3,661 matches
-
nu singurul tribunal contemporan: instanța timpului." Ca poet și scriitor cu experiență ai putut detecta, desigur, de câte ori nu s-a exagerat în poezia română cu atribuirea de astfel de blazoane, după care, timpul le-a anulat pe toate. Spaima de individualitate, de a te regăsi cu tine însuți cel adevărat duce de cele mai multe ori la o poetică și o practică a scrisului de grup: oamenilor le e, cel mai adesea, teamă de confruntarea cu natura lor intimă și se sprijină pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mare lucru. Nu mai ține teatrul eseu. Teatrul de replică scurtă, eficientă, de mișcare scenică vie, acesta cred că este teatrul viitorului. S-a spus că "generația '80", din care faci și tu parte, s-a pulverizat, au rămas doar individualitățile... Colecția "La steaua. Poeți optzeciști", pe care ai inițiat-o și ai dus-o la bun sfârșit la Editura " Axa", e o mărturie vie că "generația '80" a existat cu adevărat. Care ar fi pseudo-necrologul (vesel?) pe care l-ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ton ironic, și-au dat chiar demisia din rândul ei, continuând, desigur, să facă parte, să-și scrie cărțile. Optzeciștii au fost nevoiți, pentru că așa era rețeta atunci, să iasă în grup, ca apoi să se desprindă și să devină individualități puternice în arealul literaturii române. Eu nu i-aș putea scrie nici un necrolog, vesel sau trist, pentru că ar fi imposibil, nu-i așa, să-mi scriu propriul necrolog. Ea nu constituie un curent literar, să dispară. Ea este o realitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scriitori adevărați păreți foarte mulți acolo... Ioan Flora, Adam Puslojic, Petre Cîrdu, Vasko Popa, Gătăianțu, Barbu... etc. ... iată câteva nume care îmi vin acum în minte și asta e doar o infimă parte. Valoarea vă face greu de numărat, pentru că individualitățile nu pot fi numărate... Asta e! Un fost coleg de liceu de-al meu, profesorul Ioan Berlovan, a făcut recent o antologie de poezie a tinerilor din Vârșeț. Sunt acolo vreo două sute de tineri care publică poezii... E bine? E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noi, cu primul cuvânt rostit, ne construim o citadelă spirituală și cu fiecare limbă nouă pe care o învățăm punem o nouă piatră pe ceea ce numim identitate individuală. Cum nici o limbă nu este un mono-sistem omogen, ci un poli-sistem dinamic, individualitatea se află într-o permanentă metamorfoză în cadrul aceleași spiritualități a cărei dinamică este supusă altor legi (timp, spațiu, influențe) decât identitatea. La un moment dat Cioran spune că "Istoria cuvintelor nu este decât o înșiruire de vocabule convertite", deci în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
legi (timp, spațiu, influențe) decât identitatea. La un moment dat Cioran spune că "Istoria cuvintelor nu este decât o înșiruire de vocabule convertite", deci în altă ordine de idei postulez că limba și spațiul ei spiritual este o convertire a individualității prin fiecare manifestare socio-politică. Aici trebuie să revin la opoziția manifestată printr-un exil interior și un exil propriu-zis granița dintre luptă și resemnare... Deci, încercând să răspund (și mă repet), trebuie să mă sprijin atât pe cele spuse mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Astfel, ca factură am aparținut generației '60, ca vârstă generației '80. Ce mă deranjează la generația '80 și nu mă refer la promotori este acea forțare de a ieși neapărat în evidență cu tot felul de stupidități și "tentative" de individualitate cu orice preț. Ce mi se pare catastrofal este acea colecție "Opera Omnia" care e una dintre cele mai mari farse ale literaturii de după '89. Toți vor să intre și dacă vor să intre, intră. Aici cred că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
critic despre tine, cum ți-ai defini poezia? Cu ce cuvinte ai ilustra un spot publicitar menit să atragă publicul spre cărțile tale de poezie? O poezie care nu tinde spre originalitate cu orice preț...! Originalitatea vine (sau nu) din individualitatea mea și din perceperea mea socială, conștientă și subconștientă. Poezia trebuie să atragă atât printr-un soi de feminitate, cât și prin duritatea criticii sociale. Poezia trebuie să fie frumoasă chiar dacă este sângeroasă, trebuie să curgă dar și să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
