547,468 matches
-
cu sau fără punct după fiecare literă, cu majuscule sau minuscule) se adaugă unele noi, produse de tendința de a transcrie pronunțările siglelor; acestea creează (și din cauza variațiilor) un efect de surpriză, speculat de stilul ludic și ironic: "să vă luați casete și sidiuri (mepetrei)" (Computer Games Forum: abrevierile CD, mp3), "situația politică din RÎMÎ" (= Republica Moldova, A. Bodiu, Bulevardul eroilor, 2004, p. 228). Oscilația în rostire se observă și în cazul modernului SMS (scurt mesaj telefonic, abreviere din "Short Message Service
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
Se pare că pentru noi exista crispata violență a podurilor care își apărau apele, o, dragostea mea neîntreruptă." Există, pentru ei (care ei, nu vom afla niciodată) partea cealaltă a lumii: "Ei pregăteau plecarea cu ferry-boatul lor/ ziceau să-ți iei costume noi plătim/ ziceau ceva în glumă ceva în serios/ se bucurau al naibii cu tristețe/ Mai la o parte noi ne ghemuiam/ sub pasăre cu măduva aceea/ sub văduva aceea (nici măcar)/ cu văduva spinării pe spinare/ Ce mai ospăț
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
parte din cortegiul sonor al amintirilor. ŤPe cine cauți tu?ť, îmi revenii. Un copil de patru ani. El îmi punea întrebarea". Mi se pare extraordinar finalul acestei cărți despre teatrul românesc contemporan, cum n-am mai citit alta! Neputând lua parte la inaugurarea noii clădiri a Teatrului Național Mihai Berechet și soția sa, Anca Șahighian, privesc prin fereastra locuinței lor forfota de la intrarea teatrului și își imaginează festivitatea. îmbrăcați în haine de gală ei participă, totuși, la sărbătoarea instituției din
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
eclipsată până în 1941 (G. Călinescu își prefigurează opinia într-un articol din 1937). De ce nu exista (pur și simplu) scriitorul Ioan Slavici pentru E. Lovinescu? Nu vreau să-i fac lui E. Lovinescu un aspru rechizitoriu, pentru că nu l-a luat în seamă pe Slavici (mort la 77 de ani, în 1925, când criticul avea 44 de ani); nu l-a luat în seamă decât cu totul fugitiv și tangențial de-a lungul bogatei sale activități critice - și întotdeauna cu accente
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
Slavici pentru E. Lovinescu? Nu vreau să-i fac lui E. Lovinescu un aspru rechizitoriu, pentru că nu l-a luat în seamă pe Slavici (mort la 77 de ani, în 1925, când criticul avea 44 de ani); nu l-a luat în seamă decât cu totul fugitiv și tangențial de-a lungul bogatei sale activități critice - și întotdeauna cu accente negative, fie în judecata estetică, fie în aprecierea morală. O culpabilizare a lui Lovinescu, din motivul că l-a ignorat pe
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
articol polemic cu B. Fundoianu Există o literatură română?, din octombrie 1922, reluat în Critice IX, în anul următor: e un fragment din Popa Tanda, o descriere a satului Sărăceni, ca exemplu de sentențiozitate, dar criticul ține să precizeze că ia acest exemplu din opera unui scriitor minor (v. Opere IX, 1992, p. 215). În 1922, pentru Lovinescu, Slavici era mai puțin reprezentativ pentru literatura națională decât Hogaș, Gârleanu și Brătescu-Voinești, citați în aceeași înșiruire cu Goga, Sadoveanu și Rebreanu. Să
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
și inclusă în nume - Mi(c)ki, Ni(c)ki etc. În mai multe cazuri, încercările de adaptare grafică (în DOOM: parching, cocher, scheting) n-au prins, preferîndu-se scrierea cu k (parking, cocker, skating). În momentul de față, fenomenul a luat proporții considerabile și are și unele manifestări cu totul noi. În primul rînd, s-au înmulțit foarte mult împrumuturile, anglicismele neadaptate grafic și care nici nu par să se adapteze prea curînd, atîta vreme cît tendința culturală - întemeiată pe prestigiul
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
ușii cum intrai. Era ca și cum Sisi, între timp, ar fi umblat cu ea; dar de ce și pentru ce?... Se aplecă, puse mâna pe ce i se păruse un pietroi și își dădu seama că era un bust de marmoră... îl luă în brațe, cântărea pe puțin zece kile. Văzu pe el un peplum, cum purtau zeițele romane. Printre șănțulețele săpate în marmoră observă ceva verzui, resturi de mușchi, probabil, de licheni, poate... întorcând marmora pe partea cealaltă, constată că pe spate
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
rimă, cu exemplificări din poezia latină îndeosebi, dar și din cea italiană, franceză, germană și română este cartea lui Timotei Cipariu. Un exemplar din această "poetică" cipariană a aparținut lui Eminescu, dăruit poate chiar de Pumnul, și poetul l-a luat cu sine în drumul spre Mica Romă. Pe acest exemplar avem semnătura "M. Eminescu, Bl(aj) 1866". Iscălitura poetului nu are încă ondulările atât de grațioase din cunoscuta semnătură de mai târziu, dar are liniile aceleiași admirabile caligrafii eminesciene. Cunoscând
