3,538 matches
-
din etnia lor să fie înstrăinată. Părerea lor, pe care nimeni nu putea să le-o zdruncine, era că Vișinel este un țigan de-al lor și el trebuie să rămână un țigan! Pledoariile avocaților, oricât ar fi fost de inspirate, cu argumente în sprijinul clarificării circumstanțelor, nu puteau grăbi cursul dezbaterilor. Se adăuga la toate acestea lipsa unor martori credibili, ceea ce conducea implicit la nedorite tergiversări. Și totuși, procesul trebuia să se deruleze respectând cerințele legislației în vigoare. Din respect
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
forme, se Întâlnește În tot universul. Astăzi vom spune doar că apa este unul dintre puținii transmițători energetici prin care poate circula informația de lumină cu maximă viteză, pentru că voi sunteți alcătuiți din apă și aerul pe care Îl respirați, inspirați și expirați, conține și el la rândul său apă. Apa este, așadar, asemenea unui radar. Din păcate, iarăși - vedeți, de prea multe ori spunem "din păcate" -, se Încearcă contaminarea apei, mai ales a apei de la robinet, pentru a vă face
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
o ureche lipită de culcuș, în timp ce cu mâna stângă, trecută peste cap, își acoperea cealaltă ureche. Diminua astfel zgomotele care altfel, cu somnul său iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu subtitlul „O altfel de proză”, adevărată poezie cu măsură, ritm și cadență prin care exprimă prisosul de gânduri, idei și sentimente ale unui om încercat de soartă, care nu cedează în fața greutăților vieții, ci luptă și devine biruitor! Autorul inspirat, braț la braț cu soarele, hoinărește de-a lungul drumului celest până la căderea nopții. Apoi încalecă pe un nor și admiră colinele gătite cu holdele, umbrește cosașii care se pregătesc să prânzească și îndeamnă norul să dea o bură de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
joace „Fazan” si să scrijelească haiku-uri pe copacii și pomii Raiului. Se pare că acum Contesei nu-i displăcea înfățișarea lui Popa, de vreme ce era singurul bărbat din lume și altul nu văzuse niciodată. Tocmai când Popa scrisese cel mai inspirat haiku, câștigându-și dreptul să aleagă următoarea melodie a corului de păsărele colorate, Contesa văzu cu groază cum dintr-un gutui sări un al doilea Popa, care scuipă un sâmbure drept pe chelia primului. Ăsta era Popa din visul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
acesta poate fi semnificativ. În cazul în care nu ar fi semnificativ, faptul ar spune totuși ceva celui care știe cum să-l privească... Ne lăsăm astfel în voia unor credințe ciudate, ne place a ne vedea tot timpul exploratorii inspirați ai unor sensuri profund ascunse, criptice. Acceptăm greu ideea că unele lucruri pot să fie simple sau chiar insignifiante, eventual inaccesibile în ele însele. În una dintre însemnările sale târzii, Ludwig Wittgenstein se arată surprins de maniera emfatică în care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
intenție anume, să zicem de-a oferi celuilalt un exemplu de absurditate, nu mai apare lipsită de sens. Unele experimente literare, așa cum știm, au mers mult mai departe în această privință. Se pot întâlni ușor exemple asemănătoare sau, poate, mai inspirate. Revenind, de pildă, la proza literară, precum cea a lui Urmuz. Cu intenția sa parodică față de orice manieră de a scrie, el ajunge să exploreze frontierele ultime ale limbajului. Regăsește jocul echivoc al cuvântului, aiuritor uneori. Trecerea de la un sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fără sens, ca atunci când privesc ceva realmente paradoxal. La limită, termenul poate semnifica prezența unui mister, în accepțiunea religioasă a cuvântului. Astfel de accepțiuni, mai rare sau mai greu de sesizat, pot fi întâlnite cel puțin în viziunea unor oameni inspirați și în paginile unor scrieri de o neașteptată libertate. De exemplu, când scriitorul latin folosește acest termen ca să reia grecescul átopon, semnificația avută în vedere nu este cea comună. Gestul socratic, știm bine, le apare absurd celorlalți. Dar mai ales
