3,923 matches
-
o veritabilă școală atât pentru muzicieni, pentru compozitori, pentru muzicienii performeri, pentru violoniști, violiști, violonceliști, cât și pentru public. Gradul de înțelegere al publicului vis-ŕ-vis de literatura cvartetului de coarde denotă în bună măsură nivelul unei civilizații, tradițiile acesteia, dimensiunea lăuntrică a omului unui timp, unui loc, unui grup social. Se spune că nivelul civilizației unei colectivități este indicat inclusiv de numărul cvartetelor de coarde ce activează în orchestrele locului. Au revenit la București, spre bucuria noastră, muzicienii cvartetului englez "Belcea
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
ei aduce mai curînd cu panegiricele lui Iorga din Oameni cari au fost decît cu medalioane literare închinate unor personalități. E o impostație de amvon în scrisul Zoiei Dumitrescu-Bușulenga, iar observația aceasta nu are darul de a dezvălui o deficiență lăuntrică, cît de a arăta o stofă sufletească: o natură teoretică pentru care efuziunile personale erau fruct ilicit. De aceea, scrisul doamnei Bușulenga are o solemnitate de capelă rece, fără gingășii și spovedanii neașteptate. O rigoare austeră de erudiție strictă îi
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
p. 146) „... Într-adevăr cei care asistau acolo au rămas uluiți văzând cât de tare li se deșirau (mucenicilor - n.n.) în urma loviturilor până și arterele, venele cele mai ascunse, încât se vedea chiar și alcătuirea trupului lor cu cele mai lăuntrice măruntaie și părțile cele mai ascunse ale organismului. Uneori erau întinși pe scoici de mare și pe Țăruși ascuțiȚi, în sfârșit, după ce au suferit tot felul de cazne și suferințe, au fost aruncați la fiare ca să le hrănească”. (Eusebiu de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
se sălășluise în aceste trupuri tinere. Căci vedeai câte un tânăr care n-avea încă nici douăzeci de ani stând legat, cu mâinile într o formă de cruce, trimițând cu o inimă hotărâtă și senină, în cea mai deplină liniște lăuntrică, rugăciunile lui către Dumnezeu fără să se urnească sau să se întoarcă măcar din locul în care se afla, într-o vreme când urșii și leoparzii, inspirând teamă de moarte, aproape că atingeau trupul lor, dar nu știu cum, printr-o putere
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
desenam În cercuri, asemeni privirii mele care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
încărcătură revendicativa. Prin absurdul pur, poetul ajunge la o impersonalitate caricaturala, deci paradoxal tendențioasa: " copilul meu are o mie de porecle, / fragile și cuminți, precum diminețile mele - / copilul meu, e un epitaf malițios / care merge la serviciu, lîngă Hubertus - / în timp ce lăuntricul meu copil a luat, deja, / formă de lift..." (Lunecînd). Sau într-o panoramare sentimental-geologică, parodica în ondulația îndrăznelilor asociative: "viorile curg printre mari straturi / de lucruri - / trupurile lor ard pînă la sărut: apoi tac - / săracă, împietrita cunoaștere.../ privesc între mascotele
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
este arestat și chinuit în închisori. Poetul se rupsese însă de această lume, supremul țel de-a fi era ancorat în Rugăciunea neîncetata, Rugăciunea inimii pe care o practică de mult timp și eficient. Experiențele spirituale i-au dat forță lăuntrica de a lupta cu vitregia celulei și a statutului său de încarcerat. Colegii de celulă, conștienți de soarta crudă a poetului isihast, îi creează protecție suplimentară: un pat unde acesta va putea să se roage nevăzut. Trăirea să spirituală s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
o credință de copil / furată într-un joc / de cărămidă-n doi / sau că o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
expresivitate, partitură. Și o fac cel mai adesea în fraze parcă extrem de bine alese de prin volumele de muzicologie, estetică și hermeneutică beethoveniană din ultimele 2-3 decenii. Ei sugerează adesea, fără emfază și tehnicisme ostentative (recte inutile), drama umană, conflictualitatea lăuntrică, frustrarea și cecitatea compozitorului creator. Tot ce spun ei, și mai ales comentariile sau explicațiile celistului-lider (de reținut preafrumoasa poveste despre generozitatea și superioritatea umană a lui Pablo Casals), este egal subtil și adecvat (inclusiv muzicologic vorbind). Pe scurt: este
