3,301 matches
-
Blaga, Geneza metaforei și sensul culturii, în Trilogia culturii, Cuvânt înainte de Dumitru Ghișe, Editura pentru literatură universală, București, 1969, p. 282. 55 Ibidem, p. 289. 56 Artur Gorovei, Literatura populară, II, Ediție îngrijită, introducere, note, comentarii, bibliografie și glosar de Iordan Datcu, București, Editura Minerva, 1995, pp. 77-80. 57 Ibidem, p. 82. 58 Ibidem, p. 86. 59 Ibidem, pp. 109-110. 60 Ibidem, p. 153. 61 Ibidem, pp. 271-272. 62 Ibidem, p. 279. 63 Artur Gorovei, Literatura populară, II, Ed. cit., pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
București, Editura Saeculum, 1999, p. 71. 188 S. Fl. Marian, Nașterea la români, Ed. cit., p. 102. 189 Ibidem, pp. 102-103. 190 Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, Adunate și așezate în ordine mitologică, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Saeculum I. O., București, 1998, vol. II, p. 327. 191 Inf. Țaran Viorica, sat. Colacu, Com. Fundu Moldovei, Jud. Suceava, 2008, 70 de ani. 192 S. Fl. Marian, Nașterea la români, Ed. cit., p. 99. 193 Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Țaran Viorica, sat. Colacu, Com. Fundu Moldovei, jud. Suceava, 70 de ani. 58 Ernest Bernea, Op. cit., pp. 181-182. 59 Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, Adunate și așezate în ordine mitologică, vol. I, II, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Saeculum, București, 1998, v. vol. I, p. 34. 60 Tudor Pamfile, Mitologie românească, Ediție îngrijită, cu studiu introductiv și notă asupra ediției de Mihai Alexandru Canciovici, p. 102. 61 Ibidem, p. 108. 62 Vasile Iftinchi Țâbric, Cântece și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cit., p. 310. 135 Folclor din Țara Fagilor, Ed. cit., p. 68. 136 Vasile V. Filip, Op. cit., p. 117. 137 Ibidem, p. 96. 138 Sim. Fl. Marian, Sărbătorile la români, Studiu etnografic, vol. I, II, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Fundației culturale române, 1994, vol. I, pp. 13-14. 139 v. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, III, Ed. cit.,pp. 257-264. 140 v. Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed. cit., pp. 345-348. 141 Folclor din Țara Fagilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Caraman, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Studiu de folclor comparat, Ed. cit., p. 60. 149 Vasile V. Filip, Op. cit., p. 196. 150 Sim. Fl. Marian, Sărbătorile la români, Studiu etnografic, vol. I, II, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Fundației culturale române, 1994, vol. I, p. 42. 151 v. Jean Delumeau, Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996, pp. 343-345. 152 Aurelian Ciornei, La izvor de joc și cânt, Ed. cit., pp. 253-254. 153 Ibidem, pp. 254-255. 154
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ciornei, La izvor de joc și cânt, Ed. cit., pp. 253-254. 153 Ibidem, pp. 254-255. 154 Ibidem, pp. 258-259. 155 Ibidem, p. 261. 156 Sim. Fl. Marian, Sărbătorile la români, Studiu etnografic, vol. I, II, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Fundației culturale române, 1994, vol. I, p. 99. 157 Ibidem, p. 111. 158 Ibidem, p. 139. 159 Ibidem, vol. II, pp. 193-194. 160 Ibidem, p. 192. 161 Nicoleta Coatu, Structuri magice tradiționale, Editura ALL, Bucirești, 1998, p. 173
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Răscoala lui Horea, de David Prodan). Textele diferă și În privința stilului. Stilul științific este mai arid, datorită obiectivității sale. Depinde mult de personalitatea autorului textului științific, dacă reușește să confere textului o lectură plăcută, agreabilă. Lucrările lingvistice ale lui Iorgu Iordan, de pildă, sunt plăcute la lectură, chiar dacă tratează probleme aride. Un tânăr cercetător trebuie să știe câteva lucruri atunci când se implică Într-o activitate de cercetare: a) Tema aleasă pentru studiu trebuie să fie una la care să lucreze cu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
date privind istoria memorialisticii românești; - să precizeze - eventual, printr-un subtitlu - limitele (În timp și spațiu) ale cercetării, publicul-țintă etc. Istoria presei românești din Transilvania, de Mircea Popa și Valentin Tașcu, poartă subtitlul „de la Începuturi până În 1918”. În 1982, Iorgu Iordan a publicat un volum intitulat Istoria limbii române, cu subtitlul: „Pe-nțelesul tuturor”. E vorba aici și despre onestitatea și corectitudinea cercetătorului, care nu trebuie să promită În titlu mai mult decât oferă prin cercetarea sa. În caz contrar, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
deși o lucrare foarte cunoscută a lui Al. Graur se intitulează Tendințele actuale ale limbii române (1966). Dar poate aceasta este o excepție care Întărește regula, dată fiind personalitatea lui Al. Graur! Sunt alte titluri care folosesc substantivul nearticulat (Iorgu Iordan, Dicționar al numelor de familie românești) sau articulat cu articol nehotărât (Victor Vișinescu, O istorie a presei românești, 2000; Ion Rotaru, O istorie a literaturii române etc.). Totuși, În cazul folosirii unor titluri metaforice, criptice, subtitlul va oferi informații În privința
