15,922 matches
-
se situează în afara pactului care leagă scriitorul de familie și societate. Ai avut vreodată sentimentul de a nu fi înțeleasă din cauza stilului mistic și liric? Am avut mereu un public, în majoritate oameni care-mi seamănă. Dar sunt și mulți intelectuali care mă tratează cu cele mai rele adjective pentru stilul care prezintă dificultăți pentru ei. Fără îndoială, există în romanele tale tema incomunicabilului, viața ca hypnoză și o țesătură lirică precum pânza de păianjen. Dar această țesătură perfectă și complicată
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
lui Soljenițîn s-a căptușit cu un damf sinistru de rebel intratabil. Dincolo de tentele ideologice, impresia pe care ți-o lasă cartea e unică și compactă: Soljenițîn a săvîrșit patru greșeli de tactică culturală. Prima este că a lezat orgoliul intelectualilor europeni, reproșîndu-le frica de a-și recunoaște simpatiile comuniste din tinerețe, simpatii din cauza cărora spațiul cultural dintre Paris și Berlin a fost dominat în anii ‘50-‘60 de aberațiile troțkiste ale lui Sartre și ale Școlii de la Frankfurt. În plus
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
reproșîndu-le frica de a-și recunoaște simpatiile comuniste din tinerețe, simpatii din cauza cărora spațiul cultural dintre Paris și Berlin a fost dominat în anii ‘50-‘60 de aberațiile troțkiste ale lui Sartre și ale Școlii de la Frankfurt. În plus, neputința intelectualilor de a recunoaște că au fost vectorii unor concepții socialiste îi împiedică să admită azi că, fără un proces de conștiință obligatoriu, credibilitatea lor actuală e viciată. În al doilea rînd, Soljenițîn a iritat cercurile universitare americane, divulgîndu- le corectitudinea
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
de consum. E o savoare să urmărești tot pomelnicul de atribute pe care Soljenițîn și le-a atras în urma sincerității cu care a deschis gura în cele două centre universitare: spirit autocrat și fundamentalist, cu nostalgii țariste și antidemocrate, un intelectual măcinat de obsesii teocrate și dornic a pune limite progresului uman, o minte retrogradă care nu admite că omul devine și că esența lui se schimbă, susținînd din contră că există esențe imuabile (natura umană) și principii transcendente (temeiul divin
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
nu doar ce hram a purtat tabăra dreptei, cu excesele și paroxismele ei, dar mai ales originea celor care au reprezentat stînga epocii, cu aberațiile și motivațiile lor. Portretul vremii Lucian Boia îl reface sub bolta unei teme generoase: destinul intelectualilor români de-a lungul celor mai dense decenii din secolul trecut: 1930- 1950. Pe scurt, fluctuațiile, alunecările, căderile, ridicările, prăbușirile și supraviețuirile celor care au format elita culturală. De aceea, protagoniștii cărții de față nu sînt politicienii, ci intelectualii care
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
destinul intelectualilor români de-a lungul celor mai dense decenii din secolul trecut: 1930- 1950. Pe scurt, fluctuațiile, alunecările, căderile, ridicările, prăbușirile și supraviețuirile celor care au format elita culturală. De aceea, protagoniștii cărții de față nu sînt politicienii, ci intelectualii care au stat sub ei; nu regimurile politice și cadrul lor istoric, ci traiectoria inteligențelor care au intrat în cîmpul lor de influență. Și e uimitor să vezi la cîte avataruri se poate preta un intelectual atunci cînd e stăpînit
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
nu sînt politicienii, ci intelectualii care au stat sub ei; nu regimurile politice și cadrul lor istoric, ci traiectoria inteligențelor care au intrat în cîmpul lor de influență. Și e uimitor să vezi la cîte avataruri se poate preta un intelectual atunci cînd e stăpînit de dorința de a se păstra pe linia de plutire socială. Și chiar dacă exemplele de demnitate nu au fost puține în acei ani, grosul a fost dat de tabăra oportuniștilor: exemple neverosimile de schimbare a părului
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
lucruri pe care cenzura are grijă să le țină ascunse. În această privință, Boia nu trebuie să aibă naivități: va intra în colimatorul celor care ne monitorizează cultura printr-o unică și obsesivă grilă și va fi trecut pe lista intelectualilor contagioși, care emană o halenă apostată de spirit neaservit. Sub unghiul verdictului pe care îl pune curentelor socialiste din epoca interbelică, cartea e strivitoare. Prin statisticile etnice și geografice pe care le prezintă, Boia confirmă caracterul de grefă ideologică pe
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
