KorAP: Find »[drukola/base=interveni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...2988 >

74,681 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

deoarece serviciul căilor fera-te, în măsura în care transportă produse sau servicii de interes privat, este un monopol natural și necesar care, pe cale de consecință, trebuie transformat într-un monopol economic al Statului". În fine, pentru neoclasici, Statul trebuie, în egală măsură, să intervină în cazul existenței bunurilor colective indivizibile și a celor care au efecte externe: Bunurile colective indivizibile sunt bunurile disponibile pentru toți indivizii, nimeni neputînd fi exclus de la consumul său, chiar dacă nu plătește pentru asta (un far maritim, o semnalizare rutieră

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Sunt bunuri care, odată ce folosesc unui individ, folosesc de fapt tuturor. Faptul că o navă în plus utilizează farul respectiv nu antrenează o creștere a costului de producție (costul marginal este zero, egal cu prețul de echilibru). Statul trebuie să intervină și să finanțeze producerea de bunuri și servicii colective prin intermediul prelevărilor obligatorii. Efectele externe reprezintă consecințele pozitive sau negative ale activității unui agent economic asupra altor agenți, neluate în seamă de mecanismele de piață. Există efecte pozitive atunci cînd, de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
impozite mai mari sau mai mici, poate introduce tot soiul de reglementări sectorului privat, sau se poate abține și respecta libertatea acestuia etc. Optimul este, cum spuneam, o chestiune de proporții și de adaptare. Nu contează atît faptul că Statul intervine pentru determinarea caracterului unei econo-mii, cît contează nivelul intervenției sale. Un stat activist nu mai este relevant și nici eficient în condițiile actuale, ale interdependențelor multiple și liberalizării accelerate a piețelor, ale retehnologizării și dereglementării, dar el rămîne o necesară

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
o alternativă la cel privat, ci un complement al acestuia. 1.3. Statul ca actor economic Economiile actuale sunt economii mixte. în care coexistă, în proporții diferite, sectorul capitalist bazat pe piață si Statul ca agent economic. De ce trebuie să intervină Statul? În ce domenii și în ce măsură? Trebuie el să-și amplifice intervenția sau să o diminueze? Vom încerca să identificăm, în continuare, cîteva răspunsuri. 1.3.1. Rațiunile și rolul intervenției statale 1.3.1.1. Legea lui Wagner Această

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cu ajutorul politicii sale economice, să asigure creșterea economică, opunîndu-se tendințelor inflaționiste și recesioniste ale conjuncturii; o funcție de redistribuire a veniturilor, cu scopul menținerii coeziunii sociale și asigurării egalității șanselor. 1.3.1.4. Reconsiderarea intervenției Statului Pentru neoliberali, Statul a intervenit prea mult în economiile de piață și se face responsabil de criza economică declanșată în 1974, criză ce a pus capăt anilor de însemnată creștere economică de după război. După monetariști, intervenția crescîndă a Statului în economie a declanșat procesul inflaționist

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ale unor persoane private (organizații, asociații etc.), iar pe de altă parte, că sectorul public poate fi un mijloc de realizare a dorințelor persoanelor, deci un instrument al libertății lor. Dar Statul nu realizează repartiția (distribuția) cea mai justă, fiindcă intervin birocratismul, corupția și alte fenomene specifice. Soluția cea mai bună poate fi o combinație între acțiunea forțelor autoregulatoare ale pieței și intervenții limitate ale Statului (venit minim garantat, drept de învățămînt gratuit, asistență sanitară etc.). Întrebarea este în ce proporții

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
spațio-temporală specifică. Respectul valorilor umane fundamentale atrage și eficiența eco-nomică, premisă necesarmente indiscutabilă, pe calea către o repartiție socială mai justă a bunurilor și serviciilor. Aici recte pentru realizarea distribuirii sau redistribuirii necesare în favoarea celor cu adevărat năpăstuiți trebuie să intervină și societatea civilă (cetățeni, grupuri, asociații, biserici ș.a.) pe baza principiilor morale autentice. În felul acesta, redistribuirea se face în mod natural și liber consimțit, și nu impus de autoritatea statală, care oricum deformează sau chiar deturnează actele de binefacere

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
această din urmă perspectivă, se încearcă prevenirea riscului de exces al intervenției publice, calificată drept etatism. Principiul modern al subsidiarității consideră că peste tot unde inițiativa privată descentralizată nu e suficientă pentru a rezolva o chestiune, Statul nu are de ce interveni. El rămîne astfel cantonat într-un rol subsidiar, nefiind decît complementul unei funcționări economice și sociale în care, pentru a prelua o expresie contemporană, rolul principal revine "societății civile". Chiar dacă într-un mod vag, această expresie subliniază primatul inițiativei private