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
personalități, colectivități, instituții etc. Prima parte a Amintirilor din copilărie de Ion Creangă poartă următoarea precizare: „Dedicație d-șoarei L.M.” (inițialele reprezentând-o pe fiica lui Titu Maiorescu, Livia Maiorescu). Liviu Rebreanu și-a dedicat principalele romane soției sale, Fanny. Iorgu Iordan a dedicat volumul al treilea al Memoriilor sale Ecaterinei Oproiu, „pentru strălucitul ei talent literar”, iar profesorul G. Gruiță și-a dedicat cunoscuta Gramatică normativă soției: „În amintirea soției mele, MARIANA GRUIȚĂ (născută VASU), lector universitar, doctor În filologie (1948-1987
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
singur autor. Iată câteva exemple de tratate cu un singur autor, chiar dacă În titlul acestora nu apare În mod explicit cuvântul tratat: G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până În prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941; Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, ediție definitivă, Editura Științifică, București, 1975; Aurel Iancu, Tratat de economie, vol. I. Știința economică și interferențele ei, Editura Economică, București, 1993. Iată și câteva exemple de lucrări colective: Tratat de drept civil, vol. I, Editura Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a publicat Istoria literaturii române contemporane (vol. I-II, București, 1934), a fost tipărită Istoria literaturii românești. Introducere sintetică (editată și cu o postfață de M. Ungheanu, București, 1977). Fără să fi publicat un tratat de istoria limbii române, Iorgu Iordan a scris În 1982 Istoria limbii române (pe-nțelesul tuturor). 9. Manualul Este o lucrare ce include noțiunile de bază ale unei științe, ale unei arte sau ale unei Îndeletniciri practice, scopul său explicit fiind unul didactic. De aici rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Theodor Hristea (1984, p. 134), vorbind despre faptul că o limbă cu numeroase „frazeologisme” (așa cum este și cazul limbii române) este una cu mari resurse de expresivitate, dă drept argumente de Întărire o lucrare clasică În domeniu, datorată lui Iorgu Iordan: 1 Vezi Îndeosebi Stilistica limbii române (ediție definitivă), de acad. Iorgu Iordan, București, 1975 (pp. 265-304), precum și unele contribuții care au legătură cu cele discutate aici și care figurează În „bibliografia cronologică” anexată acestei fundamentale lucrări (pp. 349-377). 2.5
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
numeroase „frazeologisme” (așa cum este și cazul limbii române) este una cu mari resurse de expresivitate, dă drept argumente de Întărire o lucrare clasică În domeniu, datorată lui Iorgu Iordan: 1 Vezi Îndeosebi Stilistica limbii române (ediție definitivă), de acad. Iorgu Iordan, București, 1975 (pp. 265-304), precum și unele contribuții care au legătură cu cele discutate aici și care figurează În „bibliografia cronologică” anexată acestei fundamentale lucrări (pp. 349-377). 2.5. Notele de conținut Notele se folosesc pentru a da amploare afirmațiilor făcute
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
subsol se iau, de regulă, de pe foaia (pagina) de titlu. Uneori, din diverse rațiuni (politice, comerciale, de cenzură etc.), anumite informații lipsesc de pe foaia de titlu. În acest caz, putem folosi caseta redacțională. FIGURĂ!!! Caseta redacțională a cărții lui Iorgu Iordan, Memorii, vol. II, Editura Eminescu, București, 1977. Se precizează aici numele lectorului, al tehnoredactorului, anul apariției, bunul de tipar și tirajul, numele tipografiei și adresa acesteia. FIGURĂ!!! Caseta redacțională a cărții lui Marian Petcu, Istoria jurnalismului și a publicității În
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
publicată; prefață, postfață, traducător (dacă e cazul); editura; anul de apariție (deci trei precizări În ordine invers alfabetică: localitate, editură, an. Această ordine, perfect logică, nu este respectată Întotdeauna. De obicei, se indică editura, localitatea și anul. Așa procedează Iorgu Iordan În Stilistica limbii române, precum și majoritatea lingviștilor); numărul paginii (al paginilor) la care se găsește citatul sau o anumită informație. Așadar vom scrie: 1 I. Funeriu, Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Editura Amarcord, Timișoara, 1995, p. 29. Observații După
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
