19,025 matches
-
este să constatăm cum se corelează ele. Observăm mai întâi că la baza lor se află lichida l/r care poate avea și varianta zero: slav, sorab, șop. În al doilea rând observăm că lichida poate fi descoperită (fără element introductiv) sau poate chiar lipsi: leah față de poleci, ruși față de pruși, anți față de alani. În al treilea rând, că ea este urmată frecvent de sunete labiale: slav, serb, sarm, șop, Sofia. Este de remarcat în cele din urmă amplificarea cuvântului cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
chiar lipsi: leah față de poleci, ruși față de pruși, anți față de alani. În al treilea rând, că ea este urmată frecvent de sunete labiale: slav, serb, sarm, șop, Sofia. Este de remarcat în cele din urmă amplificarea cuvântului cu un element introductiv pseudoprefixal care are la bază elementul sonor introductiv în pronunțarea lichidelor, element numit, pentru greaca veche, spirit. Acesta a preluat în unele cazuri întreaga greutate semantică a expresiei, cum s-a întâmplat cu vgr. ge (pământul și zeița pământului) față de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
anți față de alani. În al treilea rând, că ea este urmată frecvent de sunete labiale: slav, serb, sarm, șop, Sofia. Este de remarcat în cele din urmă amplificarea cuvântului cu un element introductiv pseudoprefixal care are la bază elementul sonor introductiv în pronunțarea lichidelor, element numit, pentru greaca veche, spirit. Acesta a preluat în unele cazuri întreaga greutate semantică a expresiei, cum s-a întâmplat cu vgr. ge (pământul și zeița pământului) față de terra sau tellus la romani, sau de rom
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
olat forma contrasă este rs. vesĭ, sloven. vàs, ceh. ves, pol. wieś, luss. wjes, lusj. wjas, vind. viç(localitate, așezare), magh. vásár (târg), alb. fshat „sat”, fără urmă de miez lichid între consoanele rădăcinii, iar rom. sat, cu suprimarea părții introductive a cuvântului. De la forma contrasă vicus româna are denumiri precum Bacău, Bacova, Băcani, Băcel, Bâcu, Bic, Bica, Bicău, Bocicoiu, Bucea, Buceava, Bucești, Bucov, Bucu, Bucura, București, Bucuru, Buicani, Ocea, Ucea, Ucuriș, Văcăști, Văculești, Veaca, Viacu, Vica, Vicovu, Vucova, Vucșor etc.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sl. kolos „spic”. Se pot astfel constitui serii precum: golova, krye, kopf, cap; engl. chief, head, fr. tête. În plus, forme ca rom. a apuca, vgr. ’ápto, față de lat. capio, cepi, captum, capere „a apuca, a captura” dovedesc că sunetul introductiv din formele citate mai sus este datorat spiritului aspru. Alb, lat. albus, este opus de Cantemir italianului bianco, considerat de origine barbară. De observat mai întâi că italiana nu a renunțat la lat. albo, pe care îl folosește ca sinonim
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
localități Heleșteu, Heleșteni, Herăstrău, numele lacului Herăstrău din București. În maghiară hal înseamnă „pește” dar și „a muri” (halal „moarte”); cf. engl. hell „iad; speluncă, tripou”, vgr. πέλαγος (mare, ocean, abis, beznă), lat. pelagus „marea, necuprinsul mării”, iar fără silaba introductivă he-, pe-, datorată spirtului aspru din structura lichidei l: λαγος în vgr. „pustiu, cavitate, prăpastie, mormânt”, care denumea totodată peștele ca „iepure de mare”, nume datorat neastâmpărului perpetuu și greutății de a fi prins; lat. lagois, idis „lièvre de mer
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Vasile Pârvan a calificat-o „drept un roman fantastic în stare să provoace admirația nemărginită a diletanților, în timp ce alții au considerat-o ca fiind depășită din momentul apariției și ca informație și ca interpretare”, cum arată Manole Neagoe în studiul introductiv la ultima ediție a „Daciei preistorice”. Autorului i se reproșează faptul că el considera poporul pelasg „ca înaintaș atât al daco-geților, cât și al latinilor” (p. 5), ceea ce contrazice ideea arborelui genealogic indoeuropean din care decurge orientarea trecutului limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
colorée et les phénomènes similaires". Deoarece în România nu s-a făcut pânâ în prezent o publicare integrală a acestui articol și nu a fost tradus niciodată la noi, vom face o prezentare detaliată a conținutului acestui articol. În partea introductivă a articolului, autorul precizează faptul că varianta publicată a fost comunicată în premieră în cadrul unui congres al l'Association française pour l'avancement des sciences, ținut la Paris în anul 1889. Cuprinsul revistei ne dă informații despre ținuta revistei și
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
folosite alături de carnea de oaie în bucătăria medievală occidentală, în special în zona mediteraneeană), nucșoară. Mai putem întâlni „iahnia“ și „chefteaua“; în cazul acesteia din urmă, textul ne oferă și termenul românesc echivalent, „perișoare“, ceea ce, afirmă Matei Cazacu în studiul introductiv al „Manuscrisului brâncovenesc “ (O lume într-o carte de bucate, Editura Fundației Culturale Române, 1997), semnifică un împrumut lingvistic recent. Absența din manuscris a altor termeni culinari importați de la turci (cum ar fi ciulamaua, ghiveciul, pastrama, pilaful etc.) îi permite