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
lui Cipariu despre valoarea artistică a poeziilor citate, autorul fiind uneori constrâns de necesități didactice să exemplifice și cu poezii ce nu dovedeau calități artistice deosebite, fiind banale stihuiri: "Exemplele din Forma VI-VIII numai de lipsă mare le-am luat din Psaltirea în versuri (ms.) a lui Teodor Corbea de pe anul 1725. Omul pe lângă o diligență mare a lucrat un op cu mult mai jos decât al lui Dosoftei și mai ca al lui Pralea" (p. 176). Dar exemplificările din
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
stînci și iarbă. Ei pivesc dincolo, peste apă, către Anglia. Imagine ireală de vis din care ființele au început să dispară sau să capete forme stranii. Ici-colo recunoști ceva din ceea ce ți-a însoțit somnul, o parte risipindu-se sau luînd altă înfățișare. Capetele regale sînt depersonificate, căpătînd o austeritate tragică. Cine sînt? Sînt ei, probabil toți regii și reginele Scoției. N-au caractere precise. Nici n-au nevoie. Au în schimb caracterul eternității. Ochii lor morți privesc peste apă. Și
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
Cristian Teodorescu La despărțirea de Cotroceni, dl Ion Iliescu și-a luat certificat de revoluționar. Nu-mi vine să cred că fostul șef al statului vrea să-și mai scadă din impozite în acest fel. La ce altceva i-a trebuit o asemenea hîrtie? Înainte de a încerca să găsesc un răspuns, să
Ultimul revoluționar cu hîrtie în mînă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12123_a_13448]
-
acordat decorații revoluționarilor de ogradă, de la Cotroceni și din preajmă. Anul trecut, la sugestia sa a fost înființat un Institut pentru studierea Revoluției. Mi se pare ridicol ca la 15 ani de la cele petrecute să inventezi un institut care să ia Revoluția la puricat. Ce l-a împiedicat pe dl Iliescu să pună la cale această afacere cu trecutul pe vremea cînd opinia publică era interesată de soarta teroriștilor? Probabil că fostul președinte a avut această idee, văzînd de cît interes
Ultimul revoluționar cu hîrtie în mînă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12123_a_13448]
-
Jurnalul național. Dacă la timpul potrivit comisiile parlamentare care au cercetat ce s-a întîmplat la Revoluție și-ar fi făcut treaba convingător, Jurnalul național rămînea fără subiect. Dar cînd inverstigațiile parlamentare au ajuns la concluzii pe care nu le luau în serios nici cei care le-au întreprins, de ce n-a propus imediat dl Iliescu să se facă institutul cu pricina? A așteptat să se limpezească apele de la sine sau nu l-a derenjat că ele au rămas tulburi? Pentru
Ultimul revoluționar cu hîrtie în mînă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12123_a_13448]
-
Revoluție n-avea certificat de revoluționar. Mai există, cred, o explicație. Dl Iliescu n-a fost ceea ce se poate numi un revoluționar de baricadă. N-a fost nici măcar un disident afișat al regimului Ceaușescu. În clipa în care Ceaușeștii își luau zborul cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central, Ion Iliescu era încă directorul Editurii Tehnice, la Casa Scînteii. Nu întîmplător, atunci cînd a dat citire listei Comitetului de conducere a Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu a avut grijă ca numele său
Ultimul revoluționar cu hîrtie în mînă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12123_a_13448]
-
întîmplător, atunci cînd a dat citire listei Comitetului de conducere a Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu a avut grijă ca numele său să fie ultimul pe listă, "cu voia dumneavoastră". Așa că e posibil ca dl Iliescu să nu-și fi luat brevet de revoluționar pentru a nu i se reproșa că și-a făcut apariția numai după plecarea lui Ceaușescu. Oricum, nu pică bine că președintele României și-a luat la plecare acest certificat. Poate că dacă la timpul potrivit dl
Ultimul revoluționar cu hîrtie în mînă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12123_a_13448]
-
dumneavoastră". Așa că e posibil ca dl Iliescu să nu-și fi luat brevet de revoluționar pentru a nu i se reproșa că și-a făcut apariția numai după plecarea lui Ceaușescu. Oricum, nu pică bine că președintele României și-a luat la plecare acest certificat. Poate că dacă la timpul potrivit dl Iliescu ar fi protestat împotriva comerțului cu asemenea certificate nu s-ar mai fi aflat în situția de a evita să-și ia brevetul din partea unui Bebe Ivanovici.
