41,505 matches
-
naturale ale diabetului zaharat tip 2 explică de ce cauza majoră a morbidității și mortalității în diabetul zaharat tip 2 o constituie bolile cardiovasculare. În faza manifestă clinic a diabetului zaharat tip 2 ambele defecte metabolice (deficiența beta-celulară și rezistența la insulină) sunt bine exprimate. În această fază este imposibil a preciza care din cele două defecte este prezentă primar (genetic) și determină, cu timpul, apariția celuilalt sau dacă ambele defecte sunt de origine genetică dar se manifestă la timpi diferiți. Studiile
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
și determină, cu timpul, apariția celuilalt sau dacă ambele defecte sunt de origine genetică dar se manifestă la timpi diferiți. Studiile transversale și longitudinale, efectuate asupra indivizilor cu risc crescut pentru diabet zaharat tip 2, au sugerat că rezistența la insulină este depistată mai întâi în cursul istoriei naturale a bolii. Dacă unul din defecte este primar și poate induce cu timpul apariția celuilalt sau ambele sunt determinate genetic dar se manifestă la timpi diferiți rămâne încă un subiect de controversă
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
un subiect de controversă. Este posibil ca această controversă să fie alimentată si de „zgomotul” produs de imperfecțiunea (49) mijloacelor de investigație folosite în culegerea „semnalului”. Indiferent de aceste considerații, există numeroase argumente (50, 91, 92, 159) că rezistența la insulină este determinată genetic. Rezistența la insulină nu este însă apanajul exclusiv al diabetului zaharat. Ea se întâlnește deopotrivă la subiecți fără diabet zaharat: rude de gradul 1 (neafectate) ale unor pacienți cu diabet zaharat tip 2, la indivizii obezi fără
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
ca această controversă să fie alimentată si de „zgomotul” produs de imperfecțiunea (49) mijloacelor de investigație folosite în culegerea „semnalului”. Indiferent de aceste considerații, există numeroase argumente (50, 91, 92, 159) că rezistența la insulină este determinată genetic. Rezistența la insulină nu este însă apanajul exclusiv al diabetului zaharat. Ea se întâlnește deopotrivă la subiecți fără diabet zaharat: rude de gradul 1 (neafectate) ale unor pacienți cu diabet zaharat tip 2, la indivizii obezi fără diabet (55, 67) și la 25
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
diabet zaharat: rude de gradul 1 (neafectate) ale unor pacienți cu diabet zaharat tip 2, la indivizii obezi fără diabet (55, 67) și la 25% din indivizii normali (60, 61) din populația generală. Se înțelege de aici că rezistența la insulină, singură, nu este suficientă pentru a determina apariția diabetului zaharat. Inițial, la indivizii prediabetici cu rezistență la insulină, toleranța la glucoză este menținută în limite normale printr-un efort insulinosecretor aparent compensator. În această fază, caracterizată prin hiperinsulinism (ca un
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
fără diabet (55, 67) și la 25% din indivizii normali (60, 61) din populația generală. Se înțelege de aici că rezistența la insulină, singură, nu este suficientă pentru a determina apariția diabetului zaharat. Inițial, la indivizii prediabetici cu rezistență la insulină, toleranța la glucoză este menținută în limite normale printr-un efort insulinosecretor aparent compensator. În această fază, caracterizată prin hiperinsulinism (ca un corolar al stării de rezistență la insulină) și toleranță normală la glucoză, mijloacele de investigație actuale pot evidenția
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
determina apariția diabetului zaharat. Inițial, la indivizii prediabetici cu rezistență la insulină, toleranța la glucoză este menținută în limite normale printr-un efort insulinosecretor aparent compensator. În această fază, caracterizată prin hiperinsulinism (ca un corolar al stării de rezistență la insulină) și toleranță normală la glucoză, mijloacele de investigație actuale pot evidenția un răspuns insulinosecretor crescut în valoare absolută, dar inadecvat (scăzut) pentru nivelul rezistenței la insulină. Funcția beta-celulară diminuă progresiv, în paralel cu deteriorarea continuă a toleranței la glucoză și
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
În această fază, caracterizată prin hiperinsulinism (ca un corolar al stării de rezistență la insulină) și toleranță normală la glucoză, mijloacele de investigație actuale pot evidenția un răspuns insulinosecretor crescut în valoare absolută, dar inadecvat (scăzut) pentru nivelul rezistenței la insulină. Funcția beta-celulară diminuă progresiv, în paralel cu deteriorarea continuă a toleranței la glucoză și în cele din urmă se ajunge în faza clinic manifestă a diabetului zaharat. Dacă există rezistență la insulină fără diabet zaharat, deocamdată nu se concepe diabet
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
