KorAP: Find »[drukola/base=jura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...121 122 123 ...323 >

8,051 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

minunat. Mă și vedeam petrecând ore întregi înfășurată într-un prosop din alea mari. Visam la camere pline de abur, la o saună, la masaje, la tratamente cu iarbă de mare, la alge și alte chestii din astea. Mi-am jurat c-o să mănânc o mulțime de fructe. Nimic altceva în afară de fructe și legume. Și c-o să beau găleți de apă. Cel puțin opt pahare pe zi. Ca să se ducă totul din mine, să mă purific. Ar fi fost bine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Helen. Ce bine ar fi să am ocazia! — Nu cunosc pe nimeni care să ia cocaină, a zis mama. Nici una din fetele prietenelor mele n-a făcut așa ceva. Mi-am înăbușit furia care-mi umplea sufletul. După cum vorbea, ai fi jurat că eu eram singurul om de pe pământ și din toate timpurile care sărise calul sau care făcuse vreo greșeală. Ei, tu ești mama mea, m-am gândit eu într-o pasă războinică. Tu m-ai făcut așa cum sunt. Dar, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
legați, înlănțuiți de hohotele de râs. în următoarele două ore, Luke și cu mine am ținut-o tot într-un râs. Mi-a povestit despre un restaurant indian de pe Canal Street unde mâncase un curry atât de picant încât se jura că vreo trei zile a fost orb de-un ochi. Povestea asta legată de mâncare ne-a condus la revelația că amândoi eram vegetarieni. Asta s-a transformat într-o nouă sursă de experiențe comune. Am discutat în detaliu despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
vorbeam, dar cel puțin venise cu mine. Mama nu numai că refuzase să vină, dar n-o lăsase nici pe Anna. Cred că-i era teamă să nu i-o oprească și pe ea. Asta mai ales după ce Helen se jurase că citise că cei de la Cloisters aveau o ofertă specială pentru luna februarie: „Doi la preț de Unu“. Ușa de la intrare era făcută din lemn, masivă și solidă și se deschidea cu o greutate solemnă. Așa cum era și firesc. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mă putusem mișca. Ei, hai, hai, m-am mustrat singură, așa n-o să ai în nici un caz coapse mai suple. Așa că mi-am adunat toată voința și hotărârea, mi-am îndreptat umerii, am ridicat fruntea sus și am promis, am jurat - aproape că auzeam trâmbițele cerești și vedeam soarele ieșind dintre nori - „încep de mâine!“ M-am întors în sala de mese, repetând în minte ce aveam să-i spun lui Luke. îBunăăăă! Grozav! Ce mai faaaaci?) L-am văzut pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Machiajul meu! Nu-l mai verificasem de dimineață. Am fugit în cameră, m-am pieptănat și mi-am refăcut în grabă machiajul, aplicând un nou strat de rimel și încă unul de ruj. Dacă e tot acolo când mă întorc, jur că vorbesc cu el, mi-am promis. Când am coborât, Chris era exact unde-l lăsasem, iar boșorogii nu-l înconjuraseră încă. Nu mai aveam nici o scuză. Imaginează-ți că e hidos, m-am sfătuit singură. încearcă să ți-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
slujbă nu e atât de grea. Ar fi trebuit să bat cu pumnul în masă și să mă apăr, dar nu eram în stare. Eram prea dărâmată din cauza trădării lui Luke. Mai târziu, furia avea să revină și mi-am jurat că aveam să-l pedepsesc. Mi-am promis c-o să-i bag Houses of the Holy, albumul Led Zeppelin ediție limitată, în cuptorul cu microunde, unde o să se transforme într-o chestie nefolositoare în stil Dali. O să-i fac bucăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
pragul sinuciderii. Toată lumea ne urăște, am spus eu trăgând un gât de vin direct din sticlă. — Cine a avut ideea asta cretină? m-a întrebat Brigit printre lacrimi. Am crezut că măcar Gina și gașca ei or să vină. Au jurat c-or să vină. Oamenii din New York sunt așa de falși. Am mai așteptat o vreme, făcându-i praf și pulbere pe toți cei pe care-i cunoșteam. Chiar și pe cei pe care nu-i invitasem. Și am băut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ce se întâmpla, dar asta nu conta. Chiar dacă nu auzeai nimic, simțeai frica plutind în aer. Fruntea îmi era scăldată de sudoare. — Bătăile aveau loc în fiecare vineri noaptea, așa că pe măsură ce zilele săptămânii treceau, ni se făcea din ce în ce mai frică. Am jurat că atunci când o să fiu destul de mare, o să-l omor pe nenorocitul de taică-meu, o să-l fac să mă implore să am milă, așa cum o făcea și el pe mama să-l implore. —Și așa ai făcut? — Nu, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