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a topit, în același chip în care a luat ființă. Dacă ai fi văzut când s-a ivit din nimic, ai fi știut și când s-a reîntors în ni mic.“ Accesul la acest gen nou de antinomie, transfigurată, cum inspirat s-a spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar apărea nedemn de Dumnezeu (IV, 1). Însă de ce să Se rușineze Domnul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din urmă, socotind că este mai ocrotit, mai bine plasat, În acea zonă, mai bine protejat, de religie, decât de justiție, În iureșul vremurilor care se anunțau a fi tot mai tulburi. Și n-a greșit. A fost o alegere inspirată. S-a căsătorit. A primit parohie Într-o localitate potrivit de mare, potrivit de bogată, cu oameni harnici, muncitori, nebuclucași, soțiile fiind mai religioase, pe când, soții, mai mult bețivi decât credincioși. Dar, una cu alta, se acopereau de minune. Care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
posturi - cheie, la forurile justițiare ale aceluiași județ. Și, coborâtorii din istorie eroi, s-au săltat cu ușurință, pe val, ca o neprihănită lebădă, albă, din basme. S-au aruncat, În politică, precum broaștele În bălți. Și au fost al naibii de inspirați. Căci, imediat, au ieșit la suprafață, ca spuma pe donița plină cu lapte. Și-au găsit și și-au făcut, cu talent, tagme, pe care, ulterior, și le-au sporit și consolidat solid. Nu le-a fost prea greu să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe asistenți. Dar culmea a fost când a sunat de ieșire. Profesorul Pompiliu Constantinescu a întrebat binevoitor: ― Foarte bine! Mulțumesc! Cum te numești? Un murmur surd, întocmai unui freamăt neașteptat, din senin s-a ridicat din bănci. Am răspuns, subit inspirat, rostind limpede numele prietenului meu ce-mi sta în dreapta: ― Predescu Ștefan, don' profesor! ― Zece! a spus cu plăcere Pompiliu Constantinescu; a pus nota în catalog și a plecat surâzând satisfăcut. Dar nici nu șe-nchisese bine ușa, când eu, care-mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lirică... ― Aha!... Așadar, hm... prin urmare, ia să văd, dumneata la ora de Psihologie faci versuri, în loc să fii atent la explicațiile mele! De ce nu scrii versuri în ora de Romînă?! ― Scriu și eu când îmi vine! ― Cum adică? ― Când sânt inspirat! ― Aha, ești, care va să zică, un inspirat? ― Nu, asta e cu totul altceva! ― Totuși sânt încîntat că ora mea te inspiră să scrii poezii. Ia dă caietul încoace, să vedem și noi cam ce a putut să-ți inspire ora de Psihologie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
urmare, ia să văd, dumneata la ora de Psihologie faci versuri, în loc să fii atent la explicațiile mele! De ce nu scrii versuri în ora de Romînă?! ― Scriu și eu când îmi vine! ― Cum adică? ― Când sânt inspirat! ― Aha, ești, care va să zică, un inspirat? ― Nu, asta e cu totul altceva! ― Totuși sânt încîntat că ora mea te inspiră să scrii poezii. Ia dă caietul încoace, să vedem și noi cam ce a putut să-ți inspire ora de Psihologie! ― Vă rog, domnule profesor, să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu mai ținuse deschis până la acea oră. Ne-am hotărât să plecăm. Am făcut socoteala, am plătit și am ieșit din cofetărie. Afară, sub un șopron, se odihnea un autocamion de transportat gheața. ― Băieți, propuse Moscu, foarte bine dispus și inspirat, nu sânt poet, dar trebuie să recunosc că zeița Fortuna, în aleasa-i mărinimie pentru noi, lăzăriștii, a hotărât ca, în această noapte de pomină, care va rămâne probabil înscrisă în letopiseții Curții de Argeș, să ne călăuzească pașii cel
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bine când se mișcă, când bate vântul. Aerul este în permanentă mișcare. Profesorul I. C. Voiculescu, cercetător științific principal la Institutul de Cercetări Pedagogice și profesorul I. C. Petricu, în cartea „Anatomia și fiziologia omului”, au scris în anul 1971 (34): „Aerul inspirat (atmosferic) este un amestec de gaze a căror compoziție este INVARIABILĂ. El conține: 79,02% azot și gaze rare (argon,heliu), 20,94% oxigen, 0,04% bioxid de carbon, puțini vapori de apă. Aerul expirat conține: 79,7% azot și
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
puțini vapori de apă. Aerul expirat conține: 79,7% azot și gaze rare (argon, heliu), 16,3% oxigen, 4% bioxid de carbon, vapori de apă în proporție apreciabilă.” Diferențele între concentrațiile de oxigen și de bioxid de carbon în aerul inspirat, față de aerul expirat, dovedesc că omul consumă oxigen și elimină bioxid de carbon. Autorii afirmă: „Aerul inspirat (atmosferic) este un amestec de gaze, a cărui compoziție este invariabilă”, deși aerul la intrarea în organism conține: 20,94% oxigen și 0
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
oxigen, 4% bioxid de carbon, vapori de apă în proporție apreciabilă.” Diferențele între concentrațiile de oxigen și de bioxid de carbon în aerul inspirat, față de aerul expirat, dovedesc că omul consumă oxigen și elimină bioxid de carbon. Autorii afirmă: „Aerul inspirat (atmosferic) este un amestec de gaze, a cărui compoziție este invariabilă”, deși aerul la intrarea în organism conține: 20,94% oxigen și 0,04% bioxid de carbon, și la ieșirea din organismul uman, conține: 16,3% oxigen și 4% bioxid
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
substanța roșie din sânge) pentru oxidul de carbon este de circa 300 de ori mai mare, decât pentru oxigen și că se pot produce intoxicații cu oxid de carbon, chiar la concentrații foarte mici ale oxidului de carbon, în aerul inspirat. Acești autori precizează că intoxicația se produce prin asfixiere, deoarece se împiedică oxigenarea normală a sângelui. Mihai Moronescu (1982, (19)) afirmă că oxidul de carbon absorbit de sânge produce leziuni în organele vitale principale: ficat, inimă, etc. Atâta timp cât există oxid
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
vizibil și în maniera în care ficțiunea sa prelucrează două dintre reperele imagologice ale veacului pe care îl traversează Tintin : Savantul și Diva (natural capricioasă) își au în profesorul Tournesol și Bianca Castafiore corespondenții de bandă desenată. În Tournesol (cel inspirat poate de Auguste Piccard), Hergé omagiază, pe jumătate ironic, pe jumătate serios, capacitatea științei de a lumina și a face inteligibil universul. Cuceririle mirabile ale lui Tintin, ca și bravadele lui Milou sau Haddock, sunt inseparabile de vocația faustică a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Micheluzzi poate fi citit, simultan, ca o trepidantă istorie de spionaj, dar și ca meditație în marginea stigmatului pe care metisajul rasial îl înscrie în trupul unui om, la finele de secol XIX, în imperiul Victoriei. Și nimic mai inspirat decât opțiunea de a situa în centrul narațiunii una dintre cele mai versatile prezențe imaginabile - pe Reginald Winkie, contabilul din Lahore în al cărui chip smead se poate citi moștenirea mamei sale indience. În India colonială, Winkie trăiește periculos, ezitând
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
iveală jumătatea indiană, reprimată până atunci. Codul vestimentar european este abandonat, în favoarea portului local și a ambiției răzbunării. Obsesia onoarei sale îl aduce pe Winkie către Kabul, acolo unde se petrece un act din tragedia confruntării imperiale ruso-engleze. Ubicui și inspirați, agenții ruși pregătesc revolta ce nimicește misiunea trimisă de guvernul Maiestății Sale. Transformarea lui Winkie este completă - din fostul seducător și jucător de cărți nu a mai rămas decât ura, o ură care îl împinge să lupte și să îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce redă Pământului speranța sa. Ca și în Ciuma lui Camus, moartea capătă sens doar în măsura în care se împotrivește morții absurde și imperiului ei fără de chip. Eternautul, imaginat de Hector Oesterheld și desenat de Alberto Breccia, este una dintre cele mai inspirate distopii pe care proza grafică le-a pus vreodată în pagină. Sinteză de ficțiune și de manifest politic al stângii radicale, visul celor doi creatori argentinieni, cu punctul de pornire îndepărtat într-un text al lui H.P. Lovecraft, plasează un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se putea mulțumi doar cu efectele războiului sau cu mărturii despre uciderea milioanelor de vieți în lagărele morții. Îl frământa gândul scrierii unui roman, dar nu știa despre ce să scrie. Și-a adus aminte de „Salcâmul”, schița cea mai inspirată, după părerea autorului, și se întrebă de ce n-a inclus-o în volumul „Întâlnirea din pământuri”, pentru ca tot el să motiveze că acea schiță era un secret al lui care nu trebuia dezvăluit. „Salcâmul acela trebuia ferit, era ceva 77
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Într-o fracțiune de secundă am simțit că un deget de la mâna dreaptă a intrat într-o gaură de pe o dală. Alunecarea s-a oprit exact în momentul când am fost acoperit de apă aproape complet. Traian, rapid și inspirat, mi-a întins o undiță din fibră de sticlă, lungă și destul de rezistentă. Am apucat-o rapid și am rămas nemișcat. Orice mișcare greșită însemna sfârșitul. Virgil, dintr-un salt, a fost la mașină, a descuiat portbagajul și în grabă
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]