încîntare să-l urmărești pe Boia în acele puncte delicate ale istoriei în privința cărora știi deja cum procedează istoricii pentru a le contraface. Numai că Boia nu le contraface, ci spune adevărul. Boia e un spirit liber, unul dintre puținii intelectuali despre care se poate spune că nu sunt chirciți sub apăsarea unor calcule de moment, volumul de față fiind cea mai curajoasă lucrare pe care a scris-o pînă acum. În ritmul acesta, dacă va acoperi și celelalte decenii de după
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
și pentru a îndrepta culpa de omisiune la care s-au pretat atîta timp istoricii noștri. Să dau un singur exemplu de omisiune contemporană: sîntem cu toți atinși de o complicitate a tăcerii atunci cînd se aduce vorba de acei intelectuali bolșevici care, fiind încă în viață și respirînd același aer cu noi, sunt cruțați dintr-un imbold de menajare a susceptibilităților. Mă gîndesc la subalternii lui Chișinevschi, Leonte Răutu și Roller. Dintre ei, unii ne-au fost profesori, alții ne-
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
de canal. A fost nevoie de intervenția jandarmilor, care fac de pază zilnic la intrare. Protestul fundamentaliștilor catolici n-a rămas fără replică. Arhiepiscopul de Paris a condamnat violența, declarând că biserica nu le împărtășește convingerile extremiste. Peste 1000 de intelectuali au semnat o petiție publicată în mai multe ziare în care pledează pentru ideea de libertate a cuvântului și împotriva oricărui fel de cenzură. Câteva zile mai târziu, gazeta satirică „Charlie Hebdo”, un fel de „Cațavencii” noștri, a scos un
Cuvântul care ucide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5126_a_6451]
-
condiția să nu fie apologetă. Nuanța aceasta poate părea banală, dar într-o epocă în care Parlamentul European respinge condamnarea comunismului ți-ar trebui o doză mare de naivitate să crezi că, în materie de incriminare a aberațiilor marxiste, mințile intelectualilor s-au lămurit. În realitate există o specie aparte de doctrinari gomoși, care se încăpățînează să vadă în marxism o teorie nobilă a cărei valabilitate se adeverește pas cu pas, chiar în zilele noastre, și asta mai ales din cauza crizei
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
a explica exhaustiv lumea. În fine, prin cruzimea cu care și-a eliminat adversarii, marxismul a fost un sistem maniheist, menit a exclude pe toți cei ce nu erau de acord cu el. Vladimir Tismăneanu rămîne un caz aparte de intelectual care pare să nu aibă antipatii și idiosincrazii incurabile. E în spiritul său un ecou statornic al prezumției de nevinovăție, grație căruia orice om poate fi înțeles dacă ai răbdare să-l asculți. Așa se face că autorul e în
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
că Lenin și biroul lui politic au avut intenții bune, numai că a venit afurisitul de Stalin și le-a stricat rețeta). Dar paginile cele mai percutante din volum privesc Războiul Civil din Spania, Tismăneanu criticînd prejudecata de cremene a intelectualilor occidentali, care sunt convinși că ce s-a întîmplat în Spania în anii ‘30 a fost o cauză dreaptă a binecuvîntatei Stîngi, în vreme ce tabăra lui Franco a reprezentat Răul cu majusculă. În realitate, nu există un adevăr unic în privința acelui
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
a insuflat, desigur, nevoia de schimbare interioară, neastâmpărul, dorința de a descoperi noi orizonturi, deschiderea. Luând în mână câteva cărți recent apărute la Editura Omonia, unde Elena Lazăr a conturat, în „Biblioteca de literatură neoelenă”, un profil extrem de viu al intelectualului grec, această dorință de a călători, de a descoperi un centru spiritual, apare - fie că e vorba de poezie sau de memorii - ca un laitmotiv obsesiv. Nikos Engonopoulos (1907 - 1985), unul dintre cei mai cunoscuți poeți din generația lui Embeirikos
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
ca șirul actelor de chirurgie plastică. A treia analogie privește „moșmoanele“, fructe mici de mărimea unor corcodușe, cărora uzul limbii le-a conferit aura malefică a vrăjilor și superstițiilor, de unde și expresia: „să nu umbli cu moșmoane“. Pentru Doina Uricariu, intelectualii români se bănuiesc reciproc de umblatul cu moșmoane, republicanii fiind încredințați că monarhiștii se află sub superstiția vetustă a aristocrației ereditare, în vreme ce monarhiștii sunt sătui de vrăjile celor care închină un cult liderilor dintr-un regim republican. Cînd umblatul cu
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
de umblatul cu moșmoane, republicanii fiind încredințați că monarhiștii se află sub superstiția vetustă a aristocrației ereditare, în vreme ce monarhiștii sunt sătui de vrăjile celor care închină un cult liderilor dintr-un regim republican. Cînd umblatul cu moșmoane va înceta, conștiința intelectualilor va avea alt timbru de judecare a trecutului. Doina Uricariu are un ochi vorace, avid după detalii de arhitectură, vestimentație și peisaj, arătînd o atenție draconică în descrierea palatelor regale, a tablourilor de epocă, a hainelor princiare sau fotografiilor văzute