?A Late Quartet?/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-journal/Journalistic/83461_a_84786]
-
face. Aurel Dumitrașcu este sever cu cei din jur, dar fără să îi coboare în caricatură, si aspru cu sine, dar fără să cadă în autodenigrare (în genul facil al lui Paul Léautaud). În al doilea rând, este teribilă sfâșierea lăuntrica în care trăiește poetul, mai întâi în comuna Borca, apoi, în ultimii ani de viață, la Piatră Neamț. El este, pe de-o parte, un intens dăruitor de iubire, pe care o revarsă asupra cărților, femeilor, naturii, prietenilor și, nu
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
o mare frumusețe: "O tistețe întîrzie în mine/ cum zăbovește toamna pe cîmp" sau: "Dobrogea sonoră ca lemnul de vioară" sau "priveliștea lenevește-n păuni". Tropismul lui nu se dezminte nici în poezia maturității. Vinea e un poet prin oglinzile lăuntrice ale căruia trec multe din priveliștile poetice dintre războaie. Simpla citare a celor mai frapante ne arată diversitatea paletei. Se cuvine să precizăm totuși, înainte de a ilustra, că o scriitură puternică și deopotrivă delicată, limpede și totodată concisă, înzestrează aceste
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
astfel epitetul "indirect": "Jurnalul indirect aspiră să fie jurnalul românului anonim, obligat la tăcere decenii la rînd, dar care încearcă să-și regăsească respirația normală, după ce a suportat "anii ciumei"". Altminteri spus, jurnalul în cauză năzuiește o tranziție de la libertatea lăuntrică, imanentă oricărei scrieri diaristice, la libertatea publică, proprie momentului 1989, în urma unei foarte lungi perioade de opresiune. Așadar, în chip natural, un prim subiect abordat este cel al libertății. Mihai Zamfir se întreabă ce este libertatea, cu o nedumerire de
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
intreviu admirabil publică în revista băcăuană ATENEU (iulie), pictorul Ilie Boca, inițiator și organizator de 14 ani încoace al expoziției-concurs Saloanele Moldovei. Numărul de revistă este, de altfel, ilustrat cu lucrări de la cel mai recent salon. "Pictez dintr-o nevoie lăuntrică, spune dl. Ilie Boca, numărîndu-mi zilele cu pensula". Ce frumoasă formulă, amintind-o pe aceea, tot a unui pictor, Appelles, citată de Pliniu în Istoria naturală, devenită dicton latinesc: Nulla dies sine linea ! Deși în epoca modernă, dictonul pare a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12616_a_13941]
-
rea". Dogmatici intratabili că Novicov, Selmaru, Sorin Toma, maleficul Beniuc, sunt judecați fără vehemență, priviți mai degrabă cu umor, văzuți că oameni căzuți și ei sub vitregia vremurilor. Sentințe drastice, definitive, pronunța rar, căutând cel mai adesea să descifreze resortul lăuntric, mecanismele ascunse ce au dictat o anume comportare, fie ea și blamabila. Cu atat mai mult este atent cu mării scriitori ce pactizaseră, cum s-a tot spus, cu puterea comunistă în anii postbelici, cu Sadoveanu, Arghezi, Călinescu, Ralea, cărora
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
destul de mult". Faptul s-ar fi petrecut și mai tarziu, în anii ^80, cănd ceausismul "devenise, efectiv, o năpasta" si cand Desliu crede a desluși, la exponenți ai vieții literare ce păruseră perfect obedienți, ca G. Ivașcu, semnele unei "rezistente lăuntrice". Pentru că am vorbit de anii ^50 și ^80, corespunzători epocii Dej și, respectiv, epocii Ceaușescu, este locul să arătăm că primul interval este privit de Dan Desliu cu mai multă îngăduința decât al doilea, spre acesta îndreptând cele mai multe vituperări. Omenește
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
este arestat și chinuit în închisori. Poetul se rupsese însă de această lume, supremul țel de-a fi era ancorat în Rugăciunea neîncetata, Rugăciunea inimii pe care o practică de mult timp și eficient. Experiențele spirituale i-au dat forță lăuntrica de a lupta cu vitregia celulei și a statutului său de încarcerat. Colegii de celulă, conștienți de soarta crudă a poetului isihast, îi creează protecție suplimentară: un pat unde acesta va putea să se roage nevăzut. Trăirea să spirituală s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o credință de copil / furată într-un joc / de cărămidă-n doi / sau că o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
