3,291 matches
-
(arabă:الضفة الغربية, " aḍ-Ḍiffä l-Ġarbīyä"; ebraică: הגדה המערבית, "HaGadah HaMa'aravit", ""malul de vest""; engleză: "West Bank") este un teritoriu aflat pe malul drept al râului Iordan. Pe majoritatea acestui teritoriu își exercită autoritatea de facto guvernul laic al Autorității Naționale Palestiniene (Regiunea Autonomă Palestiniană), o entitate prestatală arabă sunnită semiindependentă și separată teritorial și politic de guvernul Hamas din Fâșia Gaza. O parte din teritoriul Cisiordaniei
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
cu tărăgănare, tratative israelo-palestiniene pentru reglementări teritoriale și definitivarea situației politico-administrative. Teritoriul Iordaniei, sărac în resurse, dar bogat în istorie, este menționat pentru prima oară în jurul anului 2000 î.Hr. când semiții amoriți s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
politico-administrative. Teritoriul Iordaniei, sărac în resurse, dar bogat în istorie, este menționat pentru prima oară în jurul anului 2000 î.Hr. când semiții amoriți s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul Primului război mondial, pentru a submina dominanța otomană din Orientul
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
descompunere), Regatul Unit a sprijinit declanșarea revoltelor arabe din anii 1916-1918. Documentele acordului secret Sykes-Picot, care venea să reglementeze dezideratele colonialiste franceze și britanice în Orientul Mijlociu creau și un stat beduin arab, Emiratul Hașemit al Transiordaniei la est de râul Iordan (în așa-numita Transiordania), tot teritoriul (subpopulat) dintre Iordan și Marea Mediterană urmând să devină - conform promisiunilor prim-ministrului britanic, lordului Balfour - „un cămin național evreiesc în Palestina”, prin Declarația Balfour (1917), remenționate în documentele Conferinței de la San Remo (1920) care
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
anii 1916-1918. Documentele acordului secret Sykes-Picot, care venea să reglementeze dezideratele colonialiste franceze și britanice în Orientul Mijlociu creau și un stat beduin arab, Emiratul Hașemit al Transiordaniei la est de râul Iordan (în așa-numita Transiordania), tot teritoriul (subpopulat) dintre Iordan și Marea Mediterană urmând să devină - conform promisiunilor prim-ministrului britanic, lordului Balfour - „un cămin național evreiesc în Palestina”, prin Declarația Balfour (1917), remenționate în documentele Conferinței de la San Remo (1920) care au dus la obținerea de câtre Marea Britanie a "mandatului
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
ofițeri britanici, Legiunea Arabă iordaniană a devenit cea mai performantă, mai bine antrenată și mai utilată forță armată din zonă. Conform planurilor regelui Abdullah I, ea a primit ordinul să ocupe - pentru alipirea de Iordania - toată zona de vest a Iordanului () și Ierusalimul, cu locurile sfinte. Legiunea Arabă s-a angajat în lupte în mai 1948 și a fost singura, dintre toate armatele arabe invadatoare, care a izbutit să-și execute sarcinile în marea lor majoritate. Parlamentul transiordanian l-a proclamat
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
și-a încheiat cariera în 1951, fiind împușcat de un arab palestinian pe când ieșea de la rugăciune, în fața Moscheei Al-Aqsa din Ierusalim. Acordul de armistițiu arabo-israelian din 1949 a menționat afilierea Cisiordaniei, cucerită de transiordanieni și redenumită „Malul de Vest” (al Iordanului, în ) Iordaniei, care se unificase politic și geografic cu populația palestiniană din zonă prin „Acordul de la Ierihon” (sau, „A II-a Conferință Arabo-Palestiniană”) din 1 decembrie 1948, și care l-a proclamat pe Abdulah I-ul al Iordaniei Rege al
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
13 decembrie Parlamentul transiordanian a votat pentru transformarea «Transiordaniei» în «Regatul Hașemit al Iordaniei», iar regele Abdullah a devenit „Rege al Iordaniei”. Unificarea a fost definitivată de Adunarea Națională Iordaniană formată din 20 de reprezentanți ai malului de Est al Iordanului și 20 de reprezentanți (palestineni) ai malului de Vest, la 24 aprilie 1950. Actul de unificare conținea și o "clauză protectivă" care venea să asigure drepturile arabe asupra "întregului teritoriu arab" (adică, clauza includea și teritoriul Israelului).. Numai Regatul Unit
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
Orientul Mijlociu se va declanșa pe motive de lipsă de apă și nu politice. Pentru populațiile din zonă apa are o importanță strategică egală, sau chiar superioară pământului. Principalele surse de apă potabilă (cu concentrații reduse de sare) din teritoriul dintre Iordan și Marea Mediterană sunt Lacul Tiberiada (Lacul Kineret, Marea Galileei) și acviferul (apa freatică) de la baza lanțului muntos care străbate Cisiordania. Pentru a îngenunchia Israelul prin "uscare", Siria a construit baraje care urmau să devieze izvoarele Iordanului, care alimentează cu apă
