4,013 matches
-
și leul. Sau hiena. Sau lupul, care, tot în trei litere, ar suna la fel de convingător: lup-ispășitor. Poate că țapii au dreptate: ce-ar fi dacă am recruta ispășitori și din marile mărimi ale junglei, dintre cei învățați doar să pună laba și să sfâșie lăsând pe umerii celor fără apărare toate vinile, toate păcatele, toate experiențele unice, toate semnificațiile? Poate că țapii au dreptate. Regi ai naturii, obsedați de remușcări și ispășiri, de ce nu ne-am permite, noi, oamenii, o asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
așeză pe cea mai coaptă prună din vas. Imaginați-vă câtă bucurie să găsească așa ceva tocmai în casă; se plimbă în sus și-n jos să aprecieze dimensiunile descoperirii sale, oprindu-se doar uneori ca să-și frece una de alta labele mici și negre, ca un afacerist lacom. Sampath ridică globul strălucitor ca să vadă mai bine fața cu trompă lungă; chiar în dreptul nasului său se produse un curent, iar domnul Chawla, observând deranjanta lipsă de inițiativă a fiului său, coborî ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dinți de schelet batjocorind-o, încoronând muntele de ciocolată, ca un afront adus vârstei sale înaintate. Oripilată, Ammaji aruncă cornetul și, confundându-l cu alunele sale preferate învelite într-un sul de hârtie, Maimuța își îndreptă atenția către ea, puse laba pe cornetul cu proteză și se grăbi spre un copac. — Vai, hoț nerușinat, țipă furioasă Ammaji, întorcându-se și zbierând și fugărind primatul. Dă-mi-o-napoi. N-ai ce face cu ea, măgar prost ce ești. — Maimuțoi prost, nu măgar, tanti, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Îngropate adânc sub puful aripii. Cuprins de Îndoială, se uită În urmă, ca să se asigure că era Într-adevăr o pasăre și nu un con ud. Asta Îl făcu să alunece și să cadă În genunchi. Rămase așa, În patru labe, nu atât din cauza durerii, cât a bucuriei că i se Împlinise prezicerea. Își spuse Încet: Bravo, amice. Dintr-un motiv nelămurit simțea că merita această cădere, ca un fel de consecință logică a micii minuni care i se Întâmplase lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
salivă. Ideea lui, a lui Dimi, a fost să culeagă rămurele verzi și flori și să Împodobească altarul. I-a aranjat și lui Winston un buchețel mic pe cap, așa cum se face la grădiniță la aniversări. I-au legat strâns labele din față și cele din spate, dar totuși el nu a Încetat să se gudure și să se bucure și să dea tot timpul din coadă, de parcă era chiar fericit că toți se ocupau numai de el. Cine nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nici măcar un deget. Stai numai cuminte la o parte, bea cafea și nu deranja. Să nu te simtă. Gătește, calcă, fă sex și taci. Lasă-i În pace - În două săptămâni se răzgândesc și se Întorc la tine În patru labe. Ce-ai vrut tu de la mine de fapt astăzi, Efraim? O mică partidă de sex matinal, În amintirea vremurilor vechi și bune? Adevărul e că nici de asta nu aveți nevoie. Zece la sută dorință și nouăzeci la sută comedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de broască țestoasă pe care mama sa obișnuia să-l poarte În părul ei blond, la ceafă. Doar căciulița croșetată albastră, de bebeluș, cu moțul de lână cusut pe ea nu se zărea nicăieri. Cada din baie era susținută de labe de leu din bronz și pe raftul din spatele ei se aflau pachete Întregi cu săruri de baie, diverse creme, uleiuri, medicamente și unguente. Fu surprins să vadă atârnând acolo o pereche de ciorapi din mătase, de damă, un model foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
auzit zgomotul unui avion. Pereții canionului bordau pajiștea - acum erau mai puțin verticali, dar la fel de înfricoșători. Jina a ajuns la primul obstacol și-a ales calea cea mai plată către vârf, dar ca să urce trebuia să se târască în patru labe - să se târască sus, acolo unde avionul pe care-l auzise mai devreme sau un altul ar fi putut s-o repereze. Sus, sus, sus, palmele îi erau despicate de granitul zidului, iar sângele cald era binevenit. Jina și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cât să-și sculpteze câte-un gol sub fiecare dintre pomeți și-o curbă în formă de S în dreptul taliei. Tot nu-mi vine să cred, a declarat Mary. Toată excursia asta a fost suprarealistă. Vă zic, râul ăsta pune laba pe tine și te duce unde vrea el.V-ați uitat la el ? Drew mă vrea pe mine. Vouă vi se pare logic ? Irene s-a uitat la sclipirea din ochii lui Mary. Să știi că da. Dar nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
