4,253 matches
-
Libertatea), reușind și să contrecareze tentativa flotei „rosiste”, de a bloca portul Montevideo. În aprilie 1843, revenit la Montevideo pe care Oribe l-a asediat până în 1851, Garibaldi a organizat și a condus un grup de voluntari denumit "Legión Italiana" (Legiunea Italiană), care s-a pus în slujba guvernului de la Montevideo, "Gobierno de la Defensa" (Guvernul de Apărare). Acești oameni neexperimentați au avut o prestație slabă în primele lupte. Ei au devenit apoi mai încercați până la "Combate de Tres Cruces" (bătălia celor
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
cruci), de la 17 noiembrie 1843, în preajma orașului Montevideo. O mare parte din apărători era de origine străină, în principal francezi () și italieni (), dintre cei de apărători doar 800 fiind uruguayeni. Din dorința de a-i îmbrăca pe oamenii săi din legiunea italiană cât mai economic cu putință, Garibaldi a cumpărat cu preț redus de la o întreprindere comercială un lot de tunici de lână roșie destinate inițal pieței din Buenos Aires închisă acum din cauza blocadei: aceste cămăși roșii erau pentru muncitorii din abatoare
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
destinate inițal pieței din Buenos Aires închisă acum din cauza blocadei: aceste cămăși roșii erau pentru muncitorii din abatoare și pentru argentinieni, culoarea lor făcând să iasă mai puțin în evidență aspectul sângeros al muncii lor, Garibaldi gândindu-se și că oamenii legiunii sale, care trebuia să facă față unei armate de , nu vor vedea cum le curge sângele. Această cămașă roșie a devenit un element esențial al mitului garibaldian, alături de pălăria de gaucho și poncho-ul de pampa. Legăturile sale cu lojele
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
din río de la Plata), apărată de zece soldați ai Confederației, și orașul , pe care l-a prădat. și în octombrie a ocupat orașul . La 8 februarie 1846, pe teritoriul , aflat pe malul râului San Antonio, afluent al Uruguayului, Garibaldi și legiunea sa italiană au dus contra forțelor superioare ale Confederației, cărora le-au produs pierderi grele, și au reușit să se retragă după ce au pierdut aproximativ o treime din efective. Urmările acestei victorii au fost imense, Garibaldi a devenit un erou
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
părea iminentă. În ianuarie 1848, Anita a revenit la Nisa cu copiii, urmată fiind în aprilie de Garibaldi, însoțit de 63 de tovarăși de-ai săi, deși la început trebuia să fie urmat de 150 de oameni. El a lăsat legiunea italiană în mâinile lui Antonio Susini. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Montevideo avea șase străzi denumite după eroul Garibaldi, căruia în tot Uruguayul i se ridicaseră cinci monumente. La 4 iulie 1907, centenarul nașterii lui Garibaldi, președintele a decretat
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
cei doi se răcise, întrucât aveau idei divergente; Mazzini avea ca obiectiv revoluția unitară și republicană, Garibaldi dorea să elibereze țara de austrieci, cu prețul de a lăsa deocamdată deoparte ambițiile republicane. Garibaldi a trebuit să meargă la Brescia cu legiunea pe care o organizase și pe care o numise „"Battaglione Italiano della Morte"” (Batalionul Italian al Morții, cu 3700 de oameni între care și Mazzini). Acolo a suferit la 25 iulie. Din acel moment, acțiunea guvernului provizoriu milanez s-a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
El l-a numit pe șef al guvernului, dar acesta a fost asasinat la 15 noiembrie, ceea ce a dat frâu liber răscoalei, soldată cu fuga Papei și cu proclamarea . La 12 decembrie 1848, Giuseppe Garibaldi a pătruns în Roma, deși legiunea sa de voluntari a sfârșit prin a staționa la Rieti. Garibaldi s-a implicat politic la 21 ianuarie 1849, fiind ales în adunarea constituantă a viitoarei Republici care s-a organizat în jurul unui triumvirat format din Carlo Armellini, Aurelio Saffi
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
în orașul Naissus, de unde trimitea la război alți comandanți de armate, dar aceștia nu biruiau armatele geților. Împăratul a decis să separe provincia Moesia, mult prea întinsă că să fie apărată, în Superior și în Inferior. Se baza pe câteva legiuni: I Italica la Novae, V Macedonica la Oescus, VII Claudi la Viminacium, și V Alaudae, precum și trupe auxiliare, astfel, grosul forțelor romane era stabilit spre Oltenia și Banat, pentru a feri Moesia de un atac al dacilor din munți. Punctul
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