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
sare) din teritoriul dintre Iordan și Marea Mediterană sunt Lacul Tiberiada (Lacul Kineret, Marea Galileei) și acviferul (apa freatică) de la baza lanțului muntos care străbate Cisiordania. Pentru a îngenunchia Israelul prin "uscare", Siria a construit baraje care urmau să devieze izvoarele Iordanului, care alimentează cu apă Marea Galileei, principalul rezervor de apă al Israelului (de unde Israelul livrează importante cantități de apă atât Iordaniei, cât și Autonomiei Palestiniene). Israelul a considerat construirea acestor baraje ca o provocare la război (în ) și le-a
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
fruntea OEP a fost ales conducătorul mișcării Fatah, Yasser Arafat. În anii 1970, centru principal al Organizației pentru Eliberarea Palestinei s-a aflat în Regatul Iordaniei, care, în urma înfrângerii în Războiul de Șase Zile rămăsese cu teritoriul de la est de Iordan (fosta Transiordanie). De pe teritoriul Iordaniei, OEP a organizat incursiuni ale unor militanți precum și tiruri de mitraliere în teritoriul Israelului. În urma unor astfel de acțiuni, soldată în mod invevitabil cu reacția de represalii a Israelului, au rezultat fricțiuni dintre care cea
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
ar avea curajul a-și pune fățiș marile întrebări privitoare la alcătuirea ei, moartea izgonitului H. Tiktin ar trebui să provoace o serioasă revizuire de conștiință.”" Deși opera sa nu este atât de mare ca proporții, are, potrivit Acad. Iorgu Iordan, președintele Societății Române de Lingvistică Romanică, "„un caracter (...) definitiv, în sensul că cercetările ulterioare i-au adus prea puține schimbări esențiale"". "Dicționarul româno-german", în trei volume, elaborat în perioada 1896-1926, a rămas carte de referință și astăzi. Grigore Antipa a
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
est, spre Transiordania. Numele regiunii este antic. El este amintit în descrierea biblică a exodului triburilor lui Israel din Egipt, și înseamnă „regiune aridă și pustie”, „deșert”. Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din fața Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Hașerot și Di-Zahab (Deuteronom, 1,1)" Aravá este, ca și mai la nord Valea Iordanului, o parte a șanțului tectonic afro-sirian care duce din Africa de Est până în sudul Turciei. Ea
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
și pustie”, „deșert”. Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din fața Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Hașerot și Di-Zahab (Deuteronom, 1,1)" Aravá este, ca și mai la nord Valea Iordanului, o parte a șanțului tectonic afro-sirian care duce din Africa de Est până în sudul Turciei. Ea este de fapt o extindere a zonei sudaneze, în care temperaturile ating vara 48°C. Suprafața regiunii Aravá este de circa 3,000 kmp
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
unor drumuri antice, de pildă Drumul Mirodeniilor, dinspre Peninsula Arabică spre portul Gaza pe coasta Mării Mediterane, și care străbătea Arava lângă Moa, sau Via Nova Taurina, construită de romani de-a lungul unor oaze, de la nord la sud, dinspre Iordan către Arava, ocolind zonele controlate de nabateeni. Unul din popasurile de pe parcursul Viei Nova Taurina este fortăreața Hatzeva, dotată de romani cu băi încălzite, și unde se află și cel mai bătrân copac din Israel, un jujub (zizif) vechi de peste
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
Zangi. În următoarele decade, a cucerit mai multe regiuni și în 1183 stăpânea Egiptul, Siria, nordul Mesopotamiei, Hejaz, Yemen și coasta Africii de Nord până la granițele Tunisiei moderne. Cea mai mare parte a Regatului de la Ierusalim și teritorii din jurul râului Iordan au căzut sub conducerea dinastiei Ayyubide după ce Saladin a câștigat Bătălia de la Hattin în 1187. Totuși, cruciații au recâștigat controlul asupra coastei Palestinei în anii 1190. În Egipt: În Siria:
Dinastia Ayyubidă () [Corola-website/Science/324942_a_326271]
-
Haagana și Nahal Refaim, și într-o arie mai mare în formă de potcoava, care înconjoară dinspre vest așezările Beit Meir și Shoresh. Munții Iudeei formează o barieră naturală între șesurile litoralului mediteranean Shfelá, la vest, si Depresiunea tectonica a Iordanului la est. În antichitate ei au fost acoperiți de păduri dese. Sunt alcătuiți din soluri de tip terra rossa, acoperind roci sedimentare precum calcar, cretă, silex, si dolomit. În această regiune se extrage piatră de construcție cunoscută că „Piatră de
