3,184 matches
-
de rit oriental, definiți mai corect ca 'evrei orientali' - ebr. mizrahim - din țările arabe, inclusiv Yemen si Irak, cei din Iran, Caucaz, Asia centrală și India sunt denumiți și ei în ultimul secol "sefarzi" în sensul larg, din cauza ritului lor liturgic asemănător sau identic cu cel al evreilor ieșiți din Peninsula Iberică. În realitate, evreii sefarzi autentici (sau "sefarzi puri" - s'faradim tehorim sau "sameh tet" după literele ebraice inițiale ale acestor cuvinte) sunt cei care în cursul veacurilor au fost
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
Înaintea lui Shmuel Cohen ca și cum după el au mai fost diverse încercări de a compune melodii pe versurile lui Imber, una dintre ele fiind cea a lui Eliahu Ighel, tot la Rishon LeZion, iar alta aceea a compozitorului de muzică liturgică, Cantorul David Novakovski din Odessa. Până la urmă, versiunea pe melodie românească este acea care a rămas, fiind cea mai reușită. Melodia apare, potrivit muzicologului Peter Gradenwitz, și în culegerea de cântece liturgice evreiești publicată de Hazanul (Cantorul) Nissan Beltzer din
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
din America, sau al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei. Chiar și rușii nereligioși se autoasociază cu credința ortodoxă din motive culturale. Unii dintre ruși sunt credincioși de rit vechi - un grup relativ restrâns schismatic al ortodoxiei rusești, care respinge reformele liturgice introduse în secolul al XVII-lea. În ciuda creșterii continuie a respectului față de religie în comparație cu vremurile sovietice, prezența la slujbe este destul de redusă. Alte religii au o prezență neglijabilă printre etnicii ruși. Vezi de asemenea . Cei mai mulți ruși din afara granițelor naționale trăiesc
Ruși () [Corola-website/Science/297424_a_298753]
-
Sifre", "Mechilta") și culegerea de comentarii suplimentare la "Mișna" cunoscută ca "Tosefta" (תוספתא). Peste un secol după scrierea textului "Mișna", ebraica mișnaică a încetat de a fi folosită ca limbă curentă vorbită. Totuși ebraica a supraviețuit ca limbă literară și liturgică în forma „amoraică”, care poate fi găsită în "Ghemara" (comentarii suplimentare la "Mișna" și "Baraitot"), alături de textul dominant scris in aramaică. După încheierea Talmudului (scris timp de câteva generații) a apărut o varietate de dialecte medievale ebraice. Cel mai răspândit
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
devenit standardizat în vocalizarea textelor scrise. Ebraica tiberiană reprezintă lucrarea de vocalizare a textelor biblice, pentru a păstra exact pronunția corectă a cuvintelor. Cărturarii care au promovat-o, „masoreții”, au adăugat semnele diacritice ("nekudot") pentru a folosi textele în cântările liturgice. Unicul text masoretic păstrat este "Codexul Aleppo", scris în secolul al X-lea e. n. În Secolul de Aur al culturii evreiești din Peninsula Iberică s-au scris cele mai însemnate lucrări la capitolul gramatică și lexicologie al ebraicii biblice. Necesitatea
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
de renaștere națională și în 1881 a emigrat în Palestina, pe atunci parte a Imperiului Otoman. Motivat de idealurile de schimbare a modului de viață din diaspora evreiască europeană ("ștetl"), Ben-Yehuda începe să caute căi pentru a transforma o limbă liturgică și livrescă într-una vorbită. Efortul principal a fost de a deschide instituții de învățământ care să folosească numai ebraica ca limbă de predare. Pentru a realiza acest proiect Ben-Yehuda a scris o serie de manuale școlare. Numai după cea
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
în trei ramuri: Biserica Ortodoxă Ucraineană, aflată sub administrarea Patriarhiei de la Moscova, Biserica Ortodoxă Ucraineană - Patriarhia de la Kiev, și Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală. Pe locul doi ca număr de credincioși este Biserica Greco-Catolică Ucraineană, care practică aceleași tradiții spirituale și liturgice ca și ortodoxia, și recunoaște primatul papei ca lider al creștinătății. Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene este arhiepiscopul Sviatoslav Șevciuc. În Ucraina există de asemenea 863 de comunități romano-catolice, 474 clerici și un milion de credincioși romano-catolici. Grupul formează aproximativ 2
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
de Coluccio Salutati. Prin anul 800 apoi în secolul al XI-lea latina s-a reformat, după modelul latinei clasice, pentru evitarea unei derive spre limbi proprii fiecărei țări unde era folosită. În întregul Ev Mediu latina a fost limba liturgică a Bisericii Romano-Catolice. Aproape toate bibliile utilizate în această perioadă în Occident sunt scrise în latină, după modelul Vulgatei a Sfântului Ieronim, ca și alte cărți liturgice. "Historia scholastica" scrisă de Pierre le Mangeur, text de bază pentru studiul Bibliei
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
