4,107 matches
-
vreo urzică să mă mai deranjeze, căci căzuse deja bruma și Își dăduseră duhul cu toate, lăsând liber drumul spre cer. Am urcat cu sufletul la gură dealul spre cimitir. Întotdeauna când ceva nu mergea eram tentată să mă las legănată de ideea că dacă mama Ana ar fi trăit, viața mea ar fi rămas aici, În paradis, și n-ar fi trebuit să mă mut la oraș, cu niște părinți excesiv de grijulii și de prevăzĂtori, care voiau foarte puțin de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
trăgându-mă spre ieșire, În timp ce câinii de pe umerii săi s-au năpustit asupra nefericitu- lui meu frate. m-am smuls din strânsoare și am alergat să-l iau În brațe pe fratele meu, să-l țin la piept, să-l legăn și să mor Împreună cu el. Nu exista altă cale, decât calea iubirii. Dar câinii deja Își terminaseră treaba. Un roi de fluturi colorați a izvorât din vintrele aburinde Înșirate pe zăpadă și s-a așezat peste mâinile și peste fața
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în când remarci acre. În câteva zile mi-am revenit. Am ajuns la concluzia că mie îmi erau de ajuns aerul rece al dimineții, plin de parfumul brumat al strugurilor care atârnau pe pereții albi ai casei, perele care își legănau aroma pe crengile din fața terasei și lumina care izbucnea în zeci de culori în florile din grădină. Hotărât lucru, nu aveam să ajung niciodată în împărăția lui Dumnezeu, pentru că mă găseam deja în ea. Când o ușiță se deschide înăuntru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vreo urzică să mă mai deranjeze, căci căzuse deja bruma și își dăduseră duhul cu toate, lăsând liber drumul spre cer. Am urcat cu sufletul la gură dealul spre cimitir. Întotdeauna când ceva nu mergea eram tentată să mă las legănată de ideea că dacă mama Ana ar fi trăit, viața mea ar fi rămas aici, în paradis, și n-ar fi trebuit să mă mut la oraș, cu niște părinți excesiv de grijulii și de prevăzători, care voiau foarte puțin de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și trăgându-mă spre ieșire, în timp ce câinii de pe umerii săi s-au năpustit asupra nefericitului meu frate. M-am smuls din strânsoare și am alergat să-l iau în brațe pe fratele meu, să-l țin la piept, să-l legăn și să mor împreună cu el. Nu exista altă cale, decât calea iubirii. Dar câinii deja își terminaseră treaba. Un roi de fluturi colorați a izvorât din vintrele aburinde înșirate pe zăpadă și s-a așezat peste mâinile și peste fața
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
departe, prin vecini. DA?, a Întrebat, el, iar dânsa, i-a repetat: DA!, Îngerașul meu. DA. Auzi, tu? DA! Aud. Deci, DA! Și s-au luat În brațe, și au Început a dansa, și a se Învârti, și a se legăna, când Încolo, când Încoace; și iar a se Învârti, cu viteză la Început domoală, apoi, cu viteză mai mare, și mai mare, și mai mare, până, când, picioarele lui, aproape că nu mai ajungeau betonul balconului. Ba, la un moment
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
toamne, cum spunea: era născută În septembrie, atunci se simțea ea cel mai bine. Nu știa că Thomas deja Îi umpluse viața cu strănepoți, cum nici urmașii acestuia, vînduți, nu aflaseră că undeva, În Danemarca, aveau o străbunică. Nu Îi legănase, nu ea le spusese primul basm, poate aceștia nici nu știau vreunul scris de Andersen. Aveau mame din alte țări, crescuseră de mici cu poveștile altor popoare, toți vorbeau alte graiuri, aveau, de-ar fi fost nevoie, de apărat alte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Rusoaica ar fi gîndit, poate, altfel, dacă și-ar fi adormit, la vremea potrivită, strănepoții În poala ei, În vreme ce le-ar fi Înșirat În șoaptă nemaipomenitele isprăvi ale croitorașului cel viteaz. Ar fi atins, sigur, suta de ani, ar fi legănat și fiii strănepoților, ar fi devenit, poate, nemuritoare, asta, desigur, Într-un basm pe care un alt Andersen l-ar fi scris. Antonia și cei 1001 strănepoți s-ar fi numit, poate, povestea. Antonia stătea mai departe singură, așteptînd răbdătoare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