absolută, dar inadecvat (scăzut) pentru nivelul rezistenței la insulină. Funcția beta-celulară diminuă progresiv, în paralel cu deteriorarea continuă a toleranței la glucoză și în cele din urmă se ajunge în faza clinic manifestă a diabetului zaharat. Dacă există rezistență la insulină fără diabet zaharat, deocamdată nu se concepe diabet zaharat tip 2 fără deficiență beta-celulară. Deficiența beta-celulară este defectul metabolic ce caracterizează diabetul zaharat. Nu este pe deplin lămurit dacă acest proces „de epuizare” afectează celulele betapancreatice normale sau numai pe
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
microvascular întâlnite la persoanele diabetice, nivelul crescut al glicemiei poate interfera cu procesul de cicatrizare al plăgilor. Din acest motiv, respectarea cu strictețe a unui protocol având drept scop menținerea glicemiei sub 200 mg/dL prin administrarea continuă intravenoasă a insulinei s-a dovedit a reduce semnificativ incidența mediastinitei la bolnavii diabetici (23, 24). Existența în antecedente a intervențiilor chirurgicale pe cord deschis este un alt factor asociat cu dezvoltarea mediastinitei (20, 21, 25). Explicațiile pentru această asociere includ disecția laborioasă
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
în țara noastră cifra aflându-se sub 5% din sarcini. În cele mai multe cazuri este vorba despre diabet gestațional și numai în 0,1-0,3% din sarcini diabet pregestațional (mai ales T1DM și foarte rar T2DM sau MODY). Dacă înainte de descoperirea insulinei sarcina la femeile diabetice era o raritate, apreciindu-se că doar 5% ajungeau la termen, mortalitatea maternă depășind 25-30%, iar cea fetală 50-60%, introducerea insulinei în tratamentul DZ a schimbat net situația, atât prin creșterea fertilității femeilor diabetice, cât și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
sarcini diabet pregestațional (mai ales T1DM și foarte rar T2DM sau MODY). Dacă înainte de descoperirea insulinei sarcina la femeile diabetice era o raritate, apreciindu-se că doar 5% ajungeau la termen, mortalitatea maternă depășind 25-30%, iar cea fetală 50-60%, introducerea insulinei în tratamentul DZ a schimbat net situația, atât prin creșterea fertilității femeilor diabetice, cât și prin îmbunătățirea prognosticului materno-fetal. În multe țări mortalitatea maternă este comparabilă cu cea a gravidelor nediabetice, iar cea fetală a scăzut de la 40% în anii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
ales la cele cu titru crescut de anticorpi. Faptul că aproape toate femeile cu DG ce au avut markeri autoimuni au dezvoltat rapid după naștere diabet zaharat insulinodependent, sugerează că aceste femei au mai curând T1DM la debut. Secreția de insulină la femeile cu DG: în timpul sarcinii normale insulinemia à jeun crește progresiv, atingând în trimestrul trei nivele de aproximativ două ori mai mari decât cele de dinaintea sarcinii (40). La gravidele cu DG, insulinemia à jeun este comparabilă sau chiar mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
cele de dinaintea sarcinii (40). La gravidele cu DG, insulinemia à jeun este comparabilă sau chiar mai mare decât cea a gravidelor cu toleranță normală la glucoză, nivelele cele mai mari fiind întâlnite la obeze. Totuși, creșterea relativă a secreției de insulină este semnificativ mai mică la femeile cu DG. Nivelul plasmatic al proinsulinei și al precursorilor proinsulinei este crescut atât în sarcina normală cât și în cea complicată cu DG, iar secreția excesivă de proinsulină din prima jumătate a sarcinii la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
în cursul sarcinii și, totodată, un indicator al necesității insulinoterapiei pentru menținerea controlului glicemic. În timp ce la femeile cu toleranță păstrată la glucide proinsulinemia plasmatică revine la normal după sarcină, la cele cu DG aceasta nu se întâmplă întotdeauna. Secreția de insulină după TTGiv și TTGO: răspunsul insulinic în cursul TTGiv crește în timpul sarcinii la valori superioare celor dinaintea sarcinii sau a celor postpartum, observându-se că prima fază a răspunsului insulinic este semnificativ mai mare la femeile cu toleranță normală la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
naștere sau dacă vor persista una sau mai multe anomalii. Studiile clinice au demonstrat că atingerea tardivă a vârfului secreției insulinice după TTGO persistă și postpartum (40). Clearance-ul insulinic este normal la femeile ce au avut DG, secreția pulsatilă a insulinei fiind prezervată la cele mai multe dintre ele și anormală doar la cele cu risc crescut de a face T2DM. La gravidele cu DG s-a mai observat și o creștere a nivelelor medii ale trigliceridelor, colesterolului total și LDL-colesterolului, ca și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
T2DM. La gravidele cu DG s-a mai observat și o creștere a nivelelor medii ale trigliceridelor, colesterolului total și LDL-colesterolului, ca și a TA sistolice, ceea ce sugerează că aceste femei au și risc crescut pentru complicații cardiovasculare. Sensibilitatea la insulină: deși în timpul sarcinii sensibilitatea la insulină scade (atât la femeile cu toleranță normală la glucoză cât și la cele cu DG) cu aproximativ 50-70%, gravidele cu toleranță normală la glucide își mențin euglicemia, în ciuda variațiilor insulinosensibilității, printr-o asociere inversă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
