5,826 matches
-
ca niște sori. Era deja unu sau două noaptea, simțeam cum timpul s-a blocat, pot spune către infinit. Deodată, i s-a făcut frică, vedea în ochii mei dezastrul! Eram în stare să merg până la capăt cu toate riscurile. Joaca s-ar fi încheiat tragic, iubirea noastră ar fi început cu o trădare neînchipuită! Prețul ar fi fost prea mare. I-am auzit vaietul înfundat, întretăiat c-un suspin scârțâit: - Acum poți să pleci, mi-ajunge ! Mi-am potolit foamea
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
strângea în doniță cu truda mâinilor sale, jet după jet, laptele proaspăt și aproape aburind. Când termină, lăsă vițelul să se bucure de porția lui și plecă la bucătărie. Unde este Viviana? Pe aici pe undeva trebuie să fie, la joacă. Fetița avea obiceiul ca în fiecare seară să stea pe lângă bunica atunci când aceasta mulgea vaca și să soarbă cu poftă spuma laptelui abia muls. Dar de câteva seri începuse să lipsească, iar tata avea o bănuială pentru această pricină. O
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
simțea cum se revarsă dragostea, cu cei dragi în jurul său și cu Dumnezeu în suflet, Angelina se simțea fericită. Dar peste această fericire trecu un gând răzleț și îngrijorător, ca un norișor alb și inocent, care ar fi vrut în joaca sa zglobie să întunece lumina soarelui. Mâine avea să înceapă un nou an școlar, iar pentru Angelina începea clasa a cincea, un nou început de la care nu știa la ce să se aștepte. Oare cum va fi noua dirigintă? Și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-te și hai la culcare, mâine mergi la școală. Angelina plecă la culcare, fremătând de gânduri pentru ziua care urma să vină cu noutăți. Curiozitate Copilele rămăseseră în grija bunicilor, părinții fiind plecați la serviciu. Bunica le pregăti locul de joacă la umbra unui dud, în așa fel încât să le poată supraveghea cu ușurință din bucătăria de vară unde trebăluia de zor. Angelina și Cezara erau absorbite de jocul cu păpușile, însă Viviana se cam plictisise; fiind mai mare, curiozitățile
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
durează puțin. Pot să plec? Încă nu, să însemnez și tivul. Cea de-a treia fetiță, Angelina, stătu cuminte la probă, calmă și răbdătoare, ca o bunicuță în miniatură. Pot să cos și eu, mămico? Nu te duci înapoi la joacă? Vreau să învăț să cos. Atunci, hai să te învăț să festonezi, spuse mama în timp ce băga ața în ac. Uite, ții materialul cu mâna stângă, treci acul prin el apoi faci o buclă cu ața, împungi din nou acul și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
făcuse foame, plecă la bucătărie să mănânce de prânz, iar după ce mâncă se gândi că mama s-ar fi odihnit puțin după masă. Dar nu mai apucă să intre în casă la răcoare, că o strigaseră copiii să iasă la joacă. Acolo o găsiră părinții când se întoarseră frânți de oboseală și dogoriți de arșița de peste zi. Ce-ai făcut, Florinuța, mamă? Cum te-ai descurcat singură acasă? Foarte bine, mamă, să știi că am făcut multă treabă. Ce treabă ai
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
trăiască acolo din mila țăranilor vecini , în vreme ce Milon porni din nou la drum în căutare de faimă și bogății . Roland a crescut printre copii de țărani depășindu-i pe toți în putere și alte însușiri bărbătești . Printre tovarășii săi de joacă se afla și Oliver, fiul guvernatorului . Între cei doi băieți s-a iscat într-o zi o ceartă care duse la luptă și Roland și-a învins adversarul, ceeace nu a putut împiedica însă ca între cei doi să se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
După o clipă, a Început să râdă. „Hai, Bettina, pune porcăria asta Înapoi unde ai găsit-o și alege ceva care să merite. I-am promis mamei tale că ne Întoarcem În douăzeci de minute - nu mai avem timp de joacă.“ Am insistat și a cumpărat cartea, dacă nu de alta măcar ca să plecăm mai repede din magazin. Când a vorbit despre achiziția mea la cina din seara aceea, părea derutat. „Doar nu citești chestiile alea, nu-i așa?“, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