care a zâmbit nesigur. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun, i-a explicat Josephine punând punctul pe i, că ești exact la fel ca tatăl tău. — Ba deloc, s-a bâlbâit el. Nu semăn deloc cu el. întotdeauna am jurat c-o să fiu altfel decât el. Eram uluită că Neil refuza să vadă adevărul. —Dar ești exact ca el, i-a atras atenția Josephine. Te comporți exact ca el. Bei prea mult, îți terorizezi nevasta și copiii și faci din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
abține să nu revin la Chris. Juca Urmărire fără importanță cu alți pacienți. Sau cel puțin încerca să joace. Se iscau tot felul de dispute din cauza lui Vincent care îl suspecta pe Stalin că trișa când dădea răspunsurile. Vincent se jura că l-a văzut pe Stalin studiind cărțile înainte de începerea jocului. Davy, cartoforul, se ruga de ei să joace pe bani. Sau măcar pe bețe de chibrituri. Certurile lor mi-au adus aminte de familia mea. Cu toate că, sigur, pacienții nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
noastre, lăsându-l pe Don singur în sala de mese pustie. Aștepta să vină mașina să-l ia. Ne-a privit cu jind. Iar noi ne-am îndepărtat, deja despărțiți. N-o să las ședința asta să mă dărâme, mi-am jurat sfidătoare în timp ce mărșăluiam pe coridor. Au mai rămas mai puțin de patru zile și scap de-aici. Mama și tata erau deja instalați în Sala Abbot. Erau îmbrăcați de parc-ar fi mers la nuntă. Nu în fiecare zi veneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Joe a plecat și el. A ieșit pe poartă plin de mândrie, etalându-și mustața în furculiță abia mijită. Chris a plecat la rândul lui, dar nu înainte de a-mi da numărul de telefon și de a mă pune să jur c-o să-l sun chiar în ziua în care-o să ies de la Cloisters. Aproape o oră după plecarea lui, am strălucit de fericire din cauza atenției pe care mi-o acordase. Apoi am căzut din nou într-o depresie neașteptată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
din obișnuitele produse Tex-Mex. Peste tot dădeai de fasole prăjită de mai multe ori. — Ce ne recomanzi? a întrebat-o Chris înseninat. —Sincer, vă recomand să vă duceți în altă parte. Nouă ni se dă și de mâncare și vă jur c-ar trebui să vă plătească ei pe voi ca să mâncați ceva. Dar, dacă ești o persoană căreia îi place să trăiască pe muchie de cuțit, atunci e în regulă. Eu am mâncat un burrito mai devreme și era s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
se uite din nou la mine. Când am coborât din autobuz, șoferul mi-a făcut cu ochiul și mi-a zis: —O să ai de dat ceva explicații acasă, la mami. L-am ignorat, am pășit pe trotuar și mi-am jurat N-o să mă uit în sus, n-o să mă uit în sus. Dar instinctul era prea puternic ca să-i rezist și nu m-am putut abține. Am ridicat capul. Așa cum mă așteptam, puștiul revoltător, obsedat de chiloți se holba la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
o slujbă de rahat. La fiecare două zile, îmi zice să plec și să nu mă mai întorc niciodată. Deja am ajuns în punctul în care, dacă nu-mi mai zice chestia asta, încep să mă îngrijorez. E adevărat, îți jur! a adăugat ea clătinând din cap ca să-mi alunge expresia neîncrezătoare de pe față. — Nu, de fapt pe mine mă urăște, a intervenit Anna. Dacă n-aș fi cunoscut-o, aș fi zis că se laudă. Iar pe Shane nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mai rău: că se răzgândise și nu mai voia să mă vadă. M-am hotărât să plec. Apoi m-am oprit. M-am forțat să mă așez pe un scaun și am comandat ceva de băut. Zece minute, mi-am jurat. Atât aveam de gând să stau. A fost un adevărat calvar. Tresăream violent din cauza nervilor și mă tot uitam la ușă, rugându-mă ca Luke să apară. După venirea celei de-a douăzecea persoane care nu era Luke, nenorocită, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