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
Vladimir Tismăneanu, în chiar prefață la ediția românească a Gândirii captive trage concluzia într-o formulare memorabilă: "Ideologia te învață că în numele unei ideologii abstracte pentru umanitate să urăști oamenii în carne și oase". Soarta ideilor radicale, adică a opiului intelectualilor (Raymond Aron), pare a fi una pecetluita. Mitul societății perfecte nu este decât o fantoșa a ideologiei criminale. Sub criza economică, socială și morală, ideologia se erodează, chiar dacă nu se pot face predicții cu privire la ritmul unei prăbușiri. De aceea, odată cu
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
contribuie la triumful revoluției. Imoral și criminal este tot ceea ce stă în calea ei". Sau cum sintetizează Papini în celebrul român Gog (O vizită la Lenin): "Baga-ti în cap că bolșevismul reprezintă un război triplu: al barbarilor științifici împotriva intelectualilor corupți, al orientului împotriva occidentului și al orașului împotriva satului. Și în acest război nu ne vom uita la alegerea armelor. Individul e ceva care trebuie suprimat. E o inventie a acelor pierde-vară de greci și a închipuiților de germani
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
cuprinzător în cartea de memorii la care lucrez, Rămas bun anilor de pribegie”. Cu toate că n-a fost ceea ce s-ar numi un nume literar, Traian Blajovici a lăsat în locul unei opere memoria unui foarte merituos om de catedră, a unui intelectual pururi activ, a unui conviv fermecător, care nu disprețuia șuetele inter pocula. A fost, după cum îl caracterizează succint Valentin Chifor, „un risipitor fericit”.
„Un risipitor fericit” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5334_a_6659]
-
dobândit o aură legendară prin destinul martirizat de care a avut parte. Cap de acuzare în lotul „Noica-Pillat”, închis în anul 1959 din motive politice, Dinu Pillat este eliberat abia în 1964 (la șase luni de la decretarea eliberării lui). Povestea intelectualilor sacrificați în anii ‘50 de securitate este bine cunoscută, detaliile atroce au fost denunțate în numeroase cărți de istorie literară și de politologie. Și continuă să apară, pe măsură ce ies, încetul cu încetul, din arhivele C.N.S.A.S.-ului. Ca exercițiu literar
Introducere la biografie by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/5198_a_6523]
-
cum nu scrie de fapt nici pentru sine, de vreme ce mărturisește că nu-și mai citește însemnările și aruncă caietele într-un sertar atunci cînd le termină. Samuil Rosei a murit în iulie 2001 și cele două volume arată universul unui intelectual care, resemnat în privința ratării publice, umple niște caiete cu considerații în care nu crede, dar care plac la lectură în mod irepresibil.
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
de la fața locului” a evenimentelor din anul 1968, în Franța revoltelor studențești, i-a consolidat necesara distanță față de orice pretenție de „iluminare” și „revoluționarism”. Trebuie menționate, neapărat, secvențele de la începutul anilor ’80, anii adevăratei maturizări politice, petrecută în urma contactelor cu intelectualii critici din Cehoslovacia. Dintr-un capriciu sau - cum cu umor spune autorul - pentru a-și înfrânge „criza de la mijlocul vieții”, Tony Judt decide să învețe limba cehă. În felul acesta, el descoperă nu doar o lume necunoscută (Europa de Est), ci și
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
de la o vârstă fragedă o familiaritate superficială cu textele marxiste și istoria socialistă - suficient cât să mă vaccineze împotriva acceselor mai viguroase ale Noii Stângii a anilor ’60, determinându-mă să rămân cu fermitate în tabăra social democrației. Astăzi, ca «intelectual public» (o etichetă inutilă ea însăși), sunt asociat cu ceea ce a mai rămas din stânga. Dar în interiorul universității, mulți colegi văd în mine un dinozaur reacționar. Nu e de mirare: predau moștenirea textuală a unor europeni morți demult; am puțină toleranță
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
între sublim și indeterminare, între tăcere și spaimă, între avânt și retractilitate, între confuzie și speranță. Ultimii ani din viața lui Tony Judt au ilustrat, cu un neobosit patos al cunoașterii, cu disperarea celui contrariat în convingeri, această ipostază a intelectualului public. Scrisul său poartă o dublă mărturie: a competenței și a speranței că politicul va găsi o soluție provocărilor istorice. Opțiunea sa pentru social-democrație nu e, însă, decât schița unui eșec previzibil. Ea reprezintă, mai degrabă, o încercare patetică de
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]