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
Război Mondial și supraviețuitori ai Holocaustului au început să vină în Israel, iar mulți s-au alăturat forței de apărare a Israelului . Mulți din ei au căzut în război.. O ofensivă israeliană care avea scopul opririi și întoarcerii lor peste Iordan a fost respinsă (9-14 iulie). Oricum, o a doua ofensivă a extins controlul israelian asupra coastei la nord de Haifa și s-a extins în interior pentru a asedia Nazaretul (12-16 iulie). Prin lupte puternice, israelienii au capturat orașele Lydda
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
noiembrie) și și-au concentrat forțele rămase în zona Gaza. La sfârșitul lui noiembrie, un armistițiu local a fost mediat între israelieni, sirieni și libanezi. La 1 decembrie, emirul Abdallah a anunțat unirea Transiordaniei cu palestinienii arabi de la vest de Iordan, noul stat urma să se numească Regatul Hașemit al Iordaniei. A adoptat de asemenea și titlul de „Rege al arabilor palestinieni”, spre dezgustul celorlalți lideri arabi. Egiptenii au încercat să spargă frontul la Faludja (19 noiembrie-7 decembrie) dar au eșuat
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
rămas Prim Ministru. În 1959, au avut din nou ciocniri de-a lungul frontierei Israelului care au continuat pe parcursul anilor 1960. Liga Arabă a continuat să mențină boicotul economic și a existat o dispută asupra drepturilor apei din bazinul râului Iordan. Cu sprijin sovietic, statele arabe, în special Egiptul si-au crescut forțele militare. Principalul furnizor de echipamente militare al Israelului a fost Franța. În mai 1960, Mossadul la găsit pe Adolf Eichmann în Argentina, unul dintre conducătorii holocaustului nazist și
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
(arabă تاريخ فلسطين ; ebraică: היסטוריה של ארץ ישראל) este studiul trecutului teritoriului pentru care în anul 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a emis Mandatul britanic pentru Palestina. Această regiune se află între șesurile est-mediteraneene de coastă și Iordan, după accepțiuni din vechime întinzându-se și dincolo de acest râu, până spre începutul Deșertului Arab, în Transiordania. Situată într-un loc strategic între Egipt, Siria și Arabia, fiind și locul de naștere al religiilor avraamice, regiunea are o istorie lungă
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
fostul Regat Hasmoneu în cinci districte. În această perioadă conducerea entităților statale evreiești sub tutelă romană a revenit dinastiei Apatrizilor, sau irodiene, de origine edomită. Misiunea publică de trei ani a lui Isus, care a început cu botezarea în râul Iordan și a culminat cu răstignirea Sa, se estimează că a avut loc în perioada 28 - 30 AD, deși istoricitatea lui Iisus este contestată de către unii savanți. În anul 70, Titus a devastat Ierusalimul, ceea ce a dus desființării autonomiei politice, și
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
trigonometric, pornind de la ora 12, sunt gravate stemele celor 11 județe revenite, după eliberare, la statul român: Trei Scaune, Năsăud, Odorhei, Cluj, Satu Mare, Bihor, Maramureș, Mureș, Ciuc și Someș. Reversul piesei a fost gravat de Ioana Bassarab Starostescu și Ștefan Iordan. Tăietura / muchia medaliei este netedă și are gravat textul, în limba latină: « », în , deviza monarhiei române. În legea 656, publicată în Monitorul Oficial nr. 298 din 23 decembrie 1944, se menționa că Ministerul Finanțelor era autorizat să bată, prin Monetăria
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
a fost un grup de zece orașe la frontiera de est a Imperiului Roman în aproprierea provincilor romane Iudea și Siria, unite datorită limbii, culturii, locației și statutului politic comun. Cu excepția orașului Scitopolis, toate se aflau la est de râul Iordan, fiind un izvor de cultură greacă și romană. Această uniune a fost fondată în 64 î.Hr. în timpul cuceririi Siriei de către Pompei și dizolvată în 135 d.Hr. la sfârșitul revoltei lui Bar Kohba. Plinius cel Bătrân ne relatează în scrierile
Decapolis () [Corola-website/Science/326912_a_328241]
-
nordul Israelului, care a fost drenată și cultivată mai ales în cursul secolului al XX-lea. Din vechime regiunea a cuprins Lacul Hula, chemat în antichitate Lacul Semehonit, înconjurat de numeroase mlaștini. e legată de partea de nord a Văii Iordanului, fiind aflată deasupra nivelului mării. La est ea se învecinează cu primele dealuri ale Podișului Golan, la vest cu munții Galileei, la nord cu pârâul Maayan Baruh și la sud cu blocul bazaltic de la Korazin. Valea are o lungime de
Valea Hula () [Corola-website/Science/326498_a_327827]