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
deci într-un fel sau altul, fiecare mai avem ceva de îndreptat"6. 3.2. "A fi sau a nu fi" satiric În literatura românească 7, exemplar în privința satirei, în ambele accepțiuni ale termenului, trecute în revistă în această parte introductivă, este, indiscutabil I. L. Caragiale, despre care mai toate comentariile, în notă elogiatoare sau denigratoare, lasă să se înțeleagă că "râde și mușcă în același timp", că derutează și captivează prin ambivalența mesajului deopotrivă senin și grav, vesel și trist, indiferent
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vadă firele lumii"84, astfel încât opera sa ar echivala cu un îndreptar gnoseologic, un ghid de inițiere în cunoașterea de tip intuitiv, cea care presupune accesul la adevărul absolut prin înțelegerea adevărului concret și palpabil. Am precizat deja în partea introductivă a lucrării caracteristica "socratică" a atitudinii civice caragialiene. Reperând și definind original meteahna noastră națională moftul nenea Iancu a intuit eficacitatea homeopatică a vindecării prin doze ale aceluiași virus. Și atunci parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stilul prețios, snobismul citatelor și a apropos-urilor ce abundau în articolele critice și în dizertațiile respectivului istoric. Îi parodiază apoi stilul și în versurile dedicate Amicului meu Gion în care atinge și prestigiul forului academic. Așa cum menționam în partea introductivă, proba decisivă a vocației comice este dată de luciditatea surprinderii ridicolului chiar și la ființa iubită. Astfel că, deși s-a numărat printre prietenii lui Caragiale, Delavrancea n-a fost scutit de înțepăturile parodice ale acestuia. Nuvela acestuia, Sultănica, este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
autori, un partener din umbră care le-a validat demersurile prin sigiliul intertextual dezvăluit la o astfel de lectură. 3.9. Modul grotesc Grotescul justifică cel mai adecvat încadrarea comicului în categoria amestecului, încadrare despre care am amintit în partea introductivă. Pe axa înnegurării comicului dinspre formele vesele, bonome înspre cele amare, triste sau subsumate esteticii urâtului, grotescul, îndeaproape înrudit cu umorul negru și cu cel absurd, se află în zona de frontieră cu tragicul pe care îl găzduiește adeseori, atunci când
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al comicului de limbaj. Pentru aceasta, ne vom referi la componentele de pe axa expresiei artistice din paradigma caragialismului, în măsura în care pot fi văzute ca instrumente de care se folosește, de această dată, "comicul creat de limbaj" conform clasificării menționate în partea introductivă a studiului și, mai ales, în măsura în care actualizările acestor componente se adaugă recurențelor tipologice și tematice, rotunjind imaginea descendenței caragialiene. Întrucât aspectele definitorii ale formei artistice caragialiene sunt numeroase și diverse, propunem de la început o departajare strictă a elementelor care țin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de câteva pagini. 5.2. Comic prin absurd și absurd prin comic Nu se poate descrie în câteva cuvinte raportul dintre absurd și comic. Dificultatea este produsă de pluralitatea ipostazelor în cazul amândurora. Asupra tipologiei comicului am insistat în capitolul introductiv și am menționat că umorului absurd îi vom aloca mai mult spațiu la momentul potrivit. Aceasta deoarece considerăm că poate constitui un mod al comicului în sine și nu doar o subclasă a umorului, așa cum rezultă, de pildă, din clasificarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de tată îl trase înapoi la țărm"135. Inerentă ironiei în general, detașarea și distanțarea față de obiectul ridiculizat se reflectă la Urmuz prin transferul responsabilității celor afirmate asupra unui enunțiator generic, diferit de locutorul-narator care doar le transmite după formule introductive de tipul "se zice", "se crede", "se știe". Exemplele sunt numeroase și servesc accentuării sentimentului de derută, prin suspendarea temporară a neîncrederii stârnită de absurditățile citite, din moment ce valoarea lor de adevăr este certificată astfel prin recursul la autoritatea maselor care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care opera caragialiană constituie un moment de referință. În acest scop a fost nevoie să ancorăm argumentația în zona conceptualizărilor, sistematizând informația teoretică pentru a conferi demersului analitic siguranță și pentru a evita deriva sau aproximarea. Altfel spus, micile capitole introductive au avut menirea să traseze liniile directoare de urmărit în interiorul imaginarului caragialian, ale cărui constante, astfel certificate, au putut fi recunoscute în manifestările literare ulterioare. În linii mari, am remarcat în cazul fiecărui mod al comicului, aportul caragialian esențial și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1962. Caragiale, I. L., Scrisori și acte, ediție îngrijită, prefață și note de Ș. Cioculescu, Editura pentru Literatura, 1963. Caragiale, I. L., Momente, schițe, amintiri, vol. II, ediția a VII-a, Editura Cartea Românească, București, 1943. Caragiale, Mateiu I., Opere, Ediție, studiu introductiv și note de Barbu Cioculescu, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1994. Ciprian, G., Omul cu Mîrțoaga, ESPLA, București, 1957. Cocea, N. D. , Teatru, Editura Cartea Românească, București. Cocea, N. D. , Pamflete, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1956