fiecărei țări unde era folosită. În întregul Ev Mediu latina a fost limba liturgică a Bisericii Romano-Catolice. Aproape toate bibliile utilizate în această perioadă în Occident sunt scrise în latină, după modelul Vulgatei a Sfântului Ieronim, ca și alte cărți liturgice. "Historia scholastica" scrisă de Pierre le Mangeur, text de bază pentru studiul Bibliei, începând din 1170, a fost scrisă în latină. Traducerea Bibliei în limbile specifice diferitelor popoare a fost declarată prohibită începând de la sfârșitul secolului al XII-lea prin
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
cugetul... curăță inima, întărește-ne voința în a face bine și primește de la noi cântări și laude sfinte și ne ajută în necazuri, în boli și suferințe”. (Acatist, Condac 1 și 13). Sfânta Liturghie se slujește aici cu un cor liturgic înființat prin osârdia fostului preot paroh, Gheorghe Dimulescu, care a păstorit comunitatea credincioșilor din zonă, timp de peste patru decenii. În corul acestei biserici cu o acustică perfectă au cântat mari voci ale muzicii românești, precum Nicolae Herlea, Nicolae Secăreanu și
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
și Andrea Pisano. Predecesoare ale Renașterii pot fi considerate figurile sculptate la Chartres. Debutul renașterii în sculptură poate fi considerat tronul baptisteriului din Pisa realizat de Nicola Pisano, sculptură care are mai mult valențe arhitectonice decât calitatea unui simplu obiect liturgic. Prin decorarea zidurilor lui Orsanmichelle, Donatello îl depășeste pe Pisano, mai ales prin statuia lui San Marco, una din primele sculpturi cu adevărat renascentiste. O alta sculptură valoroasă este statuia lui Sfântul Gheorghe, reprezentat într-o armură tipic romană. Cei
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
să-și boteze copiii în biserica bunicilor lor. În data de 8 septembrie 1999 a fost așezată piatra de temelie pentru noua biserică, în prezența mitropolitului Lucian Mureșan și a a arhiepiscopului George Guțiu. Până în toamna anului 2001 toate oficiile liturgice se făceau într-o capelă improvizată dintr-o casă pe care Pr.Monsenior a cumpărat-o pentru Parohie, iar în luna septembrie a aceluiași an pe data de 2 s-a sfințit noul lăcaș de închinăciune în prezența IPSS Lucian
Biserica greco-catolică din Boian () [Corola-website/Science/317158_a_318487]
-
-său, de lucruri ce făciia, cu nevoință siliia." În ziua Adormirii Maicii Domnului, domnitorul a poruncit ca toate bisericile armenești din Suceava, Botoșani, Roman, Hotin, Siret, Vaslui și Iași să fie dărâmate sau închise, să fie confiscate vasele și veșmintele liturgice, să fie arse cărțile bisericești și să fie prinși episcopul armean, cu reședința la Suceava, împreună cu preoții. Poemul „Cânt de jălire asupra armenilor din Țara Vlahilor” al diaconului Minas din Tokhat (secretarul episcopal armean de Liov) spune că din porunca
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
timp și practicile și cultura tradiționale ruse. Biserica Orotodoxă Rusă a descoperit că, din cauza izolării față de restul bisericilor ortodoxe, practicile și cărțile sale liturgice se deosebesc de cele constantinopolitane. Patriarhul rus Nikon, a luat hotărârea să alinieze textele și practicile liturgice ruse în conformitate cu originalele grecești. Dar eforturile lui Nikon s-au lovit de opoziția puternică a numeroși ruși, care considerau aceste corecții drept ingerințe nedorite ale străinilor, sau de-a dreptul lucrarea diavolului. Atunci când reformele lui Nikon au fost impuse cu
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
reunite într-o carte numită "Stihirar" (care cuprinde stihirile pentru slujbele de dimineața și de seara pentru tot parcursul anului) , sau mai pot fi găsite în "Minei", în "Octoih" în "Catavasier". Stihira nu trebuie confundată cu stiharul (unul dintre veșmintele liturgice). În limba greacă στιχηρον ar putea înseamna "care este în legătură cu un vers (στιχ). În mod tradițional, stihirile sunt cântate în forma stihirarică a muzicii modale canonice în Biserica Ortodoxă. Odată cu apariția muzicii armonice, polifonice, ne-modale într-unele din bisericile
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
În anumite tradiții muzicale, modul stihiraric este folosit doar pentru slujbele de Duminica sau pentru zilele de praznic, în timp ce stihirile de la slujbele zilnice sunt cântate în modul irmologic. Stihirile sunt adesea scrise în cicluri tematice sau pentru utilizarea în contexte liturgice specifice. Dăm mai jos câteva exemple în acest sens: Stihirile sunt folosite cel mai frecvent în contexte liturgice precum: Stihirile se cântă de regulă alternativ cu versete din Psalmi sau din alte părți ale Scripturii. În cărțile liturgice, se specifică
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
în timp ce stihirile de la slujbele zilnice sunt cântate în modul irmologic. Stihirile sunt adesea scrise în cicluri tematice sau pentru utilizarea în contexte liturgice specifice. Dăm mai jos câteva exemple în acest sens: Stihirile sunt folosite cel mai frecvent în contexte liturgice precum: Stihirile se cântă de regulă alternativ cu versete din Psalmi sau din alte părți ale Scripturii. În cărțile liturgice, se specifică pentru ele cântarea pe un anumit glas. Găsim adesea melodii pe tema stihirilor în înregistrările cu muzică liturgică
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
în contexte liturgice specifice. Dăm mai jos câteva exemple în acest sens: Stihirile sunt folosite cel mai frecvent în contexte liturgice precum: Stihirile se cântă de regulă alternativ cu versete din Psalmi sau din alte părți ale Scripturii. În cărțile liturgice, se specifică pentru ele cântarea pe un anumit glas. Găsim adesea melodii pe tema stihirilor în înregistrările cu muzică liturgică ortodoxă, unele alcătuite de compozitori cunoscuți. La vecernie, grupul de stihiri (10, 8, 6 sau 4 - în funcție de sărbătoare) care se
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
liturgice precum: Stihirile se cântă de regulă alternativ cu versete din Psalmi sau din alte părți ale Scripturii. În cărțile liturgice, se specifică pentru ele cântarea pe un anumit glas. Găsim adesea melodii pe tema stihirilor în înregistrările cu muzică liturgică ortodoxă, unele alcătuite de compozitori cunoscuți. La vecernie, grupul de stihiri (10, 8, 6 sau 4 - în funcție de sărbătoare) care se cântă după imnul "Doamne, strigat-am" (Ps. 140) se numesc "Stihirile de la Doamne strigat-am" (sl. Стихира на Господи, воззвах
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
pomenirea acestor mucenici se face în data de 8 ianuarie). Se știu puține despre istoria Bisericii în timpul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, când mulți credincioși de rit vechi au venit din Rusia pentru a scăpa de reforma liturgică introduse în Biserica Rusă de Patriarhul Nikon al Moscovei. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Estonia a făcut parte din Imperiul Țarist Rus, fiind cucerită de Țarul Petru cel Mare. Un mare număr de estonieni, în special
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
sunt două coruri sau cantori alternând aceste imnuri, este necesar ca muzica să fie antifonală. Bisericile bizantine folosesc cântarea antifonică mult mai des decât cele slave. Primele trei imnuri ale Sfintei Liturghii sunt cunoscute sub numele de "antifoane". După reforma liturgică din 1838, tradiția greacă (cu excepția Sfântului Munte Athos) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi și Fericiri cu refrene scurte adresate Maicii Domnului și lui Iisus Hristos. Tradiția rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri și înlocuiește antifoanle
Antifon () [Corola-website/Science/318184_a_319513]
-
sau Ieșirea Mare este una din cele două procesiuni din viața liturgică a Bisericii. Ca și Ieșirea Mică, Ieșirea Mare își are originea în vremurile în care momente ale slujbei acum concentrate în altar, cum ar fi proscomidia și depozitarea vaselor sfinte, erau împărțite în clădiri diferite și procesiunea era necesară pentru
Vohodul Mare () [Corola-website/Science/318185_a_319514]
-
Sunt prezente numeroase ilustrații, inclusiv icoane în miniatură. Fiecare pagină este acoperită cu ilustrații, iar cuvântul de început al fiecărei Evanghelii este decorat din abundență, adeseori în așa fel încât textul este aproape ininteligibil. Cartea a fost produsă pentru uzul liturgic, iar nu ca volum educațional. Este mult mai probabil că cel care citea în timpul slujbei de fapt recita din memorie mai degrabă decât să citească din carte, deoarece scopul cărții a fost să arate bine mai degrabă decât să fie
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
în grecește: "agrypnia", "fără somn"; în slavonă: "vsenoshnoe bdenie") este o combinație din mai multe slujbe a cărei structură diferă foarte mult în funcție de tradiția locală și regională. În tradiția bizantină, această slujbă durează toată noaptea fiind formată din întreg ciclul liturgic, culminând cu Sfânta Liturghie. În tradiția slavă, ține mai puțin și conține, de obicei, Vecernia (sau Pavecernița Mare), Utrenia și Ceasul Întâi, fiins slujba regulată de sâmbătă seara. Atunci când se slujește Privegherea, unele porțiuni din slujbele constitutive sunt modificate. Una
Privegherea de toată noaptea () [Corola-website/Science/318212_a_319541]
-
a sau prăznuirea prelungită este o perioadă de timp ce urmează unor mari sărbători ale anului bisericesc creștin. Pe parcursul perioadei care urmează unor sărbători mai importante, sărbătoarea continuă, în plan liturgic, un număr de zile, până la când i se face odovania (încheierea). În viața liturgică, această prăznuire (sărbătorire) prelungită se reflectă în cântările și rugăciunile Bisericii, care păstrează tema sărbătorii până la încheierea praznicului. Pentru majoritatea sărbătorilor care au o perioadă de
Dupăprăznuire () [Corola-website/Science/318217_a_319546]