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
reprezentative, așa cum am arătat. Ca tendință, se poate constata, pe măsura extinderii sectorului public, o creștere a responsabilităților administrative și economice transferate guvernelor locale, nu întotdeauna însoțită de sursele financiare necesare, acestea rămînînd în majoritate "captive" ale guvernului central, care intervine prin "puncții" financiare asupra nivelelor mai joase de administrație publică, ceea ce încurajează birocrația, corupția și activitățile de lobby. Astfel, la nivelele intermediare și locale de guvernare s-a instaurat un dezechilibru între resursele financiare disponibile și nevoile de finanțare efective

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
unitare. De asemenea, ponderea cheltuielilor guvernamentale în P.I.B. ne poate indica cel mai bine raportul dintre puterea publică și piața din diferite țări. Cu cît această proporție este mai mare, cu atît economia respectivă este mai etatizată, mai dirijată. Schimbările intervenite în anii '70-'80 au condus la restrîngerea intervenționismului și întețirea concurenței internaționale. Regiunile au devenit subiecți ai globalizării. Politicile acestora au început să se coreleze (vezi Adunarea Regiunilor Europei, sau Congresul Puterilor Regionale și Locale din Europa). Descentralizarea a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cel mai bun echilibru posibil și asta ne-o demonstrează fragilitatea instituțiilor democratice, cum o arată schimbările de constituții și resurgența uneori a regimurilor autoritare, mai ales atunci cînd se manifestă crize econo-mice. Deci administrațiile pun în practică puterea politică intervenind în economie și vom vedea cum. 1.9. Componentele Statului Termenul de Stat sugerează adesea ideea unui nucleu central, sau a unui fel de stat major al societății. În opinia publică, Statul și guvernul sunt adesea pur și simplu confundate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
o viziune formală și normativă, pedagogică dacă vreți, dar mai puțin realistă, pentru că în practică există necesarmente multiple interdependențe între elementele trilogiei lui Musgrave. Statul contemporan constă, cum am mai spus, într-o rețea de organizații și instituții diverse, ce intervin în grade diferite, la diferite nivele ale societății. Sin-tagma "autorități publice'' este, de aceea, foarte potrivită. Dacă guvernul central este principalul agent al politicii economice a Statului, el nu este și singurul. Extinderea activităților economice ale Statului s-a însoțit

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
publice'' este, de aceea, foarte potrivită. Dacă guvernul central este principalul agent al politicii economice a Statului, el nu este și singurul. Extinderea activităților economice ale Statului s-a însoțit de o multiplicare a centrelor de decizie. Instituțiile publice ce intervin în acest domeniu sunt, în principal, următoarele: 1. Guvernul, format din Primul ministru, Secretari de Stat, plus demnitarii din cabinetele ministeriale. În țările care sunt republici prezidențiale, Președintele ocupă poziția centrală în structura politică și constituie principala autoritate care formulează

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
apărarea pozițiilor cîștigate sau a intereselor categoriilor economice și sociale pe care le reprezintă. Ele pot acționa direct asupra celorlalți actori menționați, sau prin intermediul mass-mediei și, bineînțeles, al partidelor politice. Această influență tinde să fie instituționalizată. Prin urmare, actori numeroși intervin, în diferite moduri, sub di-verse titluri, în definirea și punerea în operă a politicilor economice. Aceste diferite centre constituie ceea ce numim Stat. Ele se influențează reciproc, suportînd diferite presiuni. Poate fi semnalată, ca tendință, o trecere de la modelele centralizate la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
multe metode: prima a fost deja prezentată. Printr-o măsură administrativă, se va fixa prețul la un nivel superior, limitînd astfel oferta și taxînd producătorii. E aplicarea elementară a faimosului principiu după care "polua-torul plătește"; principiul subsidiarității poate de asemenea interveni în acest cadru. O inițiativă privată provenind de la utilizatori, va consta în a pro-pune o indemnizație producătorilor pentru ca ei să accepte să-și reducă oferta. O abordare interesantă, referitoare la internalizarea costurilor, îi aparține lui Ronald Coase. În această perspectivă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de efectele exter-ne pe care piața nu și le asumă. O primă tentație se prezintă astfel, aceea de a considera ansamblul efectelor externe ca fiind nefaste. În principiu, ar trebui atunci să fie suprimate și puterea publică ar trebui să intervină pentru a sancționa, prin tarificare și /sau reglementare, pe autorii efectelor străine negative; A doua școală de gîndire, reprezentată de Ronald Coase, reflectează asupra gradului de acceptabilitate a diferitelor costuri sociale, deoarece acestea nu trebuie și nu pot fi integral

