6,831 matches
-
To see a World în a Grain of Sand": cf. Auguries of Innocence, BCW: 431). De altfel, pentru majoritatea romanticilor imaginația devine o forță unificatoare prin care emoția și rațiunea se unesc diferențiat pentru a constitui forță viziunii și creativității infinite. Blake a descris pictural acest proces de unire a emoției și rațiunii în strania imagine a omului care are capul în piept: rațiunea-intelectul a coborît în spațiul / lumea emoției, dînd astfel naștere imaginației romantice că forța sintetică, deci care asimilează
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cap de aur arhitrava; [...] Și-avea tavan de aur cizelat." Atît Milton, cît și Blake descriu procese cosmogonice. 69 (ÎI, 119) Plugul vremurilor: Vezi infra notă despre Plugul vremurilor și grapa cea de aur (VII, 14). 70 (ÎI, 122) Pămîntul infinit (the infinite Earth): vezi concepția lui Blake despre vortex că nivel infinit al realității ce cuprinde o infinitate de astfel de niveluri infinite. Pămîntul infinit este un astfel de nivel al realității integrale "trans-infinite". Astfel, pentru Blake Dumnezeu este Infinit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aur arhitrava; [...] Și-avea tavan de aur cizelat." Atît Milton, cît și Blake descriu procese cosmogonice. 69 (ÎI, 119) Plugul vremurilor: Vezi infra notă despre Plugul vremurilor și grapa cea de aur (VII, 14). 70 (ÎI, 122) Pămîntul infinit (the infinite Earth): vezi concepția lui Blake despre vortex că nivel infinit al realității ce cuprinde o infinitate de astfel de niveluri infinite. Pămîntul infinit este un astfel de nivel al realității integrale "trans-infinite". Astfel, pentru Blake Dumnezeu este Infinit și creează
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cît și Blake descriu procese cosmogonice. 69 (ÎI, 119) Plugul vremurilor: Vezi infra notă despre Plugul vremurilor și grapa cea de aur (VII, 14). 70 (ÎI, 122) Pămîntul infinit (the infinite Earth): vezi concepția lui Blake despre vortex că nivel infinit al realității ce cuprinde o infinitate de astfel de niveluri infinite. Pămîntul infinit este un astfel de nivel al realității integrale "trans-infinite". Astfel, pentru Blake Dumnezeu este Infinit și creează o infinitate de infinități, fiecare om în parte fiind o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vezi infra notă despre Plugul vremurilor și grapa cea de aur (VII, 14). 70 (ÎI, 122) Pămîntul infinit (the infinite Earth): vezi concepția lui Blake despre vortex că nivel infinit al realității ce cuprinde o infinitate de astfel de niveluri infinite. Pămîntul infinit este un astfel de nivel al realității integrale "trans-infinite". Astfel, pentru Blake Dumnezeu este Infinit și creează o infinitate de infinități, fiecare om în parte fiind o astfel de infinitate. 71 (ÎI, 129) Sau "stabiliți locuri fixe". 72
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
notă despre Plugul vremurilor și grapa cea de aur (VII, 14). 70 (ÎI, 122) Pămîntul infinit (the infinite Earth): vezi concepția lui Blake despre vortex că nivel infinit al realității ce cuprinde o infinitate de astfel de niveluri infinite. Pămîntul infinit este un astfel de nivel al realității integrale "trans-infinite". Astfel, pentru Blake Dumnezeu este Infinit și creează o infinitate de infinități, fiecare om în parte fiind o astfel de infinitate. 71 (ÎI, 129) Sau "stabiliți locuri fixe". 72 (ÎI, 142
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
compasul (fapt anticipat pe la 1670 de danezul Georg Mohr). Blake a atribuit lui Urizen compasul că un instrument exemplar, arhetipal, de măsură cu ajutorul căruia spațiul putea fi ordonat în diverse geometrii, ad infinitum, conform principiului romantic al "diversismului", care postula "infinită abundență în infinită unitate" (cf. formulă lui F. Schlegel). 73 (ÎI, 156) sumbrul adînc îl luminează: Vezi J. Böhme: intrarea luminii în univers prin porțile stelelor. 74 (ÎI, 163) strîngîndu-le: Mai exact, "condensîndu-le". Blake se pare că a preluat de la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe la 1670 de danezul Georg Mohr). Blake a atribuit lui Urizen compasul că un instrument exemplar, arhetipal, de măsură cu ajutorul căruia spațiul putea fi ordonat în diverse geometrii, ad infinitum, conform principiului romantic al "diversismului", care postula "infinită abundență în infinită unitate" (cf. formulă lui F. Schlegel). 73 (ÎI, 156) sumbrul adînc îl luminează: Vezi J. Böhme: intrarea luminii în univers prin porțile stelelor. 74 (ÎI, 163) strîngîndu-le: Mai exact, "condensîndu-le". Blake se pare că a preluat de la Jakob Böhme această
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