pasul Vălcan, pentru a se îndrepta spre Sarmizegetusa. Diurpaneus își valorifica calitățile de strateg militar, se retrage din calea armatei romane și îi pregătește o ambuscadă, lăsându-l pe general să se aventureze prin munți. L-a atacat pe neașteptate. Legiunea Legio V Alaudae a fost măcelărită la Tapae, comandantul Fuscus ucis, iar tabăra soldaților a fost jefuită. Armele, mașinile de război preluate, stindardul luate de la Fuscus au fost găsite abia după primul război daco-roman. De atunci, Diurpaneus a primit numele
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
unui drum în stâncă. Pentru a ușura legăturile pe Dunăre, împiedicate de cataractele de la Porțile de Fier, a ordonat săparea unui canal de-a lungul malului drept, între localitățile Șip și Carâtaș din Serbia. Armata romană era alcătuită din patru legiuni panonice: I, II Adiutrix, XIII și XIV Germina, două legiuni moesice din Moesia Superior: IV Flavia și VII Claudia, trei legiuni moesice din Moesia Inferior: I Italica, V Macedonica, XI Claudia, și altele aduse de la Rin, în total fiind 13-14
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
împiedicate de cataractele de la Porțile de Fier, a ordonat săparea unui canal de-a lungul malului drept, între localitățile Șip și Carâtaș din Serbia. Armata romană era alcătuită din patru legiuni panonice: I, II Adiutrix, XIII și XIV Germina, două legiuni moesice din Moesia Superior: IV Flavia și VII Claudia, trei legiuni moesice din Moesia Inferior: I Italica, V Macedonica, XI Claudia, și altele aduse de la Rin, în total fiind 13-14 legiuni (70 000 de soldați), plus trupele auxiliare că alae
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
canal de-a lungul malului drept, între localitățile Șip și Carâtaș din Serbia. Armata romană era alcătuită din patru legiuni panonice: I, II Adiutrix, XIII și XIV Germina, două legiuni moesice din Moesia Superior: IV Flavia și VII Claudia, trei legiuni moesice din Moesia Inferior: I Italica, V Macedonica, XI Claudia, și altele aduse de la Rin, în total fiind 13-14 legiuni (70 000 de soldați), plus trupele auxiliare că alae și cohortele, dar și formațiuni etnice din rândul altor popoare că
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
panonice: I, II Adiutrix, XIII și XIV Germina, două legiuni moesice din Moesia Superior: IV Flavia și VII Claudia, trei legiuni moesice din Moesia Inferior: I Italica, V Macedonica, XI Claudia, și altele aduse de la Rin, în total fiind 13-14 legiuni (70 000 de soldați), plus trupele auxiliare că alae și cohortele, dar și formațiuni etnice din rândul altor popoare că mauri, palmireni, asturi. Operațiunile de debarcare erau menținute de flota dunăreană, Classis Flavia Moesica. În total, numărul celor care participau
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
o solie dacă, care îi cere pace. Traian nu acceptă condițiile impuse de regele dac. Decebal însuși a întins o cursa trupelor romane, gata să-l ucidă pe împărat, trimițând dezertori în Moesia. Decebal l-a capturat pe comandantul unei legiuni, Longinus, și l-a obligat să mărturisească planurile împăratului. Longinus nu i-a dezvăluit nimic, iar Decebal a trimis din nou o solie împăratului pentru a cere bani și înapoierea teritoriilor în schimbul eliberării lui Longinus. Traian i-a răspuns prin
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
și au obligat pe daci să se predea înainte că să dea foc la oraș. Forțele romane au reușit să între în incinta sacră dacică, unde l-au salutat pe Traian că împărat și apoi au nivelat (distrus) întreagă cetate. Legiunea a IV-a Flavia Felix a staționat acolo pentru a păzi ruinele Sarmizegetusei. Ca urmare a încheierii asediului, Bicilis, un apropiat al lui Decebal, și-a trădat regele și a condus pe romani la comoara dacică, ascunsă sub râul Sargetia
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
asediului, Bicilis, un apropiat al lui Decebal, și-a trădat regele și a condus pe romani la comoara dacică, ascunsă sub râul Sargetia. Decebal și cei scăpați din încercuire sunt urmăriți. Decebal și mulți dintre oamenii săi au scăpat de legiuni în timpul asediului. Ei au fugit spre est, probabil spre fortificația de la Ranisstorum, a cărui localizare exactă nu se mai știe astăzi, doar pentru a fi prinși de către cavaleria romană. Cunoscând tratamentul adesea brutal pe care îl sufereau prizonierii de război
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
și admirația oamenilor pentru Traian. Prin cuceririle ulterioare din Asia, Traian a realizat cea mai mare întindere din istoria Imperiului Roman. O mare parte a populației masculine a Daciei a fost ucisă în luptă, trecută în sclavie sau înrolată în legiuni romane și trimisă să lupte la mare distanță de Dacia, în parte pentru a descuraja alte rebeliuni. Mai puțin de jumătate din Dacia a fost oficial anexată și apoi organizată ca provincie a imperiului (Dacia romană). Perioada de după războaiele dacice