țări care nu au nimic în comun cu Maramureșul Maramureș. Sunt "țări" atât de individualizate social și cultural încât mă mir că nimeni nu a sesizat încă acest fapt. Maramureșul de astăzi își așterne "plapuma" peste câteva "țări" de o individualitate nemaipomenită și care a dat literaturii române nume de excepție. Așa are Maramureșul sub "cupolă" (din 1968, odată cu noua împărțire administrativ-teritorială) Țara Lăpușului, Țara Chioarului, Țara Codrului. Oamenii obișnuiți, oamenii de cultură, scriitorii, "se dezic" astfel de "țările" lor, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de grav, să-mi tai o ureche sau câteva degete, cu ușurință și iresponsabilitate, numai să atrag și eu atenția admirativă a cuiva, să mă afirm și eu cumva ca ființă umană demnă de prețuire și dragoste, ca persoană cu individualitate proprie, distinctă, împotriva celor din jur care mă considerau și mă tratau doar ca pe ceva slab și fără valoare, bun de strivit sub talpa picioarelor tuturor. Te rog, Adriane, când citești aceste rânduri, să nu-mi plângi de milă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un tip de discurs poetic pe care Cornel Ungureanu îl corelaționează, într-o insinuată psihanaliză, firului existențial al creatorului, propunând astfel o altă pistă de înțelegere (de acces) a "căderii în sus", cum zice un alt eminescolog, a acestei mari individualități creatoare a românității, poate mai acceptabilă pentru cititorii secolului al XXI-lea, dar oricum mai în spiritul pesimismului acestui ultim romantic, înțeles nu neapărat în contextul epocii sale cât în substratul ființial, al său. Această sugestie concluzivă pare să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fi sistematizate într-o asemenea construcție. Dar încă nu era bine precizat conceptul de eminescologie, așa încât profesorul de la Cluj și-a asumat doar (doar?!) sarcina analizei pozițiilor diverșilor critici și istorici literari într-o succesiune a evoluției comentariilor specializate, evidențiind individualități interpretative și noutăți în abordarea subiectului, menite a oferi o imagine a lui Eminescu, mereu nuanțată sub imperiul investigațiilor efectuate constant din perspectiva actualității concret istorice, diferită în timp în funcție de schimbările mentalităților și a sensibilităților artistice din epocile succesive. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
apogeu al influenței catalitice". Iată, avem schițat aici un traiect al evoluției poeziei noastre contemporane, până azi, pe un fir de susținere ideatică în expresia lirică, dominat/marcat de eminescianism. Afirmația poate părea oarecum hazardată atâta vreme cât putem vorbi de mari individualități creatoare care au ilustrat modalități specifice de afirmare. Atunci însă când vine demonstrația și Florin Oprescu o face cu multă aplicație și mai ales cu un spirit diagnostical (analitic și asociativ de profunzime, într-un spirit polemic de subsol, elevat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de ani de viață umilită și îngenuncheată. Eu unul mărturisesc că niciodată n-am avut o mai puternică strângere de inimă ca în fața acestui mare act care era prima piatră așezată în temeliile statului român. În acel moment am simțit individualitatea mea de român sporită, neamul meu înălțat; am văzut dintre negurile trecutului răsărind un soare nou care avea să ne încălzească și să ne lumineze calea spre un viitor și mai frumos. Și, într-adevăr, după 19 zile se împlini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Maiorescu. 6. Aplicări la tragedia "Moartea lui Wallenstein" cetită în traducere română de d. T. Maiorescu. 7. "Moartea lui Wallenstein", continuarea cetirei. 8. "Moartea lui Wallenstein", terminare. 9. Înrâurirea Revoluțiunei Franceze asupra ideilor moderne (I) de d. V. Pogor. 10. Individualitatea poporului și cosmopolitismul de d. T. Maiorescu. 11. Înrâurirea Revoluțiunei Franceze asupra ideilor moderne (II) de d. V. Pogor. 12. Socialismul și comunismul în Franța de d. T. Maiorescu. 13. Trei cesari: Cesar, Carol cel Mare, Napoleon I de d.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să creeze noi valori. În ultimă instanță, Ellen Key se împotrivea tendinței de socializare excesivă, realizată în școală printr-o educație autoritară, care punea pe prim plan actul conducerii copilului de către educator, lipsindu-l de libertatea de a-și manifesta individualitatea și de a-și dezvolta originalitatea. După ce distrugea personalitatea copilului, școala veche continua să creadă că poate forma adulți cu personalitate! Există în Secolul copilului un paragraf, deseori citat, în care sînt sintetizate și esențializate atît critica pe care autoarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
8, p. 57). Unei tendințe de socializare exagerată, care ducea la ștergerea diferențierii dintre oameni, Ellen Key îi opune în spirit rousseauist și tolstoian un nou individualism care va găsi curînd adepți, dar și potrivnici. Din dorința de a apăra individualitatea copilului de intervenții inoportune, autoarea Secolului copilului nu se oprește asupra rolului socializator al educației. Mai mult, ea preferă educația în familie, considerată ca fiind mai aptă să asigure respectarea individualității copilului. Școala urma să fie frecventată abia de la vîrsta
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
