9,120 matches
-
metafizic productiv, care-l presupunem, pe care nu-l cunoaștem decât prin rodul său, la care psihologia limbii nu a ajuns, nu va ajunge.” „Un visător rupt de realitate care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia, indiferent la ironiile și laudele semenilor, caracteristica lui principală fiind seninătatea abstractă”, este caracterizarea făcută de Titu Maiorescu. În realitate, așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale, viața i-a fost o suprapunere de cicluri formate din vise frumoase, dar și
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
umbre călătoare”. Când ochiul neliniștit vede „dincolo” infamia fără măsură și se întoarce în cearcănul cât o umbrelă, inspirația petrece peste orgoliul rece și capriciul rigid. 5. Lelia Mossora nu este un temperament vulcanic. Se autoportretizează (cu un dram de ironie) fără complexul limbajelor ce dezmiardă și ceartă, „la capăt de dorință”, pe iconițe metaforice, misterul prins în „năvod de dor uscat.” O binevenită terapeutică (temperată). Această voce torturată de teama de a nu fi luată în seamă, își are “secretul
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
de pietrele monumentelor și de sacâzul discursurilor oficiale cari i s-au închinat într-o batjocorire totală a vieții lui de zbucium și de mizerie.” Revoluția poetică declanșată de simbolism introduce în câmpul poetic pictura și muzica, gestica teatrală, fronda, ironia etc. Prin simbolism poezia noastră se „modernizează”, devine contemporană cu peisajul liric occidental, noțiunile de nou și vechi devenind relative. Astfel Macedonski, Anghel, Minulescu, Bacovia sunt poeți crescuți la flacăra lui Eminescu. În ei găsim teme, ambianțe, versificații, de tip
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
cu toate problemele ce-au întunecat parcursul existențial al generației din care face parte. Însă de nicăieri nu răzbate vreun zvon de bocet, ori vreo notă frizând autocompătimirea. Dimpotrivă, rememorarea traduce înțelepciunea îngemănată cu mirarea copilărească, maturitatea deplină împletită cu ironia subtilă, astfel că evocarea primilor ani pe care i-a trăit curge firesc, consemnând, ca într-o poveste destinată copiilor, fapte și întâmplări, evenimente la care autoarea a fost martoră sau care s-au țesut în jurul său. Asta nu înseamnă
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
știți de porcii tăiați !? Singurul merit pe care îl aveți, este că în urma voastră au rămas destule resturi de mâncare pentru ei ! Și nici măcar meritul vostru nu ar fi, dacă stau să judec mai bine ! Fără ca măcar să sesizeze nota de ironie ce-i era adresată, Nicolae i-a întărit spusele : - Are dreptate ! La câte fripturi am învârtit pe plită, dacă le serveam la un restaurant, doar cu bacșișul primit m-aș fi făcut om ! - Lasă că nici permisia primită nu-ți
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
de Iliescu, ca succesor legitim. 2012 lupta pentru putere, grațierea lui Năstase s-a încheiat cu un referendum. Pentru că la ortodocși președintele este „rege și preot”, Iliescu și fidelii lui cer mai degrabă binecuvântarea Moscovei decât a occidentului, a Romei. Ironia soartei face că după Pauker să vină la putere Dej și Ceaușescu, care s-au visat independenți. Primul moare iradiat, al doilea lichdat. După Iliescu, Constantinescu e înlăturat după ce l-a primit, împotriva liniei pravoslavnice, pe Fericitul Ioan Paul II
CONDUCEREA LUMII. de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365346_a_366675]
-
Eu curvă?! Crezi că astea, care mă judecă astfel, sunt normale la cap?! Ochii ei verzi capătă sclipiri străfulgerătoare. Bărbia îi mustește a supărare. Colțurile gurii par nehotărâte; dau să coboare a nemulțumire ca mai apoi să se ridice, însoțind ironia, sfârșind într-un zâmbet larg, vesel, în consonanță cu ceea ce mintea ei tocmai descoperă: „Păi ăstea măritate și-o trag aproape zilnic cu bărbatul pe care îl au și mai știu eu destule care mai scapă pe de lături pe când
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
Și cine știe cât vor mai fi... * Îndata ce a găsit o portiță să evadeze și Albert și-a înaintat demisia. A aflat cu aceasta ocazie că directorul instituției “avea gânduri mari cu el”. A luat-o ca pe un punct pus ironiei amare. Vreme de trei ani trăise un vis urât. A fost cea mai mare libertate de care s-a bucurat, o fărâmă de libertate totuși. Duruma a rămas să-și împlinească destinul, un destin crud, amintind de vremurile Inchiziției. * * * A
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
de abaterile și cusururile clerului, sfârșesc prin a contracta o aversiune teribilă împotriva creștinismului. Profundă eroare și regretabilă confuzie! Era fatal, ca instituția și slujitorii ei să aibă păcatele inerente oricărei organizații lumești. Ba ceva mai mult: printr-o ciudată ironie a soartei, nu arareori, s-a întâmplat ca biserica și clerul să lucreze în sens diametral opus, cu spiritul religiei creștine. Inchiziția este un caz deosebit de edificator. Religia cea mai tolerantă de pe lume, devine la un moment dat, în mâna