iar ea nu-mi aruncase niciodată nici măcar o privire. N-aveam nici un fel de dovadă că fata era drăguță - nu știam decât că era uluitor de frumoasă, că era sclipitoare, că era senină și că știa mai multe limbi străine. Jur că n-am auzit-o vreodată vorbind de două ori în aceeași limbă. De vreme ce nu ținusem cu tot dinadinsul să-i amintesc lui Randall de toate aceste calități, am scos din burtă un adjectiv mai banal. Drăguță. — Ei, îi merge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
o să pună pe cineva să-l bată pe un agent pe care-l cunosc, dacă omul n-o lăsa să scape basma curată în urma unei încălcări flagrante a contractului. Voia să pună numele unui alt autor pe copertă! s-a jurat Max cel blând, băiatul de la departamentul artistic. Pretindea că, în felul ăsta, o să vândă mai multe exemplare. — E dusă cu capul, Claire, a insistat Marie-Therese. Eu am lucrat la Mather-Hollinger și poveștile pe care le auzi despre ceea ce se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
pe care mi-o găsise. M-a mângâiat pe umăr cu blândețe. Poate că nu merită să te stresezi atâta. Poate... — În nici un caz, l-am întrerupt, clătinând din cap. Oricât de tulburată mă simțeam, nu puteam să renunț. Mă jurasem c-o să rezist un an și era nevoie de ceva mai mult decât o singură cotonogeală ca să mă scoată de pe șine. Am să-i dovedesc că greșește, am bolborosit, mai mult către mine însămi decât către Randall. Trebuia doar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
asta, Claire, mi-a răspuns David, consolator. M-am ascuns rapid la mine în birou, pentru ca David să nu-mi vadă lacrimile de frustrare care începuseră să-mi înțepe ochii. Fii profesionistă, m-am mustrat singură, ștergându-mi lacrimile mânioasă. Jurasem că n-o să mai plâng niciodată la serviciu. Cu toate că văzusem duzini dintre colegii mei făcând chiar asta. Toaleta femeilor de la etajul doisprezece răsuna, în mod regulat, de ecoul plânsetelor, iar Phil îmi spusese că și toaleta bărbaților era la fel de întunecată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
așa cum își doriseră. Secretul ei? Un program de exerciții inspirate din acela al pușcașilor marini americani, care-ți consuma toată energia din trup. Acest exercițiu era asociat cu o dietă de cinci sute de calorii pe zi, despre care femeia jura că e sănătoasă. Pentru prețul mic, foarte mic, de 10.000 de dolari pe lună, clienții lui Barnes învățau că dacă nu mănânci nimic și te antrenezi ca un atlet olimpic erai recompensat cu un aspect scheletic- care era atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

sergentul Yates inspectorului Flint a doua zi dimineața, la ora șapte, când cel de-al doilea se prezentă la datorie. Tipul ăsta e tare ca o stâncă. Dacă nu mi-ați fi zis că n-are deloc cazier, aș fi jurat că e un profesionist și încă unul foarte bun. Sunteți sigur că oamenii de la cazier n-au nimic despre el? Inspectorul Flint clătină din cap. — N-a început încă să se smiorcăie după un avocat? — N-a scos un scâncet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Pe mine m-ați păcălit, zise Wilt. Tot ce știu este că pentru mine concepția dumneavoastră despre ce e ciudat începe să nu mai aibă nici o logică. Inspectorul Flint se ridică și părăsi încăperea. — O să-l omor pe ticălos! Mă jur pe ce-am mai sfânt c-o să-l omor! strigă el la sergentul de gardă. în spatele lui, în camera de anchetă, Wilt își puse capul pe masă și adormi. La Tehnic, absența lui Wilt se făcu simțită nu într-unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
că prezervativele dispăruseră. Așa se întâmplase, de altfel, și cu iedera de pe masa lui de lucru. Preotul se uită cu strângere de inimă la spațiul unde fusese mănunchiul verde și se mai întremă cu niște whisky. Ar fi putut să jure că atunci când plecase, acolo fuseseră niște fire de iederă. în momentul în care termină ce-i mai rămăsese în sticla de whisky, mintea i se umplu cu cele mai stranii halucinații. Casa parohială devenise ciudat de zgomotoasă. Pe casa scărilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]