4,922 matches
-
cronicari), au ei, cei recenzați, și scăderile lor, dar acelea sunt scăderi ale propriei autonomii, ale perfectei lor originalitățiă (Ă). Critica să arate poeților că nu se poate scrie despre planificare Într-o formă cu certe rădăcini - triste rădăcini - În lirica «gândiristă». Noile realități trebuiesc cântate cu instrumente noi. Pentru aceasta, Însă, trebuie ca În primul rând, criticii să aibă o privire și o cultură foarte cuprinzătoare (există și asemenea critici, Însă - repetăm - prea puțini), datorită căreia reziduurile nedorite să poată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care critica marxistă valorifică opera unui scriitor. (Ă). Răsunetul pe care l-a avut opera celui ce a scris Împărat și proletar În rândurile masselor muncitoare ale țării noastre a fost mare. Muncitorimea a prețuit elementul de critică socială a liricii eminesciene și s-a lăsat fermecată de cântecul ei de dragoste sau de invocare a frumuseților naturii. A existat o influență puternică a poeziei lui Eminescu În rândul poeților clasei muncitoare, În epoca Contemporanului. Poeți ca Ion Păun Pincio sau
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dacă nu așa trebuia să se scrie poezie, să apelăm la câteva sinteze critice pentru a ne lămuri ce poeți, ce teme, ce poezii și ce fel de meșteșug artistic alcătuiau miezul exemplar, cu ambiții de perenitate și succes, al liricii anului. Teme noi În lupta pentru pace56: „Obiectul central al literaturii noastre Îl formează faptele muncitorilor și țărănimii muncitoare (Ă).Dar mai există Încă numeroase zone ale realizărilor care n-au fost suficient cercetate de scriitorii noștri. Astfel poeții și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la sfârșitul acestei discuții este că drumul urmat de poezia lui 23 August În ultimii ani se identifică pe de-a-ntregul cu evoluția ascendentă a Întregi noastre poezii noi. Și nu numai atât. Aceleași principii care amenință progresul calitativ al liricii noastre pândesc și poezia Închinată marilor evenimente istorice. Pentru că, spre deosebire de bâlbâială dementă a poeziei dirijate În Occident de esteții trusturilor, poezia noastră referitoare la marile sărbători ale poporului nu mai Îndeplinește funcțiunea unui ritual convențional și sterp. Îmbinându-se armonios
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
referitoare la marile sărbători ale poporului nu mai Îndeplinește funcțiunea unui ritual convențional și sterp. Îmbinându-se armonios cu temele largi, generate de viața nouă care se dezvoltă astăzi În țara noastră, ea constituie unul dintre sunetele avântatei melodii a liricii noastre revoluționare”. Succesele poeziei noastre 58: „Dar chiar poeții Încercați, În ultimele luni, au dăruit poeziei noastre versuri numeroase, străbătute de Însuflețirea cu care oamenii muncii de la noi luptă pentru construirea socialismului. În frunte cu maestrul A.Toma, cei mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Iosif, Ion Serebreanu, Ion Horea, Ion Motoarcă, Nicorovici ș.a. se afirmă capacitatea de construire a unor imagini În care se afirmă cu putere caracterul lor vizual (Ă). (Ă). Să dăm un și mai mare avânt noii noastre poezii (Ă). Așadar lirica anului 1950 se află În plină ascensiune, «atât prin asimilarea unor teme noi: femeia (Dan Deșliu, Maria Banuș, Nina Cassian), armata (N. Tăutu) și dragostea (Veronica Porumbacu, Cicerorone Theodorescu, Gavril Mihai) cât și prin neîncetata creștere a măiestriei artistice» În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Banuș, A. E. Baconsky, Eugen Frunză, dar și mai tinerii poeți: Vasile Iosif, Ion Serebreanu, Vasile Nicorovici, Ion Horea. Și pentru ca imaginea despre poezia și poeții anului să fie mai completă să dăm și câteva date despre spectrul editorial al liricii; câțiva poeți, editați și-n anul precedent, apar și-n acest an În volum: Vlaicu Bârna (Tulnice În munți), Eugen Jebeleanu (Poeme de pace și luptă), Dan Deșliu (În numele vieții). Alte volume de poezii publică: Vasile Nicorovici ( În mina de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
greșeli serioase și În capitolele despre genurile și speciile literare. Manualul propune de pildă o clasificare a speciilor genului liric ale cărei implicații ni se par de-a dreptul periculoase. Genul liric este subdivizat În următoarele grupe de specii literare: Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și speciile literare. Manualul propune de pildă o clasificare a speciilor genului liric ale cărei implicații ni se par de-a dreptul periculoase. Genul liric este subdivizat În următoarele grupe de specii literare: Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă, cel puțin pentru cine gândește marxist”. STALINISMUL
