5,957 matches
-
fi amîndoi goi pușcă și ni te vei alătura, sînt sigură că prietenul meu se va da În vînt după chestia asta, eu am să-l masturbez În timp ce tu mi-o tragi pe dinainte. Am pus trei bancnote de cinci lire În fața anglicanului rămas cu gura căscată: — Doamna o să mă facă să susur gratis, dar o să mi se scoale mai repede dacă Îmi promiți că o vei satisface după mine, și poftim, plătește-o cu bancnotele astea pe care mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de cuvînt. Mi-au dat numele ca al ei. Scanînd undele la Întîmplare, să vadă cine-i pomenește numele, Diavolul aude toate acestea și se umflă În pene. Tare Îi mai place Balcania; i-a modelat esența cu fluierul și lira lui. Este și Pan și Orfeu, maestrul peșterilor grecești și rege al Traciei. A creat acolo asemenea frumuseți că triburile omenești care au urmat i-au apărat, pînă la moarte, melodiile, poveștile, atît cele ticluite de el, cît și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fire. Ei vorbesc despre „păcatul fuduliei“, stîlcesc carnea ce dă În pîrg, Îngheață aromele În floare, pedepsesc joaca și alungă bucuria. Poeții lui Pan i-au denunțat mult timp pe acești cavaleri ai Domnului, Orfeu aproape că a rupt strunele lirei sale pentru a le slăbi vraja, dar fără de folos. Pe cînd Arta Începe să se Încovoaie sub loviturile acestor ucigași ai bucuriei, știința mărșăluiește Înainte, punîndu-i pe toți În slujba ei, În odioasele cămări ale rațiunii. Pan, care Își iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
șaisprezece ani, cu intonația perfectă însușită la școala particulară la care mergea. O mulțime de oameni au copii pe cont propriu în zilele noastre. — Nu și în Woodbury, pufni Henrietta. Și nu mai vorbi așa cu mine. Plătesc două mii de lire pe semestru ca să te țin la o școală particulară costisitoare și uite ce limbaj folosești. Unde-ai învățat să vorbești așa? — La școala mea particulară costisitoare, bineînțeles. Zău, mamă. Uneori Sophie avea impresia că părinții ei, care locuiau într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a porni ștergătoarele de îndată ce-i vedea, Henrietta fu silită să-și vadă parbrizul mânjit. Cu nemăsurată satisfacție își dădu seama că nu avea mărunțiș și nici de-a naibii n-avea de gând să le dea o hârtie de cinci lire. — Uitați. Luă o pungă de hârtie de pe scaunul de lângă ea și le-o întinse curtenitor. Îi dădea mâna să se simtă împăcată cu întreaga lume acum, după ce-l ochise pe domnul doctor Laurence Westcott. — Luați astea. Sunt croasanți. Băiatul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
victime - că a fost o strategie inteligentă, nu-i așa? — Stevie, - Fran îi smulse ziarul din mână și-l aruncă la coș - tu cu cine ții? Știi prea bine că nu ne-am fi permis să aruncăm câteva sute de lire ca să închiriem unul din afurisitele alea de autobuze. N-avea să-l ierte în veci pe Jack Allen pentru asta. De fapt, avea să-l înfrunte chiar acum, înainte să-i treacă furia. Stevie o privi ieșind valvârtej, iar Ralph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și apoi se plimbaseră cu barca de-a lungul Camului argintiu în timp ce se lumina de ziuă. Strălucise de bucurie tot drumul spre casă, în trenul spre Woodbury. Apoi descoperise că o invitase doar pentru că mama ei plătise biletele. Patruzeci de lire fiecare. Plânsese ore în șir și aruncase la gunoi pantofii cu strasuri. — Domnul doctor Fertilitate a fost așa de fermecător, deci? o trezi Stevie din visare cu răceala unui bisturiu. Auzisem că arată de parcă ar fi descins din Tineri stagiari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
furase reportajul despre compania de autobuze. — S-a făcut, zise. Crezi că ar accepta să se numească Federația de Fotbal Neprofesionist Citizen? Asta chiar l-ar scoate din sărite pe Jack. — O să-i întreb, rânji Keith, pentru încă două sute de lire ar accepta probabil să se numească și „Păienjenii de pe Marte“. — OK, oameni buni, rândul ăsta face cinste Fran, așa că puteți să comandați una dublă, strigă Stevie ca să acopere vacarmul din cârciumă. Cathedral Arms era chiar peste drum de redacție, ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Twinkle Toes. — Promit. Noapte bună, Stevie, nu mai sta mult. Fran își aruncă pe umăr geanta uriașă și ajunse, aproape dintr-un salt, în pragul redacției de știri. Ponturile tatălui ei o nimereau aproape întotdeauna și, chiar dacă paria doar câteva lire, tot îi ajungeau ca să plătească următoarea lor ieșire la restaurantul indian. În ziua următoare, la prânz, dădu fuga la casa de pariuri și își puse banii chiar în ultima clipă. Dintr-un motiv inexplicabil, lui Fran îi plăceau la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