citește asta pe față!“ Aproape să se apuce de gulere, să se lovească. Dioscurii erau la ananghie. I-au potolit două fetișcane, poate fetele fetelor pe care le tăvăliseră cîndva. Li s-au urcat celor doi În brațe; doi fauni legănînd păpuși. Un alt Thomas - sau cum s-ar fi numit acela - s ar fi putut să Își caute și el fiii neștiuți. Fiicele. Urmașii donați cuplurilor prea puțin binecuvîntate de către Domnul. Iar vreo mamă, preafericită prin sămînța ce adusese rod
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mult timp. A intrat în zona de întuneric și muzica nu s-a mai auzit. Deplasarea a fost rapidă. A înțeles că toată plimbarea lui a luat sfârșit și simțea că se află pe un pat, dar de ce, oare, se legăna sau cineva mișca aproape în același ritm patul acela? Se simțea atât de obosit, atât de obosit... Nici ochii nu a reușit să-i deschidă. „Oare unde mă aflu acum?”, era întrebarea care îl obseda și pentru care a fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în vii culori și ochii noștri nu se săturau privindu-se. După câțiva pași foarte lenți, și-a întins brațele în jurul mijlocului meu, fără ca privirea lui, nici măcar o secundă, să se desprindă de a mea și am început să ne legănăm în ritmul melodiei pe care doar mintea sufletului nostru o auzea... Laura, dacă ai ști, draga mea Laura, ce frumos cântă sufletul! E ca un cântec de sirenă... Da, de sirenă, pentru că îți amintești ce ironic zâmbeam când auzeam acest
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că-i este urât, Aglae sărea: - Unde să se ducă băiatul, să bată ulițele ca toți pierde-vară? Să stea acasă! Titi mai avea și altă ciudățenie. Uneori, plictisit deodată de convorbire sau de prezența oamenilor, spunea: - Mă duc să mă legăn! Atunci se așeza cu spatele pe muchia unei mese sau a unei sobe și, cu mâinile împreunate în modul catolic, se legăna neîncetat de la dreapta la stânga și invers. Alteori se așeza întins pe spate și, cu mâinile la fel împreunate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avea și altă ciudățenie. Uneori, plictisit deodată de convorbire sau de prezența oamenilor, spunea: - Mă duc să mă legăn! Atunci se așeza cu spatele pe muchia unei mese sau a unei sobe și, cu mâinile împreunate în modul catolic, se legăna neîncetat de la dreapta la stânga și invers. Alteori se așeza întins pe spate și, cu mâinile la fel împreunate, pe canapea sau pe pat, se clătina într-o parte și-ntr-alta. Insatisfacție în copilăria joasă, sau amintire prea profundă a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în copilăria joasă, sau amintire prea profundă a acestei copilării? Felix nu-și putea explica. Pentru Aglae și ceilalți, purtarea lui Titi părea foarte firească, și însăși Aglae își îndemna fiul, cîteodată: - Dacă te-ai plictisit, du-te și te leagănă! Într-altă zi, Felix găsi pe Titi așezat pe o bancă, cu o mână în dreptul inimii și aplecat cu bustul peste pântece, ca și când ar fi fost chinuit de o mare durere lăuntrică. Fața îi era tânguitoare, iar Aglae și Aurica
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întîmplător în parcul Carol, din zelul artistic al unui capelmaistru. Nu voi în ruptul capului să plece înainte de sfârșit, deși era vânăt la față de frig. Ana îl lăsă și plecă, dar sosi acasă mai târziu decât el. Titi picta, se legăna lângă sobă, ședea nemișcat pe marginea patului, când era plictisit, și refuza orice abatere de la acest program, ascunzând prin posomorâre și încăpățînare antipatia față de spiritul independent al Anei, față de care încetase chiar de la început de a mai arăta tulburări erotice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jignesc, eu nu cred nimic din toate astea, tu ești un băiat delicios. Eu îți spun vorbele lui Stănică, așa, ca să cunoști lumea. Georgeta puse un obraz al ei pe obrazul lui Felix și, cuprinzîndu-l cu mâna de mijloc, îl legănă, îngînîndu-l ca pe un copil: - Prost ce ești! Înțeleg de ce te iubea Otilia! Stănică e untip rar, nu-l știu eu? Acum i-a intrat în cap că trebuie să divorțeze de nevastă-sa și să se însoare cu altă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plină de bani. Iar Olimpia asta stă ca o dobitoacă, nu cere nimic, nu descoperă nimic, o să moară toți, și n-o să-i rămână nici un ac. Mi-am legat viața de o insensibilă. Firește, moare ta-su, și Titi se leagănă. Ce idiot!" Până în casă, Stănică trecuse printr-un șir întreg de asociații, al căror punct de plecare îl uitase. Olimpia se pregătea să plece. La fel făcea și Felix. Simion