creat tot conceptul de Sanctuary și a pus Întregul proiect pe picioare... Nu-i așa, Danny? —Mda. Mă Întrebam de ce evreul ăsta scund care venea din Great Neck sau Dix Hills Încerca să vorbească de parcă fusese crescut pe terenurile de joacă și de baschet de la Cabrini Green. — A, deci tu ești cel care l-a angajat pe paznicul ăla fermecător, nu? am Întrebat, iar Elisa mă fulgeră cu o privire dojenitoare. Se pare că Danny nu sesiză nimic rău. —Un homalău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o găsesc pe Kelly și să văd dacă totul e În regulă. Sigur, iubire. Îmi aduci un cocteil când vii Înapoi? Ar fi grozav! Și o șterse, ca să se joace cu prietenii lui, fericit ca un băiețel pe terenul de joacă. Am reușit să iau legătura cu Kelly, să-i Întreb pe Leo și Skye dacă au nevoie de ceva, să-i fac cu mâna Elisei care se giugiulea cu Davide, să mă prezint unor potențiali clienți (foarte veneratul designer Alvin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a răspuns Dumitru, întorcându-se apoi „aproape” militărește și ieșind, urmat de Todiriță. Când s-au văzut dincolo de ușă, au privit unul la altul, cu tristețe. Până în acel moment - nu știau de ce - totul li s-a părut un fel de joacă „de-a hoții și vardiștii”. Acum, însă, așteptau răspunsul scris al căpitanului ca pe o izbăvire... ― Dacă ne trimit pe unul la Tanda și pe celălalt la Manda? Ce ne facem? - a întrebat în șoaptă Todiriță, frecându-și mâinile ca și cum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și fără să riște ca proprietarul sau altcineva din casa din față să treacă pe aici. Să caute luminile unor case din care el s-ar fi putut uita încoace era stupid; să caute cu privirea niscaiva forme sinistre era joacă de copii - genul de joacă la care se dedase și el când era copil. Danny căscă, se așeză pe scaun și încercă să adoarmă. Ajunse undeva aproape de somn, o scurtătură a extenuării unde nu era total inconștient, nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
proprietarul sau altcineva din casa din față să treacă pe aici. Să caute luminile unor case din care el s-ar fi putut uita încoace era stupid; să caute cu privirea niscaiva forme sinistre era joacă de copii - genul de joacă la care se dedase și el când era copil. Danny căscă, se așeză pe scaun și încercă să adoarmă. Ajunse undeva aproape de somn, o scurtătură a extenuării unde nu era total inconștient, nu putea să emită gânduri și vedea desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fi trebuit să-l facă bogat. — De unde ai banii? I-am economisit. — Din cadourile lui Mickey? Audrey îl surprinse: aruncă perna și își înfipse un deget în pieptul lui. — Ești gelos, dragule? Buzz îi luă degetul și îl mușcă în joacă. Poate că da - un pic. — Păi, să nu fii. Mickey e băgat până-n gât în poveștile cu sindicatele și cu drogurile, cu Jack Dragna, iar eu știu cum să mă port cu el. Nu-ți fă griji. — Drăguță, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Șansele ca banda de comuniști hollywoodieni să poată converti întreaga țară cu propaganda lor pompoasă, cu mitingurile și pichetele lor de grevă era de una la treizeci de trilioane, adică un fel de țintă de pe Marte. Întreaga operațiune era o joacă de copii menită să economisească banii studiourilor și să-l facă pe Ellis Loew procuror-șef și guvernator al Californiei. Cărăuș. Aranjor. Continuă să calce ca pe ouă și după ce Mal îl sună ca să-i spună veștile. Ellis i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
frică, îl sărutam pe chelie, să-i fie milă de mine... A doua amintire este mai duioasă: aveam patru ani pe atunci și tata, care suferea de reumatism, mă chema duminica în dormitor să-l calc pe spate. Era o joacă grozavă și făceam un rock-and-roll nebun fără să știu, la vremea aceea, că eram o precursoare a dansului modern. — Ce diferență de vârstă era între tine și sora ta? — Ne despărțeau aproape cinci ani! În București, Grădina Icoanei și Grădina
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
amintești de la Câmpulung? — La Câmpulung aveam o casă mare de lemn, ca o cabană de munte, pe care „binefăcătorii“ din perioada comunistă au transformat-o în butuci de ars în sobă iarna. În copilărie, acest loc era paradisul nostru de joacă. Mer geam acolo cu guvernanta și cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi spuneam Bonnie. După ploaie, ne duceam cu coșulețele să culegem ciuperci în pădurea de castani sau de plopi. Mai am și acum în nări mirosul 34 IOANA