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
acest caz de a face astfel încît suma algebrică a cîștigurilor și pierderilor să fie maximală și că ne aflăm astfel, din punctul de vedere a diverselor activități productive într-un punct de optim. Chestiunea unor eventuale compensări nu va interveni decît cel mult în plan secund, atunci cînd ne-am interesa de repartiția resurselor. Logica e aceeași dacă relațiile dintre activități sunt disimetrice. În acest caz se va impune activitatea dominantă, ale cărei cîștiguri sunt, în valoare absolută, mult mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de pensionare. Aici nu se iau în calcul diferențele per-sonale de venituri, ci se ia venitul mediu al activilor. Aceeași problemă de actualizare se pune pentru valorizarea efectelor indirecte, mai ales a schimbărilor de prețuri și de venituri ce vor interveni în anii viitori, ca și efectele externe desigur. Totul trebuie actualizat, operațiunea este foarte importantă, de aceea vom insista mai mult asupra ei. 2.3.2. Diversitatea criteriilor de alegere a proiectelor Atunci cînd o administrație trebuie să aleagă între

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
măsură, de creșterile indicate. După unii autori (Musgrave, Rostow), dezvoltarea economică este esențialmente responsabilă de creșterea cheltuielilor publice. Am amintit, în acest sens, și de "Legea lui Wagner", privind extinderea continuă a activităților Statului. Acesta s-a văzut obligat să intervină și să cheltuiască mai mult pentru acțiuni de reglare și de reducere a tensiunilor de orice fel, mai ales a celor rezultate din urbanizare, a celor din educație, cultură și acțiuni sociale și pentru realizarea lucrărilor de infrastructură. Dacă G

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
întotdeauna, la rezultate colective favorabile. Fără a utiliza termenul de "efect pervers", Keynes reia aceste constatări la sfîrșitul Teoriei generale. El explică faptul că obiectivul său nu este de a condamna capitalismul, ci de a arăta de ce Statul trebuie să intervină cu scopul de a evita ca alegerile individuale singure să conducă la o situație globală suboptimală. Fără a relua în ansamblul său logica Teoriei generale, să reținem punctul în care Keynes a crezut că poate decela o deficiență globală, și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Dar trebuie să ținem seama de asemenea de existența organizațiilor; Formele instituționale" constituie a treia noțiune cheie. În acest cadru, trebuie precizate de asemenea tipurile de relații care se stabilesc între firme, mari sau mici și specificitățile raporturilor salariale. Aici intervin administrațiile publice și private, mai ales sindicatele, care se străduiesc să fixeze condițiile de funcționare a pieței muncii. Statul apare ca un actor exterior pieței, dar care ocupă un rol fundamental, deoarece cauționează regulile funcționării economice și sociale. El reprezintă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
locale, în timp ce drumurile regionale, de pildă, vor trebui finanțate de o administrație cu competențe geografice mai largi. În această perspectivă, eșalonul național este mai întîi cel care produce bunuri și servicii colective de interes general, cum e apărarea națională. Apoi intervin regiunile (județele) pentru bunurile și serviciile cu caracter regional. Regiunile își văd în ultima vreme rolul crescut mai pretutindeni producîndu-se un proces de descentralizare, de creștere a competențelor regionale. Urmează, desigur, localitățile pentru tot ceea ce este de uz și de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226

cei de aici îl respectă de secole. Mai copiez romane cavalerești și cărți populare, basme și tot felul de scrieri sfinte și nici aici nu se poate scuza vreo greșeală, fiindcă în creația cuiva nu îi este nimănui îngăduit să intervină cu ceva. Doar cartea mea - aceste rânduri, de fapt - va suferi, atâta vreme cât voi trăi, o continuă schimbare. Nu o voi considera încheiată niciodată, prima formă, cea de față, fiind reluată - în ideea de perfecțiune - de zeci, de sute de ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
personal cu Ceasornicarul, dar acesta, cornut cum era, nici nu vroise să audă. Refuzase să ajute țara; cum de-l păzeau, acum, jandarmii? Poate că Starostele postăvarilor și încă vreo câțiva, îndemnați de sus, stârniseră oamenii, urmând ca trupa să intervină în ultima clipă. Să vadă căpățânosul ce înseamnă autorități, grija față de oamenii importanți și așa mai departe. Nimic limpede; în silă, dezamăgiți, cei adunați s-au îndreptat spre case. Nu le mai ardea de Ceasornicar. Nici de orologiu, de Starostele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
se povestea. Acum, porniți din cine știe ce codru, poate mereu același, ori din văgăuni de munte, lupii albi au fost, mai mult de o jumătate de ceas, stăpâni peste așezare. Vânătorii, câțiva, surprinși, nu au izbutit mare lucru. Soldații garnizoanei au intervenit prea târziu, iar jandarmii deloc, sărbătoreau ziua plutonierului, era de Sfântul Lazăr. Doar vreo zece sălbăticiuni au fost doborâte; valul a trecut și dacă târgul nu ar fi numărat cu șase locuitori mai puțin, totul ar fi rămas ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]