3,144 matches
-
de exprimarea confuză a unor sentimente nici ele pe deplin clarificate. Astfel sunt poeziile Manifest de A.E. Baconsky, Tinerii oaspeți și Cântec de primăvară de V. Felea și Romanță de Aurel Rău - invadate de locuri comune și de un lirism superficial; sau unele poezii despre Bulgaria ale lui A.E. Baconsky, în care este evidentă incapacitatea de a vedea imaginea grandioasă în plină transformare a noii Bulgarii. În ce privește rondelurile lui A. Gurghianu, autorul recurge la această formă fixă, fără ca ea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în Desfășurarea, nici casele, nici drumul, nici pământul, nici copacii, nici animalele. Nu simțim, ca în primul volum, «căldura albă» a soarelui de vară, nici dacă satul «troznește de ger» (...). Lipsește numai o anumită rotunjire a desenului, o umbră de lirism cald care există în primele povestiri și care rămâne nefolosită pe paleta autorului. Doar exactitatea admirabilă a limbajului eroilor suplinește această lipsă. Și într-adevăr, dacă urmașii noștri vor dori să știe cum vorbeau țăranii din câmpia Dunării prin 1950
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
camufleze adevărata poziție, autorul articolului și-a confecționat un întreg păienjeniș stilistic, presărând la tot pasul expresii și citate menite să-l impresioneze pe cititor prin «erudiție» și «competență». Nu e de mirare că în articol se întâlnesc formulări ca: «lirism și explozie», «momente de emoție sufletească» (prilejuite de poeziile noastre valoroase) sau «foarte adesea eroul liric e doar sensul viu al unei creații lirice, forța sa de izbire, comunicativitatea sa, exprimând amploarea și tăria unor convingeri și afecte» etc. etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
l-a trăit poetul în momentele când și-a imaginat frumusețea vieții patriei socialiste de mâine (...) În Drumul minerilor, Aurel Rău încearcă să abordeze poemul epic, înfățișând fapta eroică a unui tânăr miner. Poezia este valoroasă însă mai ales prin lirismul său, prin dezvăluirea emoțiilor pe care le trăiește eroul în timpul acțiunii și după cucerirea izbânzii (...) Se află în volum poezii ca Nimeni nu va ști, Urarea mamelor din Grecia, Mesteacănul, etc., a căror lectură îl lasă indiferent pe cititor. Sărace
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu o acțiune închegată, cu eroi bine conturați în împrejurări care să permită aceasta. De la versiunea publicată în Viața românească până la volumul apărut în Editura Tineretului, deși au trecut câteva luni de zile, poemul nu s-a îmbunătățit esențial”. Un lirism „firesc, spontan” descoperă Lucian Raicu 70 în volumul de poezii Cântecul lui Philip Müller al lui Florin Mugur: „Chiar înainte de a cunoaște și de a analiza mai în adâncime poemul lui Florin Mugur, înainte de a exprima anumite păreri și a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bărbăția demnă, ostentativă cu care poezia lui Mihai Beniuc ne-a deprins. Nu din acest punct de vedere a învățat Florin Mugur de la dascălul său spre a cărui artă declară că aspiră. Versul lui Florin Mugur e discret, de un lirism aproape familiar. Aceste particularități pe care le-am surprins și în poeziile mai vechi ale lui Florin Mugur, se disting în poemul său Philip Müller remarcat cu premiul I al concursului de masă inițiat în preajma recentului Festival al tineretului și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
artificial o temperatură caldă. Este un pericol împotriva căruia Florin Mugur trebuie să lupte pentru a evita în viitor agravarea sa pe linia sporirii elementului artificial. Esențial însă, ni se pare că, de cele mai multe ori, versul său este de un lirism firesc, spontan. Nota livrească nu e în nici un caz dominantă”. Cum era de așteptat, aceste volume de debut nu îndrituiesc speranța ieșirii din matcă; era încă prea devreme; aflat între două mari aniversări: în 1952 - cinci ani de la proclamarea republicii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
e. Era un anotimp fierbinte Și noi ne-am smuls atunci din cuie De-a pururea ținea-vom minte. A doua poezie a lui Baconsky, Rutină, reprodusă în paginile anterioare, duce amărăciunea și blazarea și mai departe, conturând imaginea unui lirism epigonic, manierist, cu adrese mai generale dar și foarte exacte - dacă nu mă-nșel; căci să comparăm întregul context al poeziei, dar mai ales această strofă din poezia baconskyană: Noapte. Biata lună s-a deprins Ca o oaie blând să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Gheorghiu, dr. Nicolae Hortolomei, dr. Petre Brânzei și alții. Ca un strălucit componist se relevă Călin Alupi și în tablourile cu flori (Garoafe din Umor, Flori pe fond verde,Garoafeă sau cu naturi statice, iar peisagistica sa este de un lirism învăluitor în Sălcii bătrâne; Colț din Babadag; Uliță în Maramureș; La Bucium; Cetatea Heracleea; Casa Labiș; Femei la Mureș; Case în Sărărie; Sat între dealuri; Uliță în sat, toate la un loc evocând priveliștile pitorești din țară, vestigii ale trecutului
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
a Operei Române din Iași. Toți maeștrii de balet - Nicolae Iacobescu, Anton Romanovschi, Bella Balogh și Marilena Preoteasa Tutova - care au montat spectacole în primele stagiuni aveau în Natalia Vronschi unul din pilonii de bază ai concepției lor regizoral coregrafice: Lirismul ce se degaja din mișcările și trăirile sale în rolurile încredințate erau proprii temperamentului său mereu visător. Odată cu prima premieră coregrafică clasică la 19 februarie 1958, în rolul Swamildei din opera Coppelia de Leó Delibes, Natalia Vronschi-Gașler a creat personaje
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
confesiunii, din străduința, evident legitimă, de a-i asigura măcar o minimă impersonalitate. Dar fiecare personaj e o portavoce a autoarei; în ele nu se definește o conștiință individualizată, iar atmosfera nu vorbește de la sine prin suportul faptelor, ci prin lirismul jerbelor de notații, a căror inventivitate se dovedește și fără precedent, și fără succesiune în literatura română. Experiența primei conflagrații mondiale o scoate pe scriitoare din cercul vechilor preocupări, al căror rod fuseseră cărțile debutului. Tendința către obiectivitate epică primește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
a debutului la austerul edificiu romanesc este impresionantă din mai multe puncte de vedere, dar nu anulează unitatea de esență a creației scriitoarei și nu instituie o falie de netrecut între etapa nuvelisticii și cea a marilor romane de familie. Lirismul introspecției se estompează, dar problematica nu se modifică fundamental prin contribuția conștiinței unor personaje care să introducă în substanța viziunii generale o serie de unghiuri de vedere proprii și bine conturate, adică o structură polifonică în sensul consacrat de Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
comentate, deloc republicate până la ediția din 1991 a lui Alexandru Ruja, poemele ample apărute în preajma sau la începutul celui de-al doilea război mondial, inegale valoric atât între ele, cât și fiecare în interiorul său, prelungesc și împing la cote maxime lirismul vaticinar al anilor ’30, dar și (auto)manierismul lexical și prozodic deja instalat în ultimele volume interbelice ale lui C. Maria Doamna (1938), o carte apărută în condiții tehnice de lux, nu-i mai puțin o compunere convențională și festivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
la persoana I plural, lansează versuri-avertisment: „ne crezi fără ieri, fără mâine/ și uiți c-am fost - pentru cine știe s-asculte/ cu-auzuri de câine -/ sub ale vremii ape sălbatice multe:/ piatră neclintită ce rămâne.” Rapsodie valahă reprezintă emblema lirismului național al lui C. Poemul propune imaginea unei comunități coextensive universului natural ce a născut-o: simbioză colosală de „piatră” și „foc” (două simboluri axiale ale lui C.), generând, în ordine etică, asprime și vigoare: „veac de veac, ne-ncetat, / muntele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
5. Eroul Desperado: Amintirea viitorului / 30 1.6. Linia Est-Vest în literatura Desperado / 40 1.7. Libertatea Desperado / 50 1.8. Emanciparea romanului Desperado / 56 Capitolul 2. Proză / 67 2.1. Peter Ackroyd: Simultaneitatea universală / 67 2.2. Peter Ackroyd: Lirism înainte de toate / 75 2.3. Peter Ackroyd: Textul de dincolo / 84 2.4. Martin Amis: Tehnica derulării inverse / 89 2.5. Malcolm Bradbury: Distopia criticului / 96 2.6. Alan Brownjohn: Romancierul alb / 98 2.7. Aldous Huxley: Anularea viitorului / 101
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
162 3.5. Alan Brownjohn: Ce pune la cale limpezimea textului de după Modernism / 170 3.6. Ruth Fainlight: Poeta verticală / 174 3.7. Mimi Khalvati: Poeta din zid / 181 3.8. Philip Larkin: Poetul reticent / 183 3.9. John Mole: Lirismul atașant / 189 3.10. George Szirtes: Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe / 193 Capitolul 4. Interviuri / 197 4.1. Peter Ackroyd: Mintea este suflet" / 197 4.2. Peter Ackroyd: "Fiecare carte e o rațiune de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
diferențiindu-l de cele precedente. Intriga (în oricare din genurile literare, cu precădere, însă, în roman). Autorul Desperado revine la poveste, la acțiune ca loc de interes, la suspans. După ce autori ca Joyce și Virginia Woolf au înnecat proza în lirism și au supus-o tiraniei cuvântului, au redus acțiunea fie la aventurile cuvântului, fie la aventurile lirice ale eului care rememorează prin asocieri dictate de subconștient, vin Alasdair Gray, Kazuo Ishiguro, Julian Barnes, Graham Swift, John Fowles și mulți alții
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sau cu îngăduința lui, cu masochism. Experiența definitorie a eroului Desperado, fie el grav ori glumeț, este suferința de a fi. Stilul Stilul lui Henry James, al lui James Joyce, al lui T.S. Eliot (stilul Fluxului conștiinței) era încărcat de lirism și eliptic până la exasperarea lectorului. Ocupația principală a lecturii era căutarea sensului literal și apoi a celui simbolic. Stilul Desperado afișează o claritate colocvială. Julian Barnes și Alasdair Gray, de pildă, declară că nu doresc decât să se facă înțeleși
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Burgess, Lessing, Gray, Ackroyd, Swift, Ishiguro). Alții pălăvrăgesc, gesticulează, se chinuie să producă o intrigă convențională, care apare total insuficientă unui amator de literatură tradițională, aceștia fiind histrionii (Fowles, Bradbury, Lodge, Barnes, Amis). Furia narativă a unora e îmblânzită de lirism. Sunt tot felul de Desperado: sarcastici, ironici, atașați. Ceea ce-i leagă este dependența de acțiune și tehnica jurnalului, care plasează intriga în indeterminarea dezordonată a memoriei. Dacă ficțiunea Desperado e un jurnal, o amânare de azi pe mâine, romanul e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atare, autorul oscilează între mai multe procedee narative. Nu renunță total la Fluxul conștiinței, fiindcă întâlnim uneori conexiuni ce ne par absurde, bazate pe o lege a memoriei mai profundă decât rațiunea narativă. Nu mulți se lasă copleșiți de acest lirism invadator, care e o metodă roasă de vreme, dar Peter Ackroyd, de pildă, merge ostentativ pe asocieri imprevizible, uneori de cuvinte chiar. În Hawksmoor, un capitol se încheie cu o formulă care începe capitolul următor, cele două petrecându-se la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing, Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii țâfnoși (v. Barnes, Lodge, Bradbury, Fowles). Eroii neputincioși își duc povara rememorării cu resemnare și oarecare lirism. Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte un roman readuce nararea clasică, cronologia, doar pentru a o ironiza în final, după o cursă contra cronometru încheiată fără câștigător. John Fowles, de pildă, creează un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la cronologie, dar proza ei se agăța de aceste două elemente cu încăpățânare; teoria ei nu făcea decât să afirme că Virginia Woolf nu putea construi o intrigă după regulile clasice, și căuta o teorie care să i se potrivească. Lirismul era deficiența majoră a prozei ei. Din cauza lui, romanciera căuta să modifice prezentul romanului. Dat fiind, însă, că Virginia Woolf a crescut cu trecutul (clasic) în sânge, romanele ei doar par să dărâme convențiile intrigii amoroase si ale cronologiei trecut-prezent-viitor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum e și firesc asupra prezentului, care nu duce nicăieri, e insuficientă. Relectura nu e o repetiție a primei lecturi, ci adevăratul început al textului în mintea lectorului. Starea de spririt a romanului Desperado e un amestec între: ironie (prezentul), lirism (trecutul) și dorința de a amâna distopia (viitor). Implicarea afectivă a lectorului nu se produce, prin urmare, nici în prezent, nici în viitor, ci în trecut. Prezentul e alb, neutru. Oare aici se gândea Virginia Woolf că va ajunge romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
evitând orice aluzie la viața lor personală în roman; alții recunosc deschis că se folosesc de propria biografie, dar o prelucrează până când aceasta nu mai poate fi recunoscută. Poeții iau o atitudine și mai drastică: ei dezleagă total ideea de lirism de jurnal, intimitate, confesiune, chiar emoție. Ei nu concep că se poate face poezie din date autobiografice. Cu excepția lui Ruth Fainlight sau Fleur Adcock, poeții decid azi că trebuie să recurgă la istorii închipuite, la măști, pentru a evoca emoția
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poate face poezie din date autobiografice. Cu excepția lui Ruth Fainlight sau Fleur Adcock, poeții decid azi că trebuie să recurgă la istorii închipuite, la măști, pentru a evoca emoția. E modul lor de a demonstra că s-a modificat esența lirismului, de la "emoția gândită în tihnă" (Wordsworth, "emotion recollected in tranquillity"), la emoția imaginată cu franchețe aproape indecentă, ca provocare, chiar sfidare a lecturii. Autorul Desperado e un mare retras. Fie el extrem de liric (v. Peter Ackroyd, Graham Swift, chiar și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]