altele prin substituirea triunghiurilor (modificările reversibile: Pămînt → Apă → Foc → Aer → Eter). Astfel, de exemplu, doi atomi de aer și un atom de foc puteau să se combine formînd un atom de apă. Platon a depășit prin această explicație chestiunea divizibilității infinite a materiei: deoarece triunghiurile erau suprafețe bidimensionale (așadar, nu corpuri), ele nu mai erau materie, astfel că materia nu mai putea fi divizată la infinit. Astfel, cum arată Heisenberg, la Platon conceptul de materie se dizovă la limita inferioară (în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
planetare erau eliptice. 78 (ÎI, 169) separă elementele în legături finite: Elementele, adică, în una dintre manifestările lor, cei patru Zoa (Tharmas-Apa, Urthona/Los-Pămîntul, Luvah-Focul, Urizen-Aerul), fragmentează/ divid/ dezbina și se fragmentează/ divid/ dezbina. Ele fragmentează spiritul (infinit, i.e. energia infinită) condensîndu-l în elemente-materie finite (îl limitează), si nu încetează să se fragmenteze pe șine. Versul lui Blake poate fi citit în ambele sensuri: elementele separă triunghiuri etc.; sau elementele sînt separate de triunghi și cub, ca forme arhetipale ("platonice") ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în limbajul spiritual formator (logosul-rațiunea Ideilor), din care Urizen păstrează o parte ce nu poate fi ștearsă. Milton, în Paradisul pierdut, Cartea I (p. 8), vorbeste în acest sens despre "fúria ce zace-n minereuri", sugerînd că elementele revendică libertatea infinită; de aceea ele doresc nu doar "ființarea pură", ci și mișcarea nemărginita. Redam în continuare un pasaj relevant din Heisenberg, Pași către granițe, p. 230: "Întemeietorii doctrinei atomiste, Leucip și Democrit, încercaseră să înlăture greutățile prin acceptarea ideii că atomul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
numai întrucît ele sînt constituite din atomi. Antiteza dintre "Existența" și "Nonexistența" din filosofia lui Parmenide a fost aici redata mai grosolan prin antiteza dintre "plin" și "vid". Existența nu este doar Unul, ea poate fi repetată de un număr infinit de ori. Existența este indestructibila, de aceea și atomul este indestructibil. Vidul, spațiul vid dintre atomi, face posibile mișcarea și poziția, face posibile proprietățile atomilor, pe cînd Existența pură, pentru a spune astfel, nu poate avea prin definitie altă proprietate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și imaginea trinitara (triunghiul cu un ochi în interior ca simbol al ochiului atotvăzător al lui Dumnezeu, care apare și în publicațiile lui Böhme). Astfel, zborul cosmic sub o astfel de înfățișare poate semnifică și zborul inițiatic de recunoaștere: spațiile infinite străbătute sînt explorate pentru a înțelege natură adîncă a realității infinite. În plus, iată o referire la forma de cub sau sfera, care în domeniul infinit nu mai pot fi percepute ca atare: (John Milton, ibid., pp. 71-72): În spațiul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al ochiului atotvăzător al lui Dumnezeu, care apare și în publicațiile lui Böhme). Astfel, zborul cosmic sub o astfel de înfățișare poate semnifică și zborul inițiatic de recunoaștere: spațiile infinite străbătute sînt explorate pentru a înțelege natură adîncă a realității infinite. În plus, iată o referire la forma de cub sau sfera, care în domeniul infinit nu mai pot fi percepute ca atare: (John Milton, ibid., pp. 71-72): În spațiul mai vast acum, asemeni/ Văzduhului, el [Satan] cumpănește áripi,/ Desfășurate larg
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cosmic sub o astfel de înfățișare poate semnifică și zborul inițiatic de recunoaștere: spațiile infinite străbătute sînt explorate pentru a înțelege natură adîncă a realității infinite. În plus, iată o referire la forma de cub sau sfera, care în domeniul infinit nu mai pot fi percepute ca atare: (John Milton, ibid., pp. 71-72): În spațiul mai vast acum, asemeni/ Văzduhului, el [Satan] cumpănește áripi,/ Desfășurate larg, ca, de departe,/ În dragă voie, Cerul empireu/ Să-l soarba în priviri: nemărginirea/ E-atît
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bipătrate" despre care vorbește Blake par să facă referire la "parabolă bipătratică" (sau, în general, la curbele cuartice): o curbă de ordinul trei, care, în forma sa cea mai generală, are o parte cu forma de serpentina și două picioare infinite ce tind spre aceeași direcție. Parabolă bipătratică (că orice funcție cuartica) este definită de ecuația generală: f(x) = ax4 + bx3 + cx2 + dx + e; formă să seamănă cu litera omega (ω) sau cu litera "w" (sugerînd numele mic al lui Blake
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
w" (sugerînd numele mic al lui Blake: William?). Drumurile "bipătrate" ale lui Blake semnifică astfel "curbe cuartice" sau "bipătrate" (astfel de curbe sînt și concoida lui Nicomede, melcul lui Pascal și lemniscata lui Bernoulli, aceasta din urmă avînd formă semnului infinit "∞", punctul de intersecție al celor două bucle ale lemniscatei aflîndu-se în punctul de intersecție al celor două coordonate carteziene x și y). Fig. 8 Formă generală a unei parabole bipătratice (sau a unei "curbe / funcții cuartice"). Fig. 9 Lemniscata lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