îi imputai utopia unei perfecțiuni transcendente care te detașa de orice realitate? Trăiai ascuns, tu ce căutai o răscumpărare de către un microfon inventat în fața unei mulțimi abstracte, imateriale ca secunda vocea ta, identitate disociată, dar unica care percepea uzura ta lăuntrică, acea boală vicleană și suferință care purta chiar și mâinile tale să-ți fie inamice, ca și cum n-ar fi ale tale. îngropat de viu, a ruga pe un egumen cu trăsături de înger ca să sune atacul cu lovituri de toacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescențe interne și de realizarea unei prezențe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei. Este caracteristic că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ca focul Iadului alcoolul deși am știut că moartea cea mare va veni mâine din Asia Mică și tu te-ai chircit în creierul meu, Dumnezeule și mi-ai tras dinăuntru zgârciul materiei mele cenușii în crisparea ta tot mai lăuntrică de pe fundul oceanelor din întunecatul centru astral al creierului meu tu m-ai tras către tine și m-ai implorat prăbușit pe recile particule elementare eu sunt Domnul Dumnezeul tău în genunchi te rog cu toți morții mei te rog
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
oglinzi princiare am părul pieptănat și hainele aranjate impecabil iar pereții încăperii minuscule în care locuiesc sunt chiar rănile triumfătoare ale singurătății mele cum de n-am bănuit că ceea ce numeam înainte "acasă" este un lăcaș al refugiului în tibetul lăuntric? dansez cu moartea peste crini calcinați șoldurile mi se leagănă atât de grațios atât de manierat de parcă nu eu aș fi scris cu sânge pe geamul dinspre stradă SALVAȚI-MĂ într-o limbă necunoscută de parcă aș mai fi încă viu
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
Monica Pillat Când am intrat în demisolul Palatului Mogoșoaia, la începutul lunii septembrie, însoțită de pictorul George Țipoia, m-a impresionat atmosfera de tainică singurătate a spațiului alb, amplificat de nișe și coridoare curbate, urmând parcă o spirală lăuntrică. Coloanele subțiri, bolțile arcuite ale arhitecturii brâncovenești chemau la reculegere și atunci pictorul a început să-mi arate expoziția pe care a deschis-o acolo, cu tablouri din creația tatălui său, Alexandru Țipoia, alături de propriile lucrări. Călăuzită de artist, am
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
spirit, de același ideal: a da artei un sens filozofic și un sprijin științific, imaginației inovatoare, un suport tradițional. Complexitatea ritmică și frazeologică demonstrabilă în exemplul muzical pe care l-am analizat puțin, în cîteva rînduri, corespunde unei egale complexități lăuntrice, adică sufletești și spirituale. Ea nu se poate găsi decît poate într-o fază foarte redusă în dansurile de dinaintea pronunțării tendinții „suitei” de a evolua în „sonată”; și e ușor de înțeles dedce: În ele, aproape fiecare „notă” reprezintă un
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
cît piedicile de înfruntat sînt mai mari. Inspirația, ca să n-o mai lungesc, nu e nici licăr descins din Parnas și nici revelație luminoasă căzută din cer, ci panică trează și grea, ca aceea a animalui la pîndă, și agitație lăuntrică și multă, ca aceea din aura epilepticului. Scrisul de mînă e ritual... Poate aceste stavile puse în calea scrisului de mînă sînt cele pe seama cărora se naște ritualul. Scrisul de mînă e ritual, iar cel care nu știe asta nu
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
par la prima vedere insignifiante, dar fără de care nici un rînd n-ar ajunge să fie pus pe hîrtie. Ritualul e mănunchiul de tabieturi create în timp, a căror oficiere îți dă putința de a pune ordine în starea de agitație lăuntrică în care te afli cînd stai la masa de scris. Fumatul țigării, gestul cu care o duci la gură, felul în care îți țugui buzele suflînd fumul, graba sau tihna cu care o scuturi în scrumieră, nervozitatea cu care o
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]