adormise, și Aglae era de părere să-l "lase dracului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Vom face cum va fi mai bine. Simion, uitând furia dinainte, zise, bine dispus și profetic: - Curând, și nu mă veți mai vedea. Mă duc unde m-așteaptăarmatele de îngeri să mă îmbrace cu haine de aur! Titi începuse, să se legene, rezemat de sobă, iar Aurica, la fereastră, își tăia cu foarfecele pielițele din jurul unghiilor. În sfârșit, Weissmann sosi cu o trăsură, pe care o lăsă să aștepte în poartă. Anticipând în mod imprudent planul de captare a lui Simion, Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Weissmann, care-l suiră iute în trăsură, ca să nu se răzgândească. Nimeni din casă nu arătă vreo emoție deosibită. Aglae privea înciudată că scena se prelungește prea mult, Olimpia nu-și descrețise nici acum fruntea strânsă de necaz. Titi se legăna lângă sobă, iar Aurica își îngrijea atent mâinile. Birjarul dădu bice cailor, și roatele se rostogoliră pe caldarâm. Atunci Simion întoarse capul înapoi și, ca și cuprins de o subită emoție, strigă, arătând cu degetul: - Uite salcâmul ce mare s-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alergă jos pe scări, apropiindu-se de sursa din ce în ce mai sonoră de armonie. Ușa odăii cu pianul era dată de perete. Înăuntru, ghemuită pe taburet, îmbrăcată însă ca de G. Călinescu oraș și cu pălăria pe cap, Otilia în persoană își legăna moale mâinile pe deasupra claviaturii, îmbătată de sunete, subliniind câte o măsură cu pan, pan, pan. - Otilia! strigă aproape fără voie Felix. Sunetele muriră deodată, și taburetul, printr-o mișcare bruscă, se suci pe axă înfățișind-o pe Otilia stând turcește. - Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
știe nimeni cum stau lucrurile lui. Aurica: Frumusețea nu e totul, sunt femei urâte care plac bărbaților, e și luxul, însă pentru asta trebuie să ai bani. Titi: Nu mai joc, m-am plictisit, mă duc mai bine să mă legăn. Aglae: Olimpia, și tu, Aurica, să fiți cu ochii în patru, să nu ia cineva vreo hârtie, vreun lucru, nici un cap de ață, aici eu răspund, ca unica rudă mai de aproape. Vasiliad: Toate îngrijirile, în caz de astea, de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
găitane bine împăturite, iar coastele erau date frumușel de o parte și de alta și aveau seu pe dedesubt. Pe urmă am văzut cu ochii mei cum îl aruncau în camion. Unul îl ținea de cap, altul de picioare, îl legăna puțin pentru ca să-i dea vânt și îl arunca deasupra, ca la abator. Asta e omul. Sufletul? Unde e sufletul? În cap? În piept? În picior? În ce e sufletul? - Mai las-o, Stănică, cu prostiile tale! îl mustră Olimpia,făcînd
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu te mai duci și tu să cânți la vioara, stai așa ca o statuie? Titi îi mărturisi că se simte bine așa, altfel s-ar plictisi. Ședea în picioare lângă dulap și, la observația de imobilitate, începu să se legene. - Nu știu cui o semăna copilul ăsta, zise Aglae. Dumnezeui-a dat talente, pictează, cântă, dar e molatic, n-are curaj, barem să am ceva mai multă avere, nu mi-ar părea rău. Aurica, la fel! Veni vorba de muzică, fiindcă Pascalopol întrebase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca să-ți facă copii? Stănică îi făcu semn să tacă, spre a nu întrerupe pe Pascalopol. - Foarte mulți vor s-o ia de nevastă, continuă moșierul,fiindcă nu cere nimănui nimic și e mândră. În momentul acesta, Titi, care se legănase lângă dulapul lui, din ce în ce mai nervos, deschise ușa și plecă din odaie, vădit îmbufnat. - Dar ce are junele? se miră Pascalopol. Nu l-a supărat nimeni cu nimic! Stănică se bătu pe frunte: - Nu știi că era mai-mai să ia de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
somn, Gabriela P. Mocanu (alungată de către fermecătoare în brațele spectrului invocat ca fiind cel al Profesorului de Istoria Religiilor) călca pe dalele curții din strada Perone, pentru a tîrî pubelele de gunoi către poartă. Pavajul, altădată stabil, al aleii, se legănă o dată spre dreapta, se hâțână de două ori către stânga. Și, alunecând pe un soi de mâzgă marină, ucenica se prăbuși, bătând aerul cu brațele, într-o peliculă de apă sărată, ce-o acoperi, instantaneu, până la piept. Atingerea de sloi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]