apoi s-a așezat pe scaunul ce-i fusese repartizat. Seducător de frumos, având ceva eminescian în trăsăturile feței, poetul de nici treizeci de ani ilustra ipostaza artistului detașat și rece, parcă indiferent la energia tumultuoasă a mediului înconjurător
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
Perec dă aici un Sisif urban memorabil) pînă la Proust (în titlu), Kafka, Sartre ș.a. Brusc conștient de predeterminarea socială, eroul lui Perec alege automatismul subzistenței, se transformă într-un Oblomov modern care refuză totul, inclusiv asumarea revoltei. Renunțare, detașare, indiferență și, în sfîrșit, libertate. Peregrinările infinite prin oraș sînt un exercițiu de platitudine existențială, somnul devine o stare de grație letargică, iar camera un centrum mundi personal. Este perceptibilă aici o critică a logocentrismului, dar eșecul sublimării în indiferența absolută
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
detașare, indiferență și, în sfîrșit, libertate. Peregrinările infinite prin oraș sînt un exercițiu de platitudine existențială, somnul devine o stare de grație letargică, iar camera un centrum mundi personal. Este perceptibilă aici o critică a logocentrismului, dar eșecul sublimării în indiferența absolută vine din imposibilitatea transcenderii timpului. Revelația tragică a eroului este destul de expresivă și de puternică pentru a mai scrie (sau a citi) cu ușurință despre această temă. Finalul romanului lui Houellebecq (,Senzația de separare e totală; de-acum înainte
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
încă din 1967. Căci Un om care doarme, un master-piece în felul lui, este varianta resemnată ad usum delphini a Omului sfîrșit, a Omului revoltat și a Omului fără însușiri. Iată un fragment fragmentat din finalul antologic al lui Perec: ,Indiferența e inutilă. Poți să vrei sau să nu vrei, ce contează!... Neutralitatea ta nu înseamnă nimic... Fiecare zi depănată nu a făcut decît să-ți erodeze răbdarea, să-ți dezgolească ipocrizia ridicolelor tale eforturi. Ar fi trebuit ca timpul să
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
intersecția dintre Rue de Pyramides și Rue Saint-Honoré, căderea previzibilă a picăturii de apă din robinetul de pe palier, nu au încetat nicicînd să măsoare orele, minutele, zilele și anotimpurile... Lumea nu s-a clintit și tu nu te-ai schimbat. Indiferența nu te-a făcut diferit. Nu ai murit. Nu ai înnebunit... Timpul, care veghează totul, a oferit soluția împotriva vrerii. Timpul, care cunoaște răspunsul, a continuat să curgă." William S. Burroughs, Junky, traducere și note de Sorin Gherguț, Editura Polirom
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]