a mai observat și o creștere a nivelelor medii ale trigliceridelor, colesterolului total și LDL-colesterolului, ca și a TA sistolice, ceea ce sugerează că aceste femei au și risc crescut pentru complicații cardiovasculare. Sensibilitatea la insulină: deși în timpul sarcinii sensibilitatea la insulină scade (atât la femeile cu toleranță normală la glucoză cât și la cele cu DG) cu aproximativ 50-70%, gravidele cu toleranță normală la glucide își mențin euglicemia, în ciuda variațiilor insulinosensibilității, printr-o asociere inversă între sensibilitatea la insulină și secreția
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
sensibilitatea la insulină scade (atât la femeile cu toleranță normală la glucoză cât și la cele cu DG) cu aproximativ 50-70%, gravidele cu toleranță normală la glucide își mențin euglicemia, în ciuda variațiilor insulinosensibilității, printr-o asociere inversă între sensibilitatea la insulină și secreția de insulină (13). Acest comportament a fost observat și la femeile slabe ce au avut o sarcină complicată cu DG, dar nu și la femeile obeze. În plus, s-a observat că femeile cu DG în antecedente ce
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
atât la femeile cu toleranță normală la glucoză cât și la cele cu DG) cu aproximativ 50-70%, gravidele cu toleranță normală la glucide își mențin euglicemia, în ciuda variațiilor insulinosensibilității, printr-o asociere inversă între sensibilitatea la insulină și secreția de insulină (13). Acest comportament a fost observat și la femeile slabe ce au avut o sarcină complicată cu DG, dar nu și la femeile obeze. În plus, s-a observat că femeile cu DG în antecedente ce au toleranță normală la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
și la femeile slabe ce au avut o sarcină complicată cu DG, dar nu și la femeile obeze. În plus, s-a observat că femeile cu DG în antecedente ce au toleranță normală la glucoză postpartum, au o secreție de insulină (pentru o sensibilitate la insulină dată) sub nivelele atinse la persoanele sănătoase, ceea ce sugerează persistența unor alterări ale funcției celulelor beta la aceste femei. Deși există studii ce au sugerat că funcția anormală a celulelor beta pancreatice în sarcina complicată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
au avut o sarcină complicată cu DG, dar nu și la femeile obeze. În plus, s-a observat că femeile cu DG în antecedente ce au toleranță normală la glucoză postpartum, au o secreție de insulină (pentru o sensibilitate la insulină dată) sub nivelele atinse la persoanele sănătoase, ceea ce sugerează persistența unor alterări ale funcției celulelor beta la aceste femei. Deși există studii ce au sugerat că funcția anormală a celulelor beta pancreatice în sarcina complicată cu DG s-ar datora
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
normale sau complicate cu DG, modificări structurale și funcționale majore (hipertrofia și hiperplazia marcată a celulelor beta, asociate cu creșterea cuplărilor gap joncționale între celulele beta, creșterea oxidării glucozei și a metabolismului AMPc), menite a le permite creșterea secreției de insulină. Deoarece secreția crescută de insulină din sarcină se asociază și cu creșterea nivelului plasmatic al hormonilor de sarcină, s-a presupus că aceștia influențează activitatea celulelor beta. Modificări la nivelul receptorului insulinic sau postreceptor: studiile ce au investigat legarea insulinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
modificări structurale și funcționale majore (hipertrofia și hiperplazia marcată a celulelor beta, asociate cu creșterea cuplărilor gap joncționale între celulele beta, creșterea oxidării glucozei și a metabolismului AMPc), menite a le permite creșterea secreției de insulină. Deoarece secreția crescută de insulină din sarcină se asociază și cu creșterea nivelului plasmatic al hormonilor de sarcină, s-a presupus că aceștia influențează activitatea celulelor beta. Modificări la nivelul receptorului insulinic sau postreceptor: studiile ce au investigat legarea insulinei de receptorii insulinici din țesuturile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
insulină. Deoarece secreția crescută de insulină din sarcină se asociază și cu creșterea nivelului plasmatic al hormonilor de sarcină, s-a presupus că aceștia influențează activitatea celulelor beta. Modificări la nivelul receptorului insulinic sau postreceptor: studiile ce au investigat legarea insulinei de receptorii insulinici din țesuturile țintă (muscular, adipos, hepatic etc.), în cursul sarcinii normale sau complicate cu DG, cu scopul de a identifica mecanismele celulare responsabile de scăderea sensibilității la insulină, nu au evidențiat defecte semnificative la nivelul receptorilor insulinici
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]