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cuvânt înainte și notă asupra ediției de Dan C. Mihăilescu, Editura Univers, București, 1994-1998. Ionescu, Eugen, Căutarea intermitentă, traducere de Barbu Cioculescu, Editura Humanitas, București, 1994. Ionescu, Eugen, Elegii pentru ființe mici, Editura "Jurnalul literar", seria "Poesis" nr.1, cuvânt introductiv de Nicolae Florescu, București,1990. Ionescu, Eugen, Eu, ediție îngrijită de Mariana Vartic. Cu un prolog la Englezește fără profesor de Gelu Ionescu și un epilog de Ion Vartic, Editura Echinox, Cluj, 1990. Ionescu, Eugen, Nu, Editura Humanitas, București, 1991
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
profesor de Gelu Ionescu și un epilog de Ion Vartic, Editura Echinox, Cluj, 1990. Ionescu, Eugen, Nu, Editura Humanitas, București, 1991. Ionesco, Eugéne, Découvertes, Albert Skira, coll. "Les sentiers de la création", 1969. Ionesco, Eugené, Note și contranote, traducere și cuvânt introductiv de Ion Pop, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992. Kirițescu, Al., Gaițele, Editura Minerva, București, 1976. Lăcustă, Ioan, Cu ochi blânzi, Cartea Românească, București, 1985. Lucian, Scrieri alese, Editura pentru Literatura, București, 1959. Mazilu, Teodor, Teatru, Editura Sigma, Brașov, 2001. Mihăescu, Gib
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Albatros, București, 1973. Petrescu, Radu, Ocheanul întors, Editura Paralela 45, Pitești, 2001. Petrescu, Radu, Părul Berenicei, Editura Cartea Românească, București, 1979. Rebreanu, Liviu, Opere, Text ales și stabilit, note, comentarii și variante de Niculae Gheran și Nicolae Liu; Studiu introductiv de Al. Piru, Editura pentru literatură, București,1968, vol. XI, Teatru, Editura Minerva, 1980. Rebreanu, Liviu, Apostolii: Comedie în trei acte, Editura Cartea Românească, București, Ediția a II-a,1926. Rebreanu, Liviu, Plicul: Comedie în trei acte, Editura Cartea Românească
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
I., Teatru, Generația de sacrificiu, prefață de Despina Valjan și Ion Potopin, Editura Minerva, București, 1985. Zamfirescu, George Mihail, Teatru, Editura Minerva, prefață de Valeriu Râpeanu, București, 1974. 2. Antologii Antologia piesei românești într-un act, vol. I, II, studiu introductiv, note și bibliografie de Valentin Silvestru, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979. Crăciun, Gheorghe (coord.), Competiția continuă (Generația '80 în texte teoretice), Editura Paralela 45, Colecția '80, seria Antologii, ediția a II-a, 1999. Desant'83, antologie și prefață de Ov. S.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
I, II, Prefață si note de Valeriu Râpeanu, Editura Tineretului, București, 1967. Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997. Satira în literatura română, vol. I., antologie, studiu introductiv și note de Virgiliu Ene, Editura Albatros, București, 1972. 3. Istorii literare Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Aristarc, Onești,1998. Crohmălniceanu, Ov. S., Literatura română între cele două războaie mondiale, vol I-II-III, Editura Minerva, București
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Valentin, Valori franceze. Studii și articole, ESPLA, București, 1959. Lovinescu, Eugen, Critice, II, Editura Minerva, ediție îngrijită de Eugen Simion București, 1979. Lovinescu, Monica, Unde scurte, Editura Humanitas, București, 1990. Maiorescu, Titu, Critice (1866-1907),ediție îngrijită de Domnica Filimon, studiu introductiv de Dan Mănucă, Editura Elion, București, 2000. Manolescu, Florin, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, Editura Cartea Românească, București, 1983. Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică, Lista lui Manolescu, Proza, Teatrul, Editura Aula, 2001. Marin, Petrică, Ion Luca Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Munteanu, Romul, Farsa tragică, Editura Pro-Humanitate, București, 1997. Vianu, Tudor, Estetica, Editura Orizonturi, București, 1996. Nilsen, Don, Humor Scholarship A Research Bibliography Greenwood Press, 1993. Popa, Marian, Comicologia, Editura Univers, București, 1975. Rosenkrantz, Karl, O estetică a urâtului, traducere, studiu introductiv și note de Victor Ernest Mașek, Editura Meridiane, Bucuresti, 1984. Sartre, Jean-Paul, Situations, vol. I, Gallimard, Paris, 1947. 6. Lucrări teoretice despre intertextualitate, stilistică, pragmatică, estetică, naratologie Barthes, Roland, S/Z, în Romanul scriiturii, Antologie, Editura Univers, 1987. Benedetto Croce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]