AM AVUT NOROCUL SĂ-L CUNOSC PE CEL MAI MARE CRISTOLOG ROMÂN: STERIE DIAMANDI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364758_a_366087]
-
în armata celor 1000 de cămăși roșii a lui G. Garibaldi alături de prahoveanul Stan Popescu zis Garibaldianul. În primăvara anului 1913, Grigore Cantacuzino a murit, iar afacerile au fost moștenite de fiul său George Cantacuzino, poreclit „Prensul”, Prințul, ca o ironie la pretențiile nobiliare afișate de acesta, ca și fiul lui I. L. Caragiale, Mateiu. În 1914, după izbucnirea războiului, Minerva ajunge în sfera de influență a Puterilor Centrale printr-o tranzacție discretă din care nu lipsea conducerea societății „Steaua Română” de la
LEGĂTURILE LUI IOAN SLAVICI CU PRAHOVA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364750_a_366079]
-
present, purtând semnătura lui Alex.Ștefănescu, ne dezvăluie un specialist pătruns de dorința de a cunoaște mai mult despre opera abordată, despre autorul ei. Este o necesitate lăuntrică obiectivă de clarificare. Chiar dacă de nenumărate ori în cronicile sale strecoară o ironie fină, uneori sarcastică, dar niciodată răutăcioasă. Frecvența aparițiilor cărților sale este, cu aproximație, la doi ani o carte, culminând cu opera sa de căpătâi “ Istoria literaturii române contemporane (1941-2000 )“, apărută la Editura Mașina de Scris, în anul 2005, fiind premiată
ARTA ŞI LITERATURA ÎN CONCEPŢIA LUI ALEX.ŞTEFĂNESCU, PARTEA I-A de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364853_a_366182]
-
de săraci am fi și oricât de obosiți am fi de o tranziție fără sfârșit și de o criză care ne exasperează, cultura ne dă curaj și simțul creației ne dă insomnia. Epigrama este, se știe, un gen situat între ironia bucuroasă și umorul răutăcios, între caricatură și desenul expresiv, între râsul mușcător și zâmbetul plin de ambiguități. Este un gen al inteligenței și al abilității și, mai ales, este un produs al spiritului comic. Județul nostru a dat mereu excelenți
2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364860_a_366189]
-
luminiș voios din calea, lung timp posomorâtă, a tinereței mele.” Vasile Alexandrescu Urechia ironizează și obiceiul acelor vremi, al profesorilor din Academia Mihăileană de a silui limba, după modelul latin. Scrierea e plină de umor (uneori negru) și de fină ironie, ca și în multe alte scrieri. Autorul încheie, de obicei, cu câte o pildă moralizatoare: „Aș voi să știu câți și care sunt bărbații de stat contimpurani, cari se fac pârghiile de ridicare a celor mici și fără de sprijin?” Publicistul
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
se potrivește de minune expresia „a citi pe nerăsuflate”. Noua carte cuprinde bună parte din articolele scrise și publicate în cotidianul „Cuvântul liber” și în alte reviste de cultură, cu mare talent jurnalistic, cu rafinament, cu un amestec ciudat de ironie și luciditate necruțătoare, mai ales când vorbește de românii „veșnic umiliți, jigniți și arătați cu degetul precum ultimii borfași ai lumii”. Stilul îl recunoaștem imediat: nervul publicistic, spiritul critic caustic, dus până la cruzime, folosirea dezinvoltă a numeroase informații istorice și
PĂMÂNTUL CARE DOARE, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364862_a_366191]
-
Publicat în: Ediția nr. 447 din 22 martie 2012 Toate Articolele Autorului într-un hohot de râs, surprind ura. geometrie a prostiei umane, umple cana de cafea a iluziei. la buză, răstoarnă cuvintele. cactusul e doar o sferă plină de ironii. prin porii ei, respiră naivul. pe hârtie, harta ideilor duce într-un punct. îl colorez. am mai primit o palmă. închisă. Referință Bibliografică: cactus / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 447, Anul II, 22 martie 2012. Drepturi
CACTUS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364910_a_366239]
-
rău, ,,a strica orzul pe gâște'' - a dărui lucruri bune cuiva care nu știe sau nu poate să le prețuiască. Pentru a arăta că cineva nu este bine dispus, s-a zis că ,, nu i-s boii acasă'', iar pentru ironie s-a creat expresia ,,a o face de oaie'' - a proceda neîndemânatic. Despre cei care râd de defectele altora, fără a și le vedea pe ale lor, se spune ,,râde ciob de oală spartă''. Toate aceste expresii, ca și multe
TRAISTA CU VORBE A LIMBII ROMÂNE, DE MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364932_a_366261]
-
talentul de orator al lui Caragiale, se știe că acesta vorbea pe înțelesul tuturor, dar, în același timp, folosea o limbă română impecabilă, era obsedat de corectitudinea frazelor și avea un mare succes, datorită puterii zdrobitoare a raționamentelor și a ironiei lui fine. Refuzul maestrului de a participa la propriul Jubileu i-a șocat pe toți. Dar, cum să nu refuze Caragiale această sărbătorire, organizată cu atâta fast? Cine erau cei ce îl omagiau acum, oare nu aceiași care, cu ani
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
guvern, niște șantajiști ce acționează ca Agamiță Dandanache, Zoițici ce n-au altă treabă decât să „facă politică”, Tipătești sclifosiți și imorali, ce-i numesc cu scârbă pe nemulțumiții din Piața Universității, „țărani”, „viermi”, „ciumpalăi”, toți ar fi biciuiți de ironia lui Caragiale. Credeai c-am murit, neică?! Câtă asemănare, Doamne, parcă opera lui ar fi fost scrisă ieri, personajele de atunci seamănă cu cele de acum, aceleași apucături, aceiași ipocrizie, același fond sufletesc. Toți și toate oglindesc o realitate mizerabilă
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
ȘTEFAN DUMITRESCU (TULCEA) Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 969 din 26 august 2013 Toate Articolele Autorului Poemele din BĂLCESCU FLUTURÂND, de un neoromantism divin mai mult decât evident, denotând simțul (autorului) pentru măsura cvasi-perfectă, cu subtilele inserții de ironie penalizatoare la adresa modernității, pot fi privite ca îndemnuri la resuscitare spirituală, la revigorare a sentimentului de apartenență la neam și patrie, la ieșirea din starea decadentă ce caracterizează cotidianul românesc al prezentului. Probând erudiție și talent, abordând (sau construind) exprimări
„BĂLCESCU FLUTURÂND” (POEME) DE ŞTEFAN DUMITRESCU (TULCEA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364962_a_366291]
-
meu albastru tu să stai! Fluturii de noapte te-o răcori ,de vei veni cu aripi-n formă evantai. Dac-ai veni din noaptea eternă până și focurile nopții, S-ar stinge lin ...și-ar fi din nou iubire o ironie-a sorții.. Dar peste nopțile de foc revarsă patima nebună ca un joc Și n-o să vii până la soroc,ce forțe oare am să-invoc? Referință Bibliografică: DACĂ.....AI VENI / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2347, Anul VII
DACĂ.....AI VENI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366444_a_367773]
-
mint, și în delirul meu mă văd alene, în jocurile- absurde, în pași de cantinele, în aceste vremi de fericiri și pace când soarta face totul și desface, mă simt redus la numitorul zero și delirez în piața Trocadero, cu ironii subtile și imagini glumețe, jucând ca saltimbancii în cadențe, de parc-aș fi în secolul Pericle, printre pirați ascunși în mii de sticle, unde mă trage virgula zeiască și unde cerurile mi se cască și unde mi se-aplică mii
GEOMETRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366447_a_367776]
-
Marian. - Dar de ce vorbește moldovenește?, l-a mai întrebat bătrânelul. - Vorbește așa pentru că a fost crescut de soacră-mea, la Hârlău. - A, da? Frumos!... Marian nu i-a mai răspuns bătrânelului - nu știa cum să ia acel „Frumos!” - drept o ironie sau o apreciere? O săptămână mai târziu soția i-a născut o fetiță pe care au numit-o Alexandra în memoria socrului său. Ca și în cazul băiatului, soția nu avea suficient lapte la sân pentru a o hrăni, de
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
Nici mie nu-mi este ușor având Pământu-n custodie. Tot alergând să pregătesc terenul pentru viitor, ca oamenii ce vor veni să se urască cu mult spor, nu știu odihna cum arată, nici dacă-i zi ori noapte-adâncă. (cu fină ironie) Cu slujba nu-i de șuguit, c-o pierzi și naiba de mănâncă ... (Apoi, după ce oftează adânc): Pesemne vouă vi se pare că-i fericire-n nemurire. Vă dau cuvântul meu de-onoare (pe care o posed din fire), Că
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
comun o vreme și-apoi atât de diferit de la un alt timp... Din nu se știe ce și nici când, beșteleală sau suduială amicală, neînțelegeri de altă natură (puțin probabil) își atribuise unul altuia epitete puțin măgulitoare, adesea de o ironie aspră, câteodată evident malițioase. Când și când auzeai cum se stropșesc din senin, își aruncau unul altuia cuvinte cu echivalențe în lumea animală, la profilul antropometric al fiecăruia și însușirilor lor anatomo-morfologice, de prezență morală sau „îndemânare” în societate („gloabă
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
mai pătrund „întârziații”, din diferite motive s-au lăsat așteptați și membri marcanți ai „nomenclaturii locale” ! Căutând să ajungă către prezidiu (apucături relevante!) boșii locali au stârnit printre participanții elevi, cadre didactice și ce-o mai fi fost rumoare, pâsâituri, ironii abia schițate și vociferări hămăite abia mascate. Printre ele și remarca spontană, corelată cu realitatea momentului, a unui profesor pus pe șagă, în fapt o întrebare adresată mai mult retoric celor din apropiere: „Băi, știți de ce au venit ăștia de la
MIORIŢA , CONTRACTATĂ !.... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366667_a_367996]