formă deosebită și pentru vocativul singular: În -e substantivele masculine și În -o cele feminine. (Alteori Însă forma de vocativ este identică cu cea de nominativ-acuzativ: frate, mamă.) (Îndreptar..., 1995, p. 55) Această regulă este respectată de mulți lingviști: Iorgu Iordan, 1975, p. 231; Dumitru Irimia, 1999, p. 136; G.G. Neamțu, 1999, p. 7; G. Gruiță, 1994, p. 134 ; G. Beldescu, 1995. Într-un articol din Tribuna (Rad, 1998, p. 7), am arătat că această regulă poate părea pedantă, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu caracter interogativ: „Iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua? (I. Creangă) sau „Să fie și din cauza absenței oricărui cuvânt Însoțitor, iarăși ca atunci când este are funcție predicativă?” (I. Iordan); - Într-o conversație, când unul dintre interlocutori răspunde prin mimică și gesturi: „- Ei, da! și Costică... - ? - Costică Arion...” (I.L. Caragiale). - după titlurile constituite din propoziții interogative directe: Ce-i de făcut? (N. Cernîșevski). Nu se utilizează semnul Întrebării după propoziții
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Timișoara, 1967. Richardeau, François, Manuel de typographie et de mise en page, Editions RETZ, Paris, 1993. 3.2. Bibliografia cronologică sau retrospectivă Este utilizată pentru a evidenția evoluția studiilor dintr-un anumit domeniu. De exemplu, celebra lucrare a lui Iorgu Iordan Stilistica limbii române, ediție definitivă, Editura Științifică, București, 1975, are o astfel de bibliografie. Aceasta inventariază toate lucrările din domeniul stilisticii scrise la noi din 1798 până În 1972. În lucrarea Constantin Ciopraga, Interviuri, prefață și notă asupra ediției de Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
B. • Când autorul unei lucrări nu apare pe copertă, În bibliografie, locul său va fi luat de instituția care editează cartea. Exemplu: Academia Română, Dicționarul general al literaturii române. P-R, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, DOOM. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic, București, 2005. Dacă o lucrare are și subtitlu, va fi menționat și acesta, exact așa cum apare pe foaia de titlu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ediția a IV-a). New York: Addison-Wesley Educational Publishers Inc. 10. Sunt invocate și lucrări aflate În manuscris, respectiv surse orale (simpozionul 60 de ani de la cercetarea sociologică a plasei Dâmbovița, organizat În decembrie 1999). FIGURĂ!!! Academia Română. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, DOOM. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 870 1. Când lipsește autorul de pe coperta unei lucrări, iar În locul acestuia apare o instituție, se trece
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Când lipsește autorul de pe coperta unei lucrări, iar În locul acestuia apare o instituție, se trece instituția respectivă, iar „intrarea” se face În ordinea alfabetică a primului cuvânt din numele instituției - În cazul de față, Academia: Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Enciclopedia limbii române, Univers Enciclopedic, București, 2001. 2. În cazul În care lucrarea nu are pe copertă numele vreunei instituții, „intrarea” se face după primul cuvânt al titlului - În cazul de față, Aspecte -, fără a se mai folosi cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fiindcă avem de-a face cu un alt format al cărții, deci cu o altă paginație. E adevărat că vechiul indice ne poate ajuta, Însă refacerea acestuia cere foarte multă atenție. Stilistica limbii române, ediția definitivă (1975), a lui Iorgu Iordan precizează următorul aspect: „Indicele păstrează structura celui din ediția precedentă (1944). Adaptarea la ediția actuală a fost făcută de AUREL NICOLESCU”. 2.2. Ordonarea alfabetică Odată „intrările” inventariate, se poate Începe ordonarea lor alfabetică. Aceasta se face În funcție de prima literă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
căci. Am dat aceste exemple pentru a vedea la ce ne poate servi un indice de cuvinte. 3.5. Indicele de materii Este ceva mai complex, fiindcă se inventariază grupuri de cuvinte-cheie. De pildă, Stilistica limbii române a lui Iorgu Iordan are un bogat indice de materii. Cine este interesat de valoarea diminutivelor, găsește aici următoarele informații: diminutive 158-175; sensurile și nuanțele semantice exprimate de sufixele diminutivale 158-166 (depreciative 159-160, 166; dezmierdătoare 160-163; ironice 163-166); sufixe diminutivale cu valoare augmentativă 166-169
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
altă ocazie. Consider că aici este mai mult decât o problemă ortografică, fiind vorba și despre una politică. De aceea, propun păstrarea ambelor forme, În funcție de opțiunea autorului. Nici chiar atunci când avem texte de același autor, scrise În epoci diferite (Iorgu Iordan, de pildă, a scris sunt În perioada interbelică, apoi sînt În anii comunismului) nu avem voie să unificăm. Dicționarul scriitorilor români, de pildă, care nu aplică măsurile recente ale Academiei Române, a respectat totuși forma sunt În titlul lui Ion Minulescu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]