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe atunci nota maximă). — Aveai vreo poreclă la școală? — Porecla de D’Artagnan mi s-a tras din pricină că interveneam fără ezitare, ripostând la fiecare violență verbală sau fizică, fie unde era pericolul de-a fi bușită de băieți, fie la joacă, atunci când se îngroșa gluma. Odată, lovită în cap de un ghiozdan aruncat de la etaj de un coleg dintr-o clasă mai mare, am urcat treptele cu viteza fulge rului și i-am tras cu picioarele pe unde am putut, l-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a primit, a exclamat râzând: „Să nu crezi în miracole!“ Eu: „Iacă-mă!“ Eram în pragul unei aventuri pe care o anticipasem în gând, dar brusc m-au cuprins îndoielile. Dacă n-am să pot ține pasul cu ea, în joaca de-a v-ați-ascunselea cu timpul? Mătușa îmi oferise un subiect de aur, de care acum, întoarsă acasă, mi se făcea din ce în ce mai teamă. După câteva săptămâni de șovăială, am deschis calcu latorul și am privit îndelung ecranul alb, ca o zăpadă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pot asemăna decât cu muzicienii Debussy și Ravel, precum și cu poetul german Morgenstern, a cărui lirică îmi aduce aminte de melo peele lui Topârceanu și de incantațiile rugăciunilor. Odată m-am amuzat ilustrându-i patruzeci de poeme. Arta e o joacă genială. — Tu cum faci când pictezi? — Mă joc tot timpul, la șevalet și în viață. Dacă n-ar fi existat Paul Klee, poate n-aș fi fost atât de atrasă de pictură. L-am urmărit în muzee peste tot în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dat viața pe mâinile tale în această carte? — Nu, nu-mi pot explica. 129 JUCĂRII — De dragul bunicii tale, de dorul lui Dinu și al lui Nelli am ajuns să-mi deschid sufletul încuiat cu trei lacăte. Iată că dintr-o joacă, la început, m-am pornit să depăn atâtea amintiri, ștergând anii care ne-au despărțit una de alta până mai ieri. — Cum ți se pare acum povestea care ne-a ieșit? — Întrebările tale mi-au făcut părul măciucă, în schimb
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Iarna era pe sfârșite și primăvara începuse să înflorească timid prin margini de pădure și prin curțile oamenilor. Soarelui îi ardea de glumă cu copiii și, cu toate că-i pișca uneori, își arăta dinții surâzător, dovadă că totul e numai o joacă! N-aveam poftă să-mi văd de lecții, cum n-aș fi avut chef să-mi toarne cineva o găleată cu apă rece în cap. Am lăsat compunerea cu "primăvara", ca de obicei, pe seama tatii, care, din fericire, nu era
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Cineva trăsese semnalul de alarmă! Cine, însă, nu se știa și nici nu s-a putut afla în urma scurtei anchete întreprinse... Și totuși, sfoara de siguranță era ruptă la semnalul aflat în vagonul nostru. Aceasta, însă, nu mai era nici joacă, și nici măcar o glumă de prost gust; era o simplă nerozie! Profesorul Marinescu a fost nevoit să plătească amenda respectivă, fără să clipească măcar. La noi nici nu s-a mai uitat. Trenul, scârțâind plictisit din toate încheieturile, întocmai unui
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mână Îl ridică În aer. Dăduse disperat din picioare, dar tânărul nici nu păruse a observa eforturile lui. Îl fixase cu o privire albastră, metalică, și Îi spusese calm: - Plecăm chiar acum. Apoi Îl lăsase jos și ridicase, parcă În joacă, misterioasa desagă. Pescarul se duse la barcă tremurând, dar Își spuse că mai bine ia banii și iese În larg decât să moară acolo, ucis de un demon. Pe mare vântul se Întețise. Valuri mari, cenușii, se spărgeau de firava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
caii, Erina o să bată din picior, semn de mânie năprasnică pe capul nostru! Îi e dor de herghelia de la Murgești... - Alege o spadă! spuse Alexandru, luând una din spadele care așteptau pe o masă de lângă intrare. - N-avem timp de joacă, Alexandru! Abia am terminat o oră de luptă cu voievodul! - Te rog, tată, alege o spadă! Nedumerit, căpitanul puse mâna pe prima armă aflată la Îndemână. - Și acum apără-te! strigă tânărul, atacând cu o lovitură Înaltă, de spintecare verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]