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de pildă o clasificare a speciilor genului liric ale cărei implicații ni se par de-a dreptul periculoase. Genul liric este subdivizat În următoarele grupe de specii literare: Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă, cel puțin pentru cine gândește marxist”. STALINISMUL ÎN LINGVISTICA Imaginea anului 1950
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a dreptul periculoase. Genul liric este subdivizat În următoarele grupe de specii literare: Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă, cel puțin pentru cine gândește marxist”. STALINISMUL ÎN LINGVISTICA Imaginea anului 1950 n-ar fi completă fără menționarea acestui aspect, deși el iese din sfera unei cercetări
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exhaustivă a intervențiilor - destul de asemănătoare ca ton, exemple și atitudine analitică. Vom reține doar câteva, pentru a ne lămuri despre conținutul campaniei În discuție; de asemenea reproducerea acestora mai puțin prescurtată ne va familiariza nu numai cu nivelul subliterar al liricii ci și cu tipicul ideologizant, canalizator, dirijist al cronicilor literare. Însușirea experienței Înaintașilor, condiție de bază a dezvoltării poeziei noastre 2: „Într-adevăr, ce poezie nouă ar fi aceea care și-ar Însuși În mod mecanic lozincile privitoare la realismul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și socialist: Victor Tulbure (Vioara roșie), Marcel Breslașu (Poeme pentru un ziar de perete), Mihail Sadoveanu (Păuna mică) ș.a. Paradigmei proletcultiste, copilăriei RS, Îi aparțin și numeroasele poezii despre contemporaneitate, publicate În: Flacăra, Contemporanul, Scânteia, Viața românească, cum ar fi: lirica șantierului, susținută de Dan Deșliu, Nina Cassian, Victor Tulbure, Ion Potopin, Petru Vintilă, Eugen Jebeleanu, Sebastian Agnezia, Mihu Dragomir, Ioana Postelnicu, Elena Mătasă ș.a. sau poezia apologetică (conducător, eveniment politic sau social) scrisă de Maria Banuș, Lucia Demetrius, Sanda Movilă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
caracter de sinteză: Legende mitologice din opera poeților greci și latini (1972), Prometeu - erou al literaturii universale (1977) și Orfeu și Euridice în literatura universală (1981). Din literatura Orientului antic, A. a optat pentru cântecele și imnurile egiptene și pentru lirica de dragoste din vremea lui Ramses al II-lea, traduse și ele pentru prima oară în românește (Poezia Egiptului faraonic, 1974). SCRIERI: Primăvară cosmică, pref. Eusebiu Camilar, București, 1962; Viteazul Jumătate, București, 1966; Povești nemuritoare, București, 1968; Constelația corifeilor (Orfeu-Amfion-Homer-Arhiloh-Sappho-Simonides-
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
cocoși aventuroși. Un berbec zevzec. Năzdrăvanul Martinică, București, 1965 (în colaborare cu Ioanichie Olteanu); Terențiu, Seneca, Teatru, pref. Eugen Cisek, București, 1966 (în colaborare cu N. Teică); Kis Péter, Cristina colindă lumea, București, 1967 (în colaborare cu Petre Bokor); Din lirica japoneză, pref. Vasile Nicolescu, București, 1970 (în colaborare cu Dan Constantinescu); Homer, Imnuri. Războiul șoarecilor cu broaștele. Poeme apocrife, pref. trad., București, 1971; ed. bilingvă, pref. trad., București, 1998; Orfeu, Imnuri, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1972; Legende mitologice din opera
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
care-l vedem slujit mai mult pe tăria dacică decât pe pompoasa fală latină.” Semnează versuri Margareta Isbășoiu, Dem. Iliescu și Ion Caraion; proză - N. Niculescu, Clemența Beșchea, N. Alexandrescu-Toscani, N. Bucuroiu, Geo Dobrescu, Lya Huțu; traduceri - Dem. Iliescu (din lirica italiană), Traian Mărculescu. Cronică literară fac N. Niculescu, Criticus, Alexandru Lungu, iar publicistică scriu Nichifor Crainic (Un Eminescu monumental), N. Niculescu, George Gh. Pâslaru, N. N. Manolescu, Ion Coman, Bucur Țincu. Sunt remarcați, la rubrica „Condicar”, Ion Biberi și Emil Botta
ACŢIUNEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285161_a_286490]
-
articol ponderat, Grigore Popa (Tragism autohton), Mihai Beniuc ș.a. La rubrica intitulată „Cărți”, Silviu Bardeș se ocupă de Răscoala lui Liviu Rebreanu și de Adela lui G. Ibrăileanu. Grigore Popa recenzează Mitul utilului de D. D. Roșca, Mihai Beniuc analizează lirica barbiană, în timp ce Romul Demetrescu face cronica romanului Golia de Ionel Teodoreanu, oferind și portretul unui „scriitor fecund” - Damian Stănoiu. Sub aceeași semnătură este publicată și cronica la recent apăruta Condiția umană a lui André Malraux. I. I. Russu are în
ABECEDAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285143_a_286472]
-