adepți, dar și potrivnici. Din dorința de a apăra individualitatea copilului de intervenții inoportune, autoarea Secolului copilului nu se oprește asupra rolului socializator al educației. Mai mult, ea preferă educația în familie, considerată ca fiind mai aptă să asigure respectarea individualității copilului. Școala urma să fie frecventată abia de la vîrsta de 15 ani. Instituția de învățămînt pe care o avea în vedere acest pedagog "școala viitorului" trebuia să se caracterizeze prin următoarele însușiri: - să fie o școală mixtă, în vederea educării spiritului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ca și G. Kerschensteiner, deși face din caracter o noțiune centrală a teoriei sale pedagogice, caută să fie în pas cu vremea sa, adoptînd și termenul de personalitate ca ideal al educației. Ca și alți teoreticieni, el face distincție între individualitate și personalitate. Dacă individualitatea este "eul senzorial", aspectul biologic al făpturii umane, personalitatea este "eul spiritual", la care se ajunge prin dominarea simțurilor și pasiunilor: "Adevărata personalitate a omului zace în fundul cel mai adînc al vieții spirituale, și nu e
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
deși face din caracter o noțiune centrală a teoriei sale pedagogice, caută să fie în pas cu vremea sa, adoptînd și termenul de personalitate ca ideal al educației. Ca și alți teoreticieni, el face distincție între individualitate și personalitate. Dacă individualitatea este "eul senzorial", aspectul biologic al făpturii umane, personalitatea este "eul spiritual", la care se ajunge prin dominarea simțurilor și pasiunilor: "Adevărata personalitate a omului zace în fundul cel mai adînc al vieții spirituale, și nu e dezvoltată decît în măsura în care ajutăm
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Dewey însuși, după ce mai invocă un argument în sprijinul tezei sale educația, fiind abstracțiune nu poate avea un scop recunoaște că educatorul direcționează procesul de dezvoltare a tînărului, urmărind integrarea lui în realitățile sociale în care trăiește, cu condiția respectării individualității sale. Pe de altă parte, această orientare se realizează nu prin intervenția directă a educatorului, ci indirect, prin situațiile la care tinerii participă, și care-i obligă la o reacție anume. Procedîndu-se astfel crede Dewey educația dobîndește eficiență socială fără
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dreptate. După ce adusese numeroase obiecții ideii de a formula un scop al educației, pedagogul american stabilește el însuși un astfel de scop, pe care, este adevărat, ține să-l considere destul de larg pentru a nu stînjeni manifestarea liberă a fiecărei individualități. Așa după cum s-a menționat mai sus, nedreptățile împotriva cărora îndemna Dewey să se lupte erau cele specifice societății feudale. Față de societatea democratică contemporană lui, el propunea altă atitudine: "acceptarea experienței" (5, p. 105). Ulterior, teoria lui Dewey asupra educației
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
așa încît nu se poate face distincția între ceea ce este datorat condițiilor externe și ceea ce aparține subiectului. Chiar dacă, în actul educativ, O. Decroly are în vedere și mediul social, în teoria sa pedagogică pune totuși pe prim plan copilul cu individualitatea sa. Ne aflăm, așadar, în fața unei pedagogii pedocentriste. Dacă dezvoltarea ființei umane este cu putință numai într-un mediu social adecvat, școala, aprecia Decroly, trebuie să creeze un astfel de mediu în care copilul să întîlnească ocazii autentice de viață
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în serviciul valorilor spirituale, aspirînd spre personalitate (3, p. 361). Ridicarea la "spiritul normativ" este o performanță pe care nu o poate atinge însă în fiecare ființă umană. În lucrarea sa, poate cea mai cunoscută, Lebensformen, Spranger face distincție între individualitate înțeleasă ca fond de dispoziții și personalitate caracterizată prin tendința de a trăi și crea valori. Spiritul normativ este, așadar, o trăsătură proprie personalității. Omul, aprecia pedagogul german în Lebensformen, este o ființă finită, care nu poate trăi toate formele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sa asupra educației pe relevarea specificului gîndirii social-filosofice a național-socialismului. Această gîndire aprecia el este opusă aceleia tradiționale din cultura europeană, care considera elementele/atomii ca factori primordiali ai existenței. Din această "gîndire analitică", pentru care structura este construită din individualități, care se bucură de autonomie în raport cu celelalte, a rezultat teoria "dreptului natural" (afirmată după 1600), teorie pe care s-a întemeiat democratismul liberal. Pe baza unei atare concepții social-filosofice afirmă E. Krieck a apărut teoria pedagogică a lui J.-J
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]