102 (ÎI, 292) sfera-i luminoasă: Sfera lui Urizen, ca Prinț al Luminii. 103 (ÎI, 360) tumultuosul cap: Sau "cap cu trăsături aspre". 104 (ÎI, 384) Vîrtejul: Vîrtej energetic, aici, al lui Enion aflată în "cădere" continuă prin spațiile cosmice infinite. 105 (ÎI, 395) Sau "alama". 106 NOAPTEA A TREIA: Descrie căderea lui Urizen. 107 (III, 9) veșnic schimbătoarele Fiice-ale Luminii: Vezi J. Böhme: figurile, fructele cerești, în perpetua schimbare. 108 (III, 16) Rege-al necazului: De remarcat jocul de sensuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din mintea artistului, si falsitatea plagiatului în toate ramificațiile sale. Cum distingem stejarul de fag, calul de bou, daca nu prin conturul despărțitor? Cum distingem o fată sau o trăsătură a feței de alta, daca nu prin linia despărțitoare și infinitele sale inflexiuni și mișcări? Ce anume clădește o casă și sădește o grădină, daca nu definitul și determinatul? Ce anume distinge cinstea de ticăloșie, daca nu linia tare și viguroasa a dreptății și a certitudinii în acțiuni și intenții. Înlăturați
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în all its branches. How do we distinguish the oak from the beech, the horse from the ox, but by the bounding outline? How do we distinguish one face or countenance from another, but by the bounding line and its infinite inflexions and movements? What is it that builds a house and plants a garden, but the definite and determinate? What is it that distinguishes honesty from knavery, but the hard and wirey line of rectitude and certainty în the actions
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
După cuvîntul Domnului: "Oare n'ați citit că Ziditorul, dela început i-a făcut parte bărbăteasca și parte femeiasca [...]" (Matei 19, 4)]. Emanațiile sînt sufletele oamenilor, sînt principiile spirituale capabile de transcendere de sine, prin faptul că natura spiritului este infinită, în timp ce natură trupului este limitată. Los zice: "Sexele trebuie să piară și să-nceteze/ Să mai fie cînd Albion se nalta din groaznicu-i repaos" (Jerusalem, 92, 13-14); căci Luvah (Duhul) este "încătușat în fiarele/ Urii spirituale, din care izvoraște Iubirea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tipul celui solar: planetele, cu rol fundamental în constituirea și menținerea vieții, si sorii), "grozăviile Lunii" fiind probabil craterele sale, în mod evident provocate în urma unor violențe ciocniri cu alte corpuri cosmice: dilatarea viziunii lui Orc înseamnă astfel explorarea lumii infinite a Universului fizic (infinitul mare pascalian). 141 (V, 139) Genunchii săi sînt stînci de diamant: Cum am arătat, damaein = a îmblînzi; este deci posibil sensul de "genunchi neîmblînziți". 142 (V, 168) Centrul în jur înfășurîndu-l: Orc că energie a vietii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
function este "serviciu divin"; poate fi o aluzie la faptul că în "haos" se iese din ritual, adică din starea specifică Spiritului, de puritate ritualica. 324 (IX, 374) Slujitori ai necuprinsului și ai Veciei chipului de Om (Servants to the infinite & Eternal of the Human form): Afirmație fundamentală prin care Blake definește natură omului că infinit-finit (că interfinitudine: structura guvernată de secțiunea de aur). 325 (IX, 386) străvechea lor vîrstă de aur: Motiv central al romantismului, asociat cu "floarea albastră" că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spirit că "rațiune intuitivă": techne-arta-frumosul (a face bine); phronesis-prudența-morala-religia-binele (a se comportă bine); și episteme-excelența în raționarea discursivă-știința-adevărul (a explica bine). "Știință dulce" a lui Blake apare cînd cele trei fuzionează într-un singur pol, și atunci sophia-înțelepciunea absoarbe frumusețea infinită și binele infinit în adevărul infinit. 340 NOTE SCRISE PE PAGINILE POEMULUI VALA, SAU CEI PATRU ZOA: (1) Crucifixul lui Hristos...: Vers scris în creion la sfîrșitul Nopții a Patra. 341 (3) Cîtă vreme...: Versuri scrise în creion pe marginea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
intuitivă": techne-arta-frumosul (a face bine); phronesis-prudența-morala-religia-binele (a se comportă bine); și episteme-excelența în raționarea discursivă-știința-adevărul (a explica bine). "Știință dulce" a lui Blake apare cînd cele trei fuzionează într-un singur pol, și atunci sophia-înțelepciunea absoarbe frumusețea infinită și binele infinit în adevărul infinit. 340 NOTE SCRISE PE PAGINILE POEMULUI VALA, SAU CEI PATRU ZOA: (1) Crucifixul lui Hristos...: Vers scris în creion la sfîrșitul Nopții a Patra. 341 (3) Cîtă vreme...: Versuri scrise în creion pe marginea paginii a 4
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]