Ultimul revoluționar cu hîrtie în mînă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12123_a_13448]
-
bine că președintele României și-a luat la plecare acest certificat. Poate că dacă la timpul potrivit dl Iliescu ar fi protestat împotriva comerțului cu asemenea certificate nu s-ar mai fi aflat în situția de a evita să-și ia brevetul din partea unui Bebe Ivanovici.
Ultimul revoluționar cu hîrtie în mînă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12123_a_13448]
-
aflat că Zoltan Terner, din Tel Aviv, scriitor și cineast (cu un premiu de mare prestigiu primit în Statele Unite) a procurat, ori de cîte ori a avut prilejul, exemplare ale cărții pentru concetățenii săi cunoscători ai limbii române. Mi-a luat un interviu pentru o revistă din Israel. A vrut să publice interviul și într-o revistă importantă din România, dar cînd a rostit numele meu a fost refuzat scurt. Nu sînt evreu. Demersul său pornise de la actul lecturii nepărtinitoare, așa cum
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
are un plan stabilit a priori dar care, sper, se va structura pe măsură ce vom înainta în discuția noastră...Sînteți un scriitor cunoscut și afirmat: romancier, scenarist, eseist, dramaturg, publicist, fotograf... Ați avut succes în România și în Franța și ați luat mai multe premii și "titluri onorifice" în țară și Occident. Ați debutat cu romanul "Ultimii" în 1970. Cum ați putea să vă definiți pe scurt, acum, după ce au trecut 34 de ani de cînd ați hotărît să fiți scriitor? Bujor
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
al propriului "Eu". Nu-mi iert nimic și nu îndrăznesc să vă mărturisesc din discreție despre penitențele mele decît că mă supun uneori la "proba tăcerii". Nu vorbesc zile întregi... S.G.: Despre ce erori și păcate este vorba? B.N.: Am luat viața și oamenii prea în serios și m-am angajat în acțiuni și lupte dinainte ratate! Eram încă de la început perdant! Nu luam situațiile și oamenii cum sînt, ci cum aș fi dorit să fie, chiar dacă ei nu valorau decît
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
la "proba tăcerii". Nu vorbesc zile întregi... S.G.: Despre ce erori și păcate este vorba? B.N.: Am luat viața și oamenii prea în serios și m-am angajat în acțiuni și lupte dinainte ratate! Eram încă de la început perdant! Nu luam situațiile și oamenii cum sînt, ci cum aș fi dorit să fie, chiar dacă ei nu valorau decît o ceapă degerată sau un cartof putrezit. Greșeală! Mare greșeală! Totuși, un scriitor trebuie să fie prezent în "Cetate", are o responsabilitate și
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
nu este tragic dacă analizezi în perspectiva timpului. Romancierul trebuie să fie egal și drept cu toate personajele, fără simpatii și uri, numai așa poate să rivalizeze cu un demiurg terestru... Dar în viață uneori ne pierdem cumpătul și ori luăm lucrurile prea în serios...ori în glumă, deriziune, "haz de necaz" care toate împreună reprezintă superficialitate, lipsă de rigoare, stimă de sine și pentru ceilalți... "alteritate". Și încă ceva! Am fost foarte "cuminte"... Nu este bine să fii tolerant cu
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Nebunia este cheia adevărului nostru pentru că prin ea accedem la "eul ascuns" și ne transformăm într-un subiect de conștiință și cunoaștere. în perioada cînd am scris romane îmi puneam deseori întrebarea: Cine vorbește în mine?" "De ce vrea personajul să iau creionul și să scriu ce-mi spune?" " Cînd auzi voici, era de părere Paul Valéry, este primul pas spre schizofrenie". "Schizo" împarți, "phren" spirit; împărțit între autor și personaj. Prin romanele pe care le-am scris, am încercat să iau
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
iau creionul și să scriu ce-mi spune?" " Cînd auzi voici, era de părere Paul Valéry, este primul pas spre schizofrenie". "Schizo" împarți, "phren" spirit; împărțit între autor și personaj. Prin romanele pe care le-am scris, am încercat să iau act de propria subiectivitate, dar în special să înțeleg în ce lume m-am născut, am crescut și m-am format: timpul și spațiul istoric. Era o conștiință tragico-istorică ridicată la rangul de generalitate și redată prin mijloace specifice artei
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]