febril, care era semnul lor distinctiv. În parte era din cauza faunei - indivizi dubioși care veneau de la cârciumă, ținând în mână exemplare îndelung frunzărite din Racing Post sau Greyhound News, cu toții experți mondiali judecând după rezultatele obținute; bătrâne care puneau o liră pe cai necunoscuți, sperând că vor ajunge între primii trei; tineri care o ștergeau de la serviciu ca să facă pariul ce i-ar fi putut scuti de obligația de a se mai întoarce vreodată acolo. Dar mai ales, îi amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și acum, celălalt lucru pe care voiam să ți-l spun. De ce am venit de fapt. Ralph o privi cu un zâmbet vag expectativ. — Calul pe care mi l-ai recomandat, Twinkle Toes, a ieșit primul. Am câștigat treizeci de lire. Ce facem cu ei? Ralph se întoarse, cuprins de o teamă și o panică neașteptate, în timp ce de pe chipu-i subțire, încă de băiețaș, bucuria se stingea. Dacă n-ar fi fost cu totul imposibil, Fran ar fi zis că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și la ce oră vine să te ia mâine de-acasă? — Ne întâlnim acolo. — Cât de modern. Nu uita să iei mărunțiș pentru telefon și pentru taxiul de întoarcere, asta-mi spunea mereu mama. „Pune-ți o bancnotă de cinci lire în cizmă, Henrietta, așa o să ai întotdeauna pe ce conta dacă bărbatul își ia nasul la purtare și trebuie să pleci brusc.“ Așa am făcut întotdeauna de-atunci. — Chiar și când ieși cu tata în oraș? întrebă Sophie rânjind. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
oraș? întrebă Sophie rânjind. Mi-l și închipui luându-și nasul la purtare, iar pe tine luând autobuzul 29 spre casă. — Nu-ți bate joc de mine, domnișoară. La cum te îmbraci, nu ți-ar strica o bancnotă de cinci lire în cizmă cât de curând. — Dar de ce aș avea nevoie de o bancnotă de cinci lire? Tata mi-a făcut cadou un telefon mobil și un credit deschis la Readycabs. — Apucă-te de orice, își sfătui Henrietta, exasperată, prietena, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
luând autobuzul 29 spre casă. — Nu-ți bate joc de mine, domnișoară. La cum te îmbraci, nu ți-ar strica o bancnotă de cinci lire în cizmă cât de curând. — Dar de ce aș avea nevoie de o bancnotă de cinci lire? Tata mi-a făcut cadou un telefon mobil și un credit deschis la Readycabs. — Apucă-te de orice, își sfătui Henrietta, exasperată, prietena, numai de făcut copii nu. — Corectează-mă dacă greșesc, mamă, zise Sophie cu multă răbdare, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care să se învârtă de colo-colo și pe Henrietta domnind cu atâta nerușinare peste întreaga adunare, încât mama lui Laurence n-avea să-i mai vorbească niciodată lui Fran. Și apoi avea să vină factura de douăzeci de mii de lire. — Însă noi nu ne gândim la genul ăsta de nuntă. Nici unul din noi nu vrea o nuntă cu tot tacâmul ca-n Nașul și cu un taraf sicilian pe deasupra. Ne-ar plăcea ceva puțin mai discret. — Ah, o corectă Henrietta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stăpâni emoția de parcă ar fi închis un sertar în dezordine. Fran așteptă să-i audă verdictul. Instinctul lui Stevie în ceea ce privea alegerea titlului era mai sigur decât un studiu de piață în care s-ar fi investit sute de lire. — Nu-i rău. Exprimă limpede natura produsului. Oamenilor le place lucrul ăsta. — Fair Exchange rămâne atunci. Există măcar un aspect pozitiv. — Să-l auzim. Avem nevoie de toate aspectele pozitive pe care le putem descoperi. — Laurence s-a purtat minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