toată lumea țipa și se stropea cu apă. La lansarea bărcilor fusese și-un Labrador care alerga de colo-colo. Acum nimeni nu scotea nici un sunet. Câinele nu s-a aplecat peste provă, ci a rămas pe fundul bărcii, cu capul pe labe. Irene și-a dat seama că mai era o oră până la răsărit. Lumina era, de fapt, un zid de flăcări, la două creste de munte depărtare. Prieteni, le-a zis unul dintre ghizi. Trebuie să plecați. Au închis râul în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prin ușă și răgușită șopti: - Să poftești din față că a venit intendentul. Mini fu de părere ca Lina să cheme pe intendent, ca să nu se mai ostenească, dar Lina se și sculase. Baba rămăsese după ușă. j se vedea laba zbârcită și neagră a mâinii și vârful broboadei. Ai fi zis că stă acolo gata să lovească pe Lina cu ceva în cap . Cu ce s-o lovească? ... în ce fel era Lina vinovată față de babă? . . . Impresii! sau unele idei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
deasupra orizontului. Degete de lumină dibuiau printre umbre. Nu se vedea încă nici o urmă a tribului de ființe înzestrate cu id, după care Corl umbla de aproape o sută de zile încoace. Se opri, în sfârșit, înfiorat de această realitate. Labele picioarelor îi zvâcniră cuprinse de un tremur ce-i încorda ghearele ascuțite ca niște lame. Tentaculele groase care-i creșteau din umeri se încordară și ele. Corl își răsuci dintr-o parte în alta enormul său cap de pisică, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
el acum. Pesemne însă că mișcările îi fuseseră prea precipitate, căci văzu cu spaimă pietrele urnindu-se din loc drept spre individul acela. Individul ridica numaidecât capul, cu o fața schimonosită, și-și duse mâna la armă. Corl își întinse labele și-i izbi cu putere casca strălucitoare a costumului spațial. Auzi un zgomot de metal sfărâmat și văzu sânge. Omul se frânse în două, ca și cum ar fi fost retezat la mijloc. O clipă, oasele și mușchii lui izbutiră ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lui mii și mii de amintiri. Trupul lui ascundea puteri pe care încetase de mult să le folosească. Pe măsură ce-și amintea de ele, se și gândea la posibilitățile de a le folosi în actuala situație. Se lăsă pe labele puternice, dar mlădioase, din spate și sondă cu perii de pe urechi încărcătura de electricitate a mediului ambiant. Apoi se lungi pe podea. Ochii lui aveau o lucire disprețuitoare. "Dobitocii!" parc-ar fi spus. Cu vreo oră mai târziu, auzi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și îl strânseră ca într-o menghină. Nenorocitul se împotrivi o clipă, apoi se prăbuși, fără vlagă, pe spate. Ixtl văzu însă ca gura i se tot deschidea și închidea, spasmodic: cerea desigur ajutor. Îl lovi peste gură cu o labă, dar omul nu-și pierdu cunoștința și nu înceta să se zvârcolească decât în clipa când își vârî ghearele în pieptul lui. Ixtl începu să-i scormonească prin trup, având grijă să nu-i sfâșie toate țesuturile, căci nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
putem să-l învingem, răspunse von Grossen, cu un zâmbet silit. I-am... Nu-și sfârși vorba. Morton, care bănuise pesemne ce-o să se întâmple, pași înainte, încercând parcă instinctiv să-l apere pe von Grossen. Grosvenor văzu cum o labă cu niște degete lungi și subțiri, ca de sârmă, se abate asupra directorului. Acesta fu azvârlit înapoi spre grupul de oameni, făcându-l să-și piardă echilibrul. Morton se ridică numaidecât și puse mâna pe armă, dar încremeni brusc. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și armele de mână, pe care le văzuse până acum există o mare deosebire - ca aceea dintre viață și moarte. Ele zguduiau pereții prin care Ixtl se strecura ca să scape de focul lor. O dată, o radiație îi atinse una dintre labe, făcându-l să se poticnească sub violenta șocului. Laba își reveni la normal într-o fracțiune secundă, dar Ixtl era conștient acum de limitele rezistenței lui la aceste arme puternice. Totuși, nu era alarmat. Prin repeziciunea, viclenia și capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