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
acel secol, Maximin și-a început cariera politică ca simplu soldat, în timpul lui Septimiu Sever. A fost promovat abia în timpul domniei lui Alexandru Sever. Maximin a fost pus comandant peste recruții din Pannonia, care îl disprețuiau pe împăratul Alexandru. Împreună cu legiunea Legio XXII "Primigenia", Maximin i-a asasinat, în 235, pe Alexandru Sever și pe mama acestuia la Mogontiacum (astăzi Mainz). Garda pretoriană l-a recunoscut pe Maximin ca împărat, iar Senatul și-a dat confirmarea. Fiul lui Maximin cu Caecilia
Maximin Tracul () [Corola-website/Science/303606_a_304935]
-
de atacurile dacilor liberi și ale sarmațiilor. În 238, în provincia Africa, guvernatorul Gordian I, împreună cu fiul său, Gordian al II-lea, s-au autoproclamat împărați. Senatul de la Roma i-au sprijinit pe cei doi Gordieni. Maximin și-a luat legiunile din Pannonia și a plecat spre Roma. Revolta din Africa a fost înfrântă de guvernatorul Numidiei, Capellianus, loial lui Maximin, care l-a înfrânt și ucis pe Gordian II în bătălia de la Cartagina, dispunând de singura legiune din zonă. Gordian
Maximin Tracul () [Corola-website/Science/303606_a_304935]
-
și-a luat legiunile din Pannonia și a plecat spre Roma. Revolta din Africa a fost înfrântă de guvernatorul Numidiei, Capellianus, loial lui Maximin, care l-a înfrânt și ucis pe Gordian II în bătălia de la Cartagina, dispunând de singura legiune din zonă. Gordian I s-a spânzurat când a aflat vestea. În locul celor doi Gordieni, Senatul a ales ca împărați pe Pupienus și pe Balbinus, doi senatori. Dar poporul a fost nemulțumit de împărații-senatori și a ieșit în stradă, cerându
Maximin Tracul () [Corola-website/Science/303606_a_304935]
-
-l asocieze la domnie pe Gordian al III-lea. În acest timp, Maximin a atacat Italia din nord, pentru a-și recăpăta tronul. Are loc Asediul de la Aquileia. În aprilie 238, Maximin a fost asasinat la Aquileia de soldați din Legiunea a II-a Parthica, nemulțumiți de anarhia ce stăpânea imperiul. După câteva zile, Pupienus și Balbinus au fost asasinați de garda pretoriană. Gordian al III-lea a devenit împărat roman. Maximin a dublat solda legionarilor, dar în același timp a
Maximin Tracul () [Corola-website/Science/303606_a_304935]
-
poreclită "Baetica Felix," aici dezvoltându-se o societate dinamică, de un nivel economic și social mediu, care a absorbit sclavii eliberați, și care era superioară numeric elitelor bogate. Provincia senatorială Baetica era atât de sigură, încât staționarea permanentă a unei legiuni nu a mai fost necesară. Columella, care a scris un tratat în douăsprezece volume legat de toate aspectele agriculturii romane și al viticulturii venea din Baetica. Marile plantații de măsline din provincie trimiteau ulei de măsline din porturile de coastăă
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]
-
venea din Baetica. Marile plantații de măsline din provincie trimiteau ulei de măsline din porturile de coastăă pentru aprovizionarea armatelor romane. Amfore din Baetica au fost descoperite peste tot în Imperiul Roman de Apus. Pentru a păstra aprovizionarea maritimă a legiunilor ormane, Imperiul trebuia să aibă sub control coastele Lusitaniei și ale coastei atlantice din nordul Hispaniei. Baetica era bogată și puternic romanizată, fapte răsplătite de împăratul Vespasian la acordarea "Ius latii" care extindea drepturile referitoare la cetățenia romană ("latinitas") locuitorilor
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]
-
o pungă atârnată de gât. De-a lungul timpului rottweilerii au fost folosiți pentru paza turmelor și locuințelor, pentru tracțiune și drept câini-polițiști. Se consideră că ei descind dintr-o rasă de câini de pază a vitelor lăsați aici de legiunile romane. Alimentația ului nu este una specială, poate fi hrănit atât cu hrană uscată cât și cu hrană preparată (de preferință orez fiert cu carne de vită sau pui și puțin morcov precum și iaurt cu musli, supă de pui, dar
Rottweiler () [Corola-website/Science/303638_a_304967]
-
publica in 1924. Expert politic la " Conferința Internaționala de la Washington" din 1921, director în "Cabinetul Diplomatic" a lui Aristide Briand în 1925, director politic în "Ministerul Afacerilor Externe" în 1929, ambasador, secretar general al afacerilor externe, în 1933, decorat cu "Legiunea de Onoare", este îndepărtat din funcțiile sale în 1940 în timpul guvernului de la Vichy, în urma neacceptării postului de ambasador la Washington. Pleacă la New York, stabilindu-se apoi, în calitate de consilier la "Library of Congress", la Washington. Guvernul de la Vichy îi retrage cetățenia
Saint-John Perse () [Corola-website/Science/303673_a_305002]