De-acum înainte activități ca vopsitul unghiilor și analizele detaliate, incluzând fiecare partidă de sex oral, ale performanțelor prietenului ei aveau să devină tabu din cauza valurilor de cetățeni din Woodbury veniți să întrebe la câte cuvinte aveau dreptul pentru zece lire. Fran recrutase o duzină de noi angajați, răspândise fluturași care anunțau lansarea noului ziar la fiecare casă din oraș și comandase un tiraj de patruzeci de mii de exemplare. Numărul o îngrozea, dar știa că, fără el, n-aveau nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i veni să creadă cum Sean cumpără apoi patruzeci de țigări Silk Cut, o revistă scumpă despre calculatoare și una din felicitările alea uriașe și de prost-gust căptușite cu mătase pentru ziua mamei. Toate produsele făcură cam la douăzeci de lire. Domnul Morton îl privi dus pe gânduri cum își aduna cumpărăturile. Uitați, dădu Fran lovitura decisivă. Acceptați să expuneți ziarul doar în prima lună. Dacă rămâne vreunul venim și-l luăm personal a doua zi. Atât de siguri suntem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru a zecea oară, simțind că-i vine să dea cu tabla de joc de pământ. Nu sunt eu proprietarul de la Park Lane. Tu ești. Erau așezați afară, în grădina mare, la umbra mărului bătrân. — Poftim, șaizeci și șase de lire, îl ignoră Ralph cu desăvârșire, încântat că-și amintise că piesa lui era cizmulița argintie. Ben cedă și luă banii. Astăzi era una din zilele proaste ale lui Ralph, când circuitele din creierul lui nu păreau să facă nici o conexiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Lovinescu etc.“ uzează de procedeul fiziologiei: „un tînăr, burghez de tînăr, gras de tînăr și probabil moale”; „un burghez și un prost superior”; „nu se mulțumește să fie dascăl, chiar universitar, prefect, deputat sau șef de siguranță. Îi trebuie o liră pe care să-și curețe unghiile, ca să placă cel puțin unei amice”; „marele Preot național al platitudinii, al clișeelor și banalităților” (Cronica, an II, nr. 63, 24 aprilie 1916). Predilecția pentru susținerea unor talente novatoare, marginale și nerecunoscute de critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu e nici pe departe atît de prost remunerată pe cît pare a crede mama. În plus, primesc reduceri imense, iar jumătate din hainele pe care ea le crede de firmă sînt de fapt imitații luate de la Portobello pe cîteva lire. Arunc o privire bănuitoare către cămașa Pucci. — Atunci, asta nu e Pucci? — Mai degrabă Fucci, hohotește ea. Dacă pantofii și geanta sînt veritabile, toată lumea Își va Închipui că și restul. — Ei, drăcia dracului! M-ai dat pe spate. Acum știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
n-are și deja e obsedat de televizor. Ca adolescent, cum o să mai fie? — Distrage-i atenția cu un castel de nisip uriaș, zic eu rînjind. La magazinul de cadouri se vînd găletușe și lopățele. Cam la o sută de lire bucata, clatină el din cap. — Dar sînt pentru iubitul tău fiu, precizez eu. Haide, cumpără-i o găletușă și o lopățică și du-l pe plajă. Dan Îl ridică pe Tom și-l așază pe umeri. — Haidem, domnule T. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tăcerea ei am înțeles că-mi ascundea ceva... Apoi a început să-mi istorisească o întîmplare veche. Cum i-a prezis lui Alexandru oracolul că va muri. Regele a scos atunci din lădița sa de aur Iliada, a cerut c liră și a poruncit să fie adus cineva care să-i învețe să cânte. Cei din preajmă l-au întrebat: la ce-i servea să învețe să cânte la liră înainte de a muri? Alexandru a zis: să cânt la liră înainte de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
scos atunci din lădița sa de aur Iliada, a cerut c liră și a poruncit să fie adus cineva care să-i învețe să cânte. Cei din preajmă l-au întrebat: la ce-i servea să învețe să cânte la liră înainte de a muri? Alexandru a zis: să cânt la liră înainte de a muri... În zadar am susținut că aceste vorbe i-au aparținut, de fapt, lui Socrate. Ana nici nu voia să audă." L-am văzut cu ochii mei cum
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
c liră și a poruncit să fie adus cineva care să-i învețe să cânte. Cei din preajmă l-au întrebat: la ce-i servea să învețe să cânte la liră înainte de a muri? Alexandru a zis: să cânt la liră înainte de a muri... În zadar am susținut că aceste vorbe i-au aparținut, de fapt, lui Socrate. Ana nici nu voia să audă." L-am văzut cu ochii mei cum mângâia coardele lirei și, în timp ce el cânta, soarele a intrat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]