acum există o mare deosebire - ca aceea dintre viață și moarte. Ele zguduiau pereții prin care Ixtl se strecura ca să scape de focul lor. O dată, o radiație îi atinse una dintre labe, făcându-l să se poticnească sub violenta șocului. Laba își reveni la normal într-o fracțiune secundă, dar Ixtl era conștient acum de limitele rezistenței lui la aceste arme puternice. Totuși, nu era alarmat. Prin repeziciunea, viclenia și capacitatea de a-și calcula precis fiecare mișcare, putea neutraliza efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
parte dintr-o lungă rețea de aer condiționat. În țeavă era întuneric, dar ochii lui, sensibili la radiațiile infraroșii, deslușeau o lumină difuză. Ixtl își așeză noua victimă lângă trupul lui von Grossen, apoi își vârî cu grijă una din labe în propriu-i piept și, scoțând de acolo un ou, îl depuse în stomacul victimei. Aceasta continua să se zbată, dar Ixtl nu se sinchisea - știa bine ce-o să urmeze. Încet, încet, trupul începu să înțepenească. Cuprins de panică, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
câteva ori, se ridică mugind. Peste câteva secunde, în sală se aflau o duzină de monștri. Grosvenor își scoase arma și trase. Urletele drăcești se întețiră. Solzi metalici se izbeau, scrâșnind, de metalul pereților și al pardoselii, ciocănite de niște labe grele, cu gheare de oțel. Toți oamenii din jurul lui Grosvenor trăgeau acum, dar mereu alți monștri se materializau. Grosvenor se târî peste două rânduri de scaune și sări spre platformă cea mai de jos a tabloului de comandă. Văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
blasfemie, este meschină și injurioasă, lipsită de farmec literar: „Toți sfinții stau la masă și se-ndoapă / Ca niște porci tot clefăie din gură, / Cu barba năclăită de untură - / La mine nu ajunge un pahar cu apă. / Ca niște câini pe labe rod la os, / Se-ndoapă zdravăn, râgâie vârtos.“ Pe pagina de gardă a cărții, sub titlu, scrie: „poezie cu ceva umor“. Dar versurile lui George Peagu n-au deloc umor. Au doar sarcasm și acela lipsit de finețe. În mod inexplicabil
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
al eroizării creației nu este susținut de versurile propriu-zise, caracterizate printr-un declarativism stângaci și printr-o lipsă de grație care le proiectează în afara literaturii. Iat-o pe Anca Pedvis adresându-se lui Dumnezeu: „M-ai reînvățat mersul în patru labe // Ca să m-ajuți m-ai îmbrâncit constant // Am mai multă stabilitate / e adevărat / dar nici o perspectivă // În schimb sunt mai aproape / de pământul Tău // Unde n-ai să mă vizitezi / știu // Îți vei trimite doar viermii / să mă curețe de pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ai îmbrâncit constant // Am mai multă stabilitate / e adevărat / dar nici o perspectivă // În schimb sunt mai aproape / de pământul Tău // Unde n-ai să mă vizitezi / știu // Îți vei trimite doar viermii / să mă curețe de pe oase.“ Mergând în patru labe, ai mai multă stabilitate, dar nici o perspectivă - iată o descoperire senzațională, pe care nu o putea face oricine. Cartea este plină de asemenea idei, care probabil dau mari satisfacții intelectuale americanilor, cunoscuți pentru setea lor de cultură. Situat ´ ii imposibile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
viață. Tăierea lor e un lucru rău și trebuie pedepsită. Drujba ucide. Atunci încă nu știam să țin în mână o drujbă. Așa că am continuat să exersez pe păsări. Păsările sunt foarte proaste. Aveam un curcan căruia i-am tăiat labele și l-am lăsat să țopăie în două bețe. N-a mai vrut să meargă. S-a așezat sub un gard și a murit acolo de foame. Apoi am scos ochii la vacă și i-am dus la școală la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
mult. E-un răsfățat! Câți de ,,k’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Nu mă lămuresc eu bine: E blocat un ,,l’’ aici, La un lacăt sau îl ține Leu-n labă? Tu ce zici? LITERA ,,L’’ Săltăreț, într-un picior, Lângă-o vază cu lalele, La un loc cu un ulcior Plin cu palide-albăstrele, ,,L’’-ul stă, cu lume multă Laolaltă adunată: Leul, lama îl ascultă, Libelula colorată; Stelele și luna
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]