lumei (1820). Aurorală, „drăgălașa primăvară” „desfată”, ca într-un pastel, ce se presimte, al unui mai stângaci Alecsandri; A. inventariază, nu fără anume grație, păsări și flori, fructe, unelte și semințe, un duh antonpannesc animă, pe alocuri, un început de lirică sentențioasă. Peripeții, prigoane, jocuri ale întâmplării mențin suspansul și imprimă suflu epic, în ultima, și cea mai izbutită poate, dintre cărțile antume ce poartă semnătura scriitorului: Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase, fiicei lui Aristef, mai marelui din
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
alte apariții editoriale, ca Dimineața apelor (1976), O ființă (1977) și Centurile de siguranță (1979), adaugă o dimensiune nouă versurilor lui, transcriind o gamă mai largă de trăiri. Linia ironică nu e nicăieri abandonată, afirmându-se ca o constantă, iar lirica se grupează în jurul câtorva linii de forță tematice și stilistice. Autorul cultivă o poezie cu o structură clară, limpede, adoptând adesea o exprimare voit prozaică. Crezul său, enunțat în volumul Dimineața apelor, afirmă că esența poeziei constă în conștiința definitivului
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
afirmă că esența poeziei constă în conștiința definitivului: „Îmi place culoarea definitivă, mă doare tot ce-i străveziu / Nu știu să-mi acopăr ochii și nici nu vreau să știu”. Refuzând poetica vagului și a imprecisului, B. ezită între o lirică gnomică, grea de sensuri, și căutarea unei „mitologii” a naturalului, în măsura în care natura înseamnă un îndemn la existență. Deschiderea spre lume, spre claritatea și rigoarea minții reprezintă „imperativele unui lirism care nu-și mai caută ființa în introspecție și mister, ci
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
apăsătoare. Metaforele relevă sensuri și conotații negative, iar lexicul este suprasaturat cu noțiuni din sfera semantică a morții, descompunerii, pierderii, suferinței, tristeții, singurătății, indeterminării, banalului, monotoniei, încremenirii etc. Exprimarea directă, tonul familiar și cam monocord constituie modul propriu al unei lirici lipsite de amploare vizionară, dar autentică prin fidelitatea față de aspirația unui suflet de a se revela sieși și lumii. Poetul a fost socotit un modernist nu numai datorită unor motive, culori și tonalități asemănătoare cu cele ale simbolismului, ci, mai
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
duse acum la ultimul rafinament și prin apropierea de folclorul magico-ritualic autohton. Înțelegerea vulnerabilității în fața „Îngerului Exterminator” (Alei) are drept consecință înmulțirea expansiunilor lirice de tipul lamentoului, al cuvântului testamentar și al rugăciunii. Acestea formează substanța unor poeme încadrabile în lirica propriu-zisă „a eului” (Patria, Denis cel Scurt, La moartea lui Zed, Ruga fericitului autor) ori în aceea „a măștilor” (Bocetul lui Ion Vodă Armanul mai numit și cel Cumplit), dar constituie și secvențe în poeme dramatizate sau descriptiv-narative (Monos, Glasul
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
a rămas cunoscut doar în cercuri restrânse. Viața cu mine, viața fără de mine exprima, încă din titlu, ambivalența proprie întregii literaturi scrise de autor: implicarea detașată, cu mutări de accent când pe un termen, când pe altul. A rezultat o lirică tensionată între inserția empatică și armonică în primordial și suav - obsesia originarului și a unității eu-cosmos, respectiv spațiul intimității și al erosului candid, evocat cu inflexiuni de retorică trubadurescă - pe de o parte, și pe de alta, distanțarea ironică (uneori
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
uneori tinzând spre sarcasm) de grotescul și absurdul unei modernități corupte, reificantă și uniformizantă, ipostaziată paradigmatic în imaginea unui Megalopolis. Tipologic, poetul e un romantic trecut prin experiența expresionistă și, în genere, prin mutațiile de sensibilitate și de limbaj ale liricii secolului al XX-lea. Un vizionar al cărui univers e străbătut de nostalgia totalității și, ca revers, de stihia degradării cosmice și a anxietății existențiale. Spectrul cataclismului final bântuie versurile, agresive coșmaruri aherontice, ierni polare și toamne bacoviene amenințând viața
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
Argeș”, „Echinox”, „Convorbiri literare”, „România literară” (revistă în care ține, din 1992, rubrica „Cerșetorul de cafea”) ș.a. Este laureat al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” (2002). Aparent, într-o primă instanță, poezia lui B. s-ar situa în filiația liricii de contemplație domestic-bucolică ori gospodăresc-intimistă a unor simboliști și postsimboliști români din primele decenii ale veacului al XX-lea. S-a vorbit și despre descendența sa din G. Topîrceanu, legat de modul de a produce „suprarealitatea afabilă, plutitoare, plină de
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]