5,277 matches
-
pare că nu se mai găseau bilete de săptămâni de zile, idolul anilor noștri tineri a intrat în Czikos cu ceata lui de însoțitori. De la o oarecare distanță, cinci, șase mese de noi, el va fi auzit stilul nostru de jazz și fără îndoială va fi gustat erupțiile stridente ale lui Geldmacher; oricum, sound-ul acestuia era neobișnuit. Așadar, oaspetele ilustru a pus, cum s-a spus mai târziu, să i se aducă trompeta de la hotel, și-a ridicat privirea - brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de Revelion, în zori m-au condus la gară Fluieraș Geldmacher, Scholl cu chitara și fiul țiganului țambalagiu cu contrabasul. Era și Franz Witte cu ei. Fiecare fuma de parcă aceea ar fi fost ultima țigară. Încă o dată, stilul nostru de jazz. Scândura de spălat și degetarele au rămas pe peron. Am lăsat în urmă multe alte lucruri. Am plecat cu trenul interzonal, pe întâi ianuarie ‘53 în plin semestru de iarnă: cu puțin bagaj, dar bogat în cuvinte și personaje lăuntrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
femeie de serviciu în cafea, am început să observ pe mine petele unei faime suspecte, am reușit să-l conving pe Dieter Wellershof, pe atunci lector la editura Kiepenheuer, să strecoare în program și cartea cu poze și partituri de jazz Oh, Susanna. Acest obiect de artă demult epuizat, în format lat, care pune în scenă blues, spirituals și gospel songs, nu mai e de găsit decât în anticariate și pe internet. Fluieraș a rezistat mai mult decât Frank Witte. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un cunoscut muzician, Marius Odagiu, ce-avea să fugă În Germania În ’86 și să dispară fără urmă prin ’92. Era un om deosebit, ne respectam unul pe celălalt, voia să-l Împuște pe Ceaușescu. Am Învățat ghitara clasică, apoi jazz, apoi Kierkegaard. Mi l-a Îndesat În mînă un prieten care-a plecat și el, de nouăsprezece ani, În Franța, Mihai, fiul profesorului Paul Simionescu. (Simionescu, nume benefic.) Tot el m-a Îndemnat să ascult primele discuri cu muzică clasică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu totul altă parte sensul explicit, trimițînd vizualul În zone nebănuite, forțînd multiple semnificații. La Leipzig l-am văzut pe Bach. Aproape toți preclasicii, gregorienii, apoi Beethoven, Schubert, Debussy, Csar Franck, rușii, și, venind prin lateral cu brațele-n sus, jazz-ul constituie suportul meu literar. Înainte de a mă așeza la masa de scris, am de obicei cîteva idei, vagi, sau una singură ori numai o jumătate de idee, și, așteptînd să se clarifice Într-o presupusă concordanță cu muzica, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gîndesc la peisajele sonore potrivite și-mi pun la Îndemînă banda, caseta, CD-ul sau vinilul de ascultat În timpul textului. Pe care trebuie să le audă textul. Deschid instalația de zgomot hi-fi, dau drumul la sunet, și, fie că e jazz, rock sau clasic, cuvintele se transformă În note. În capul meu. Ideal fiind ca proza să ajungă În final să semene cu un portativ, să fie citită și auzită ca o partitură. Textul În Întregime ar trebui să se transforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîine dac-ar fi pus să caute timp de două decenii cu ochii holbați o poziție mai confortabilă pentru a scrie. Improvizînd În permanență pentru a găsi timp fizic pentru scris. Partea neplăcută este că viața nu-i o improvizație, jazz-ul este. „Te-ai gîndit vreodată că viața ta sexuală este searbădă În comparație cu ce vezi prin filme? Vestea rea e că un IQ mare nu Înseamnă automat o viață sexuală satisfăcătoare. Mai există un motiv pentru care nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și alto, c-un sunet răgușit, descompus, clarinet, oboi, muzicuță, pian, acordeon, vioară În solo-uri amintind de Grappelli, maracase și inedite ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene se fluieră, și cele mai impresionante piese au inflexiuni de jazz latino slow adînc albastru, pe care se grefează nisipul ce acoperă c-un murmur de minuscule sunete dezolate așteptările de pe nenumărate promontorii cu texturi sonore fără echivalent, o muzică care nu seamănă cu nici o alta și seamănă cu toate, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În casă lui Andrei, domn’ director, pentru că aruncă. Are un an și jumătate și, după cum se vede, e deosebit de muzical. Ca și mama lui, pe care-o aud cîntînd În norvegiană prin bucătărie. Îi ascult și pe cei de la Modern Jazz Quartet, cu Bluesology și recitesc Întrebările lui Ștefan Ion Ghilimescu pentru interviul ce va apărea În Calende. Prima, cu un semn de Întrebare plin de căldură bătut la mașină: „Ce era În mintea ta acum 12 ani?“ Intru În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iar pe ecran, sincer să fiu n-am găsit ce semnificație are rozătorul, care mai este și „sîngeros”, ne spune Mickey căzut Într-un fel de incantație, n-am găsit dar pot presupune, pot improviza, pot recompune o temă de jazz sau iepurele din Alice În țara minunilor, din Alice nu mai locuiește aici că s-a săturat și-a emigrat la Polul Nord, sau pe acela Înnegrit, decedat ca efect colateral al radiologiei asupra unor plante de apartament, niște anemone, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
estetice, a ventilatorului e primul film În care banalul ventilator are un rol major În crearea și menținerea suspansului , și, accentuat, din pricina montajului. Un ritm excepțional, alternînd cu măiestrie planurile, woodoo, New York-ul, sudul american al violentei melancolii, absurdul, oceanul, jazzul absolut memorabile secvențele În contrapunct, unde se văd picioarele-n bascheți ale celor doi băieți bătînd step În ploaie pe asfalt, cuplate cu măcelărirea superbei mulatre propriul copil al lui Rourke (pe care-l cheamă, În rolul tînărului ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doar pentru el, impresia a fost extraordinară”, spune Oistrach Într-un vechi documentar) uitînd de el, uitînd parcă și de noi, noi uitînd categoric de noi, Învăluiți doar de vrajă, de bucuria lui de a exista-cînta. „Pianistul și compozitorul de jazz Michel Petrucciani a murit ieri Într-un spital din New York.” Pe măsură ce-l ascultam Îmi dispărea din minte, În cercuri concentrice, imaginea lui reală, nici nu era greu printre sonurile sclipitoare plecate din Steinway-ul mirat el Însuși de atîtea nuanțe, micșorîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Roger Willemsen, un documentar În care apar Stephane Grappelli, Roy Haines, Charles Lloyd, Charlotte Rampling (strania soție a lui Petrucciani, venind din Angel Heart și pierzîndu-se În Asfalt Tango). Willemsen a parcurs Într-o oră, Împreună cu micul muzician, drumuri de jazz de la Paris la Hamburg, San Francisco și New York, ascultîndu-i pianul, gîndurile, cuceritoarea sa joie de vivre, tăietură de montaj „mi-e frică de moarte”, spune Petrucciani la un moment dat, fără nici o legătură cu restul filmului. „Nu mă tem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mi-a pus paltonul În brațe am făcut prezentările ea e soția mea, și m-am scuzat din nou, știi, eu scriu foarte mult de la o vreme. Ca Vian și Cortzar. Și lor le plăceau toamna la Pekin, șotronul și jazzul, aici eram egali, Însă lui Julio Îi plăcea În special Charlie Parker, de care mi-am amintit Într-una din zilele trecute În magazinul Muzica. În timp ce mă uitam cu jind la un Pat Metheny foarte scump, am auzit fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu pot interesa vreun spectator iubitor de muzică ori de altceva, În cel mai bun caz pot Întrista sau Înveseli pacienții din clinicile de dexintoxicare. Bird (1988) se vrea a fi povestea unuia dintre muzicienii ce-au influențat enorm istoria jazz-ului și nu-i decît ceva la fel de insipid ca analizorul politic Dan Pavel de Disneyland, de exemplu, fatal simbol al noului intelectual rasat pînă-n vîrful unghiilor pornind de la baza lor, simbol care, prin simplul fapt că ni se arată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fum din zbuciumul, angoasele, tristețea bebop mai adîncă pe alocuri decît bluesul, chinul, disperarea situată dincolo de propria ei Înțelegere ori căutările neîncetate, febrile, prin muzică și viața paralelă ei, ale artistului. Nici acea prietenie cu totul specială dintre muzicienii de jazz nu este redată, ce să mai zic imaginată, cum trebuie, de pildă, aici, prietenia dintre Charlie Parker și Dizzy Gillespie este ratată milimetru cu milimetru. Presupun că pistolarul actualmente pensionar al lui Leone este convins că a făcut un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la doi ani după ce fusese rănit În Platoon și, după cum se vede, Încă nerefăcut), care se intoxică pînă crapă și spre bucuria spectatorului se termină filmul. Ce să priceapă un cinefil normal care nu-i obligat să fie amator de jazz dintr-un film cu un Parker la fel de mototolit ca Val Kilmer/Jim Morrison, chior de beat tot timpul și care, dacă e să judeci după coloana sonoră, nici măcar nu cîntă cine știe ce. Bine c-a mai scăpat lumea de-un bețiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîteva secunde și rămînÎnd În urletul de dincolo de octave al saxofonului, urletul nesfîrșit al destrămării și-al singurătății Într-o lume nu foarte bine fixată-n balamale. Peste cîteva luni intervine hazardul, și muzicianul, descoperit de o trupă americană de jazz aflată-n turneu, este cooptat pentru un concert. Oprit la un stop, taximetristul privește prin parbriz și, dincolo de semafor, Îl recunoaște deodată pe Sașa pe-un ecran uriaș de stradă, nu-i vine să creadă, se apleacă mult Înainte ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-și dea seama-n gol, Întrezărește În sfîrșit acel ceva pînă atunci inaccesibil, nu mai are Încotro și Înțelege. Minune, strigă mulțimea dac-ar avea timp să strige, pentru că Întîlnirea dintre cei doi durează mai puțin decît o piesă de jazz, decît o minune. Dar s-a petrecut. Și se va mai petrece un timp În capilarele sufletului celor care Încă mai cred În copilăria lumii. Cu lacrimile acum șiroindu-i pe obraji, taximetristul intră În muzică cu Întreaga lui inocență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o sută de ani. MAI IUTE CA BACTERIA E o zi Însorită de vară. Sună-mă la 89 89 869. O sun. Vrei să mă dezbrac pentru tine ? Sigur că vroiam, astfel Încît m-am dus la un concert de jazz anul trecut, piruetînd printre automobilele de lux ale unor oameni ce nu se duceau la concert. Mi-am lipit guma de mestecat pe parbrizul unui Audi A6 din care cobora o doamnă. Mirosea a colonie. „Se mințea cu turbare, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oameni fini, În maieuri, cu binocluri de infanterie, eu n-am binoclu și-ncerc să deslușesc cu mîna streașină la ochi chipul cu ochii-nchiși din dricul tras de cai Într-un swing de-nceput de secol New Orleans. E jazz funebru, iar nemăsurata mea jale c-a mai pierit un rrom mă aduce aproape de vertij, de familie, de pămînt, o bacterie ascunsă sub pămînt timp de 30 de ani a ucis un bărbat. Probabil un bătrîn cu păr În spikes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu stativ, portativ, note și profesorul cu care m-am Împrietenit și-a fugit În ’87 În Germania Federală ca să moară cinci ani mai tîrziu În drum spre Ungaria În propria-i mașină făcută praf de-un autobuz, mai ales jazz, dar și giga și gavota foarte la modă pe-atunci la 2 Mai unde m-am dus doi ani, În primul marea era acoperită de meduze și plaja de gunoaie, În al doilea nu se găsea de mîncare, la Dobrogeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru care-au fost modelate celelalte, e destul de deprimant. Ori ne-a mințit ? Și Adam și Eva locuiesc la aceeași adresă? Atunci sîntem coșmarul Tatălui. Creația diavolului, că ăsta umblă cu șerpi și mere, Îi plac fructele, unora le place jazzul, „mă uitam la televizor, ca contribuabil”, aud la radio În timp ce scriu și nu mă mir. Nu mai Înțeleg nimic din ce se-ntîmplă În realitate, la televizor, sau ce-o fi ăsta din jur. Mai aud și că tocmai am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șifonier hainele pentru petrecere. Sacoul era de la London Shop - Îl cumpărase cu banii luați de la Sid cu ocazia arestării lui Bob Mitchum. Mocasinii cu ciucuri și pantalonii din flanel gri erau rezultatul dezvăluirilor din Hush-Hush cu privire la legătura dintre muzicienii de jazz și conspirația comunistă - a stors ceva chestii „progresiste“ de la un basist pe care Îl săltase pentru că avea urme de ac de seringă. Se Îmbrăcă, se dădu cu parfum Lucky Tiger și porni cu mașina spre Beverly Hills. *** Petrecere În curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Sugar Hill, Harlem, pînă În Darktown, L.A., bărbatul de 57 de ani, Însurat, cu trei fiice adolescente, este cunoscut drept un tataie libidinos, care Își cheltuie fondurile secrete În locuri Întunecate, Însă foarte fierbinți, unde sondele de băutură sînt Înalte, jazzul e ca lumea, țigările cu iarbă așteaptă gata răsucite și, pe tînguielile unui sax tenor, Înfloresc idilele În alb cu negru. Te-ai prins, șmechere? McPherson, angrenat Într-o campanie pentru a fi reales În